Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Altul

Vorbeam cu ea si mă înverzeam în acelasi timp.Mă gândeam că un zid lipsit de ferestre si usi,care să fi apărut brusc între noi,ar fi pus lucrurile la punct si m-ar fi ajutat să nu mai îmi dezlipesc privirea de pe fâsia de asfalt Si sa fi ajuns cu bine acasă.La mamă si tată,fără să mai fi fost în pericol.
Dar ea zâmbi fugar către cine stie ce amintire,chiar dacă mi se uita în ochi cu oarecare curiozitate .Desfăcu o pungă de cartofiori si mi-o întinse ca să iau eu primul.Ca si cum mi-ar fi oferit locul de onoare la bal.Si cred că avea intentia să mă invite la dans.Am servit din politete o mână de prăjeală,gest la care ea avea să îmi zâmbească larg,uitând că poate fusesem doar bine crescut.Picioarele i se frecau unul de altul si reactia cred că îi fusese provocată de statul îndelung pe scaunul comod al autocarului.Probabil că ar fi trebuit să o întreb de o zi de mâine dar pozitia mea de om între două vârste îmi făcea semn că nu era cazul .Ei,cum nu,că doar nu aveam de gând să îi fac nimic rău.Ca să îmi abat gândul de la rotunjimile ei voluptoase , am început să îmi imaginez rotile în miscare ale autocarului dar gândul la asa ceva făcu să îmi apară o senzatie puternică de greată.Si nu aveam nici o pungă la îndemână.Nu puteam să înteleg cum de reusisem să ajung între două vârste si asta fără să fi băgat măcar de seamă .Urma să mai apară si o alta?
Mă simteam ca un alpinist care reusise să se aghate cu degetele de marginea lucrurilor dar cineva urma să vină să urce cu bocanci proaspeti pe mâinile lui care îi tremurau de emotie .
Fata terminase punga si o împături cu multă grijă după care o băgă în poseta lipsită de apărare .
Si ar fi fost o chestie comică să o uite acolo.
Îmi pregătisem deja o rezervă bună de râs pentru un astfel de caz .
Chiar dacă stiam că eu urmam să fiu subiectul ei următor
O simteam cum îsi pusese la îndemână toate întrebările posibile
Si cred că mai astepta doar un moment prielnic să înceapă cu ele .
Si încercă să îmi transmită o stare de bună dispozitie care să treacă usor prin aerul închis din masină si să aterizeze pe suprafata creierului meu.
Si dacă nu avea să tină cont că zona era plată si alunecoasă,treaba ei.Ar fi fost necesar să încerce cu altceva asa că o porni cu un surâs pe care îl orientă către mine.Privirea nu i se mai îndrepta nicăieri în altă parte .
-Dacă vrei să vorbim doar spune-o.
-Gând la gând cu bucurie,morfoli ea printre dinti si eul meu recunoscu imediat senzualitatea din vocea fetei.
-Dar mai întâi spune-mi si mie cum te cheamă că pe mine mama m-a învătat să nu vorbesc cu persoane necunoscute.Părea ciudat să pomenesc de dânsa la vârsta mea.Lili,îmi spuse ea si îmi întinse o mână pe care ar fi trebuit să o admir din prima dar eu am început să o studiez pe toate părtile.
-Radu,am cedat eu în cele din urmă,eliberându-i mâna .Ne mai auzeam doar unul pe celălalt.Copacii de afară continuau să rămână pe marginea drumului, fără să încerce să urce în autocar.
-Ai fost vreodată fericit în viată?
Am dat din cap fără să fiu atent dacă aprobam sau negam starea de care era vorba De fapt nu vroiam decât să îmi apropii mâna de a fetei
-Si dacă ai fost,ce ai făcut ca să eviti să te prindă ploaia?
Răspunsul era evident,adică ÎMI DESCHID UMBRELA,TOANTO dar în schimb am făcut ochii mari, asteptând să îmi arunce răspunsul ca pe un os câinelui.La care ea râse cu superioritate,considerându-se mult deasupra unui nătărău aflat încă odată la strâmtoare,chiar dacă era îmbrăcat aproape elegant.Până la urmă tot lipsit de importantă aveam să apar la chemarea ei pe care avea să o urmărească departe de orice drum .Dar cu ocazia respectivă nu aveam să mai pierd din suma pe care o aveam în joc ci să mi se mai adauge la grămadă.Ea începu să se foiască lângă mine fără să îmi spună de ce.Dar motivul o făcu să îmi apuce bratul cu ambele mâini si să îmi spună cu o privire trecută de orice sigurantă că făcea pe ea si că avea nevoie urgent de o toaletă ,chiar si de una de la tară.Mi-ar fi plăcut să o văd cum i se umezeau pantalonii.De ciudă că nu purta o fustă care să îmi fi permis în tăcere să îmi fi strecurat mâna sub ea.Dumneaei personal nu cred că nu m-ar fi lăsat, chiar dacă părea adepta a TOTUL DUPĂ NUNTĂ desi convingerea asta s-ar fi putut să fie eronată .M-am ridicat fără entuziasm si am parcurs culoarul până la sofer.
-Domnule,nu am putea opri în dreptul unei toalete?
Foloseam pluralul astfel încât să îl implic si pe dumnealuiEl se întoarse o fractiune de secundă sprre mine,rânji gros după care îmi aruncă un NE SCAPĂ,AI, aproape impersonal.
-Domnule,în câteva minute am să opresc să îti golesti budana.M-am întors lângă fată si i-am dat vestea bună,vreme în care dumneaei se strângea tot mai tare în sine .Am iesit galant primul dar soferul mă întrebă că de ce nu o făceam îndărătul copacilor.O scoteam doar afară si totul urma să fie gata.I-am arătat-o cu un deget pe fata care venea în urma mea, usor aplecată la care omul luă o cu totul altă atitudine.Si fata purta inexplicabil fustă.Asta era vrăjitorie curată.Soferul îmi arătă pe unde trebuia să o iau ca să ajung la weceul îla nenorocit situat la marginea universului,chiar dacă Lili ar fi trebuit să primească indicatiile necesare .De fapt vorbea pentru ea dar nimeni nu ar fi putut să fie sigur de chestia asta .Lili mi se prinse de mână si nu mai îmi dădu drumul de parcă o separare ar fi dus-o la un diluviu inevitabil .Se lipea de mine de parcă apropierea asta avea să o ajute să se mai tină.Cei care făcuseră olita aia de lemn nu avuseseră material suficient asa că ridicaseră scândurile care închipuiau peretii înconjurători cam cu zece centimetri de la pământ.Fata intră în cabina de lemn, închizând usa cu mult mai multă energie decât ar fi fost nevoie pentru ca mai pe urmă să scoată niste gemete lungi de usurare care aveau să ajungă până la masină.Domnisoara era deosebit de naturală.Iar eu mă aflam cu oglinjoara în mână,intentionând să îmi retusez fata si părul.Dar un gând bicisnic îmi trecu la galop prin minte si mă îndemnă să îmi pun oglinda pe pantof si să îl vâr usor în interiorul căsutei vopsite în alb.Vroiam să văd fata dezbrăcată.Lili observă oglinda asa că îsi lungi cu pricepere fiecare miscare.Renuntă să îsi mai tragă chilotii înapoi si îi băgă cu gesturi lenese în posetă,clipe în care spatele îi era expus către aparatul meu de luat vederi.SPER SĂ-I AJUNGĂ,îsi zise ea după câteva minute si iesi afară râzând.
-Nădăjduiesc că ti-a plăcut filmul,îmi spuse ea cu fata toată o lună plină.Trebuia să par ofensat si demn.
-Dar eu,dar eu. ..
-Mai bine lasă pălăvrăgeala si vino să îmi închei fermoarul de la spate,cel de peste drum de tîte si să mă iei de brat sau de ce o să dai .De astăzi îti sunt cel putin nevastă.Soferul ne privi surprins că reveneam la brat dar nu ne spuse absolut nimic.Văzuse el altele si mai si.Locurile noastre din masină nu mai păreau chiar asa de largi ca mai înainte.Fata se băgase cu capul în pieptul meu,încercând să doarmă.De acum înainte trebuia să am grijă de ea.Dar totusi ideea asta nu prea reusea să îmi intre în cap,mai ales că urma să trebuiască să îi satisfac toate mofturile,văzute si nevăzute .Boticul ei nu arăta asa ceva dar degaja un aer de nesăbuintă care nu putea să îmi treacă neobservat.Îsi ridicase o mână în sus si îmi înfăsurase gâtul.Nu purta sutien si de fapt nici nu avea nevoie de asa ceva.Unul dintre obraji apucase deja să mi se aseze în palmă si nu eram sigur dacă trrebuia să mi-o trag sau nu.Iar stratul de educatie devenea din ce în ce mai subtire.Si nu mă stiam să fi gresit cu ceva.La o curbă ascutită fu aruncată de forta centrifugă spre mine si Lili îsi lipi buzele de ale mele si multă vreme refuză să se despartă de mine .Nu deschisese ochii dar aveam impresia că se prefăcea în continuare că doarme .În mod normal ar fi trebuit să multumesc cerului pentru asa cadou,unul pentru care nici măcar nu trebuia să plătesc.Cât despre bani,sinele meu nu era de acord si mă sfătuia să mai astept oleacă.Dar mie îmi venea să las palmele să curgă pe formele apetisante ale trupului ei.Dar ea deschise ochii, mă privi îndelung si îmi spuse că mă prinsese si că trebuia să plătesc pentru asa minunătie.Pentru istoria cu oglinda nu îmi cerea nimic.Si ce să vă mai spun,se năruise castelul meu făcut din cărti de joc.Soferul opri alături de două dughene si ne invită să ne luăm sucuri si prăjiturele.Lili era deja în picioare dar înainte să iasă avea să se întoarcă spre mine cu palma întinsă si un surâs usor, lipit pe fata ei netedă cu oarece urme de pistrui.I-am dat o bancnotă care am căutat să nu fie prea mare dar la vederea ei fata deveni încântată.BĂRBATII ÎSTIA ÎNTRE DOUĂ VÂRSTE...zise sinele meu si începu să mă arate cu degetul si să râdă de mine dar atitudinea asta a lui nu mi se părea deloc cinstită.Fata reveni cu bratele pline si jumătate din continut îl puse alături de mine.
-Stii că nu mai ai cum să scapi de mine,nu?
Cred că lucrurile ar fi trebuit să stea pe dos dar mie mi se întâmplau cele mai ciudate chestii.Fată de care eram lăsat de fiecare dată fără replică.Fata rodea ca un soarece din prăjiturelele cumpărate si privea drumul de parcă nu ar mai fi fost niciodată pe acolo.Deocamdată mă lăsa în pace dar simteam că nu peste multă vreme avea să îmi ceară tot soiul.
Copacii începuseră să devină tot mai rari iar masina intra într-o zonă de câmpie care promitea liniste.Un soi de saltea RELAXA pusă la dispozitia fiecăruia.Pe ea o si auzeam spunându-mi că noi doi ne puteam multumi doar cu una.La naiba de călătorie,aveam impresia că ducea până la capătul pământului.i pe o suprafată globulară era mai greu să determini un astfel de final.M-am îndesat putin mai mult în scaunul de stofă al autocarului,sperând că fata nu avea să observe gestul .
-Si ia zi,îmi sopti ea la ureche,nu ti-a plăcut cînd ai văzut-o?
Întrebarea ei mă luase pe nepregătite.
-Si după aia n-ai fugit repede în pădure ca să te masturbezi?
Nu o făcusem dar ea pretindea că faptul avusese loc cu adevărat .
-Ia dă-mi să-ti văd palma...
Un control ca la mama acasă.Ca atunci când fusesem la nuntă în Bucovina.Eram în vacanta mare a clasei a sasea.Locuiam în casa miresei si locul răspândea aromă de mere coapte.Iar eu aveam să descopăr mica sură unde tineau vinurile si sticlele de răcoritoare pentru nunta de a doua zi.Si mai veniseră si alti prichindei din tară.Am luat vreo trei cu mine si am urcat exact deasupra depozitului de sticle.Vroiam să iau vreo două butelci de răcoritoare si să le beau laolaltă cu tovarăsii care mă însotiseră.Am găsit o sfoară căreia i-am făcut un lat putin mai mare decât deschiderea unei sticle după care l-am strecurat către gândurile primei victime.Nu după mult chin am reusit să strecor latul în jurul primei alese si cu precautii infinite am ajuns să o pun alături de noi.Dar urmă să ne mai trebuiască una.Si încă una.Am coborât îmbujorat cu totul , înconjurat de prieteni,sub ochii iscoditori ai mamei.
Dumneaei avea să creadă că pătisem un rapt asa că mă chemă în cameră,închise usa cu grijă si îmi ceru răgusit să îmi dau pantalonasii jos si să mă aplec înainte.Am înteles imediat ce vroia să afle dar din momentul respectiv aveau să se rupă toate puntile dintre noi.Îmi fu dat să revin la joacă.Dar cu un alt interior.Lumea îmi apărea rece si întoarsă cu susul în jos,fără să mă mai intereseze să îi înteleg rosturile.Atmosfera prin care circula masina părea să contină cloroform.M-am trezit doar la urletele soferului care ne anunta că ajunsesem la capătul drumului,uitând că ar fi putut folosi microfonul de bord .Lili coborî prima pe peron si mă asteptă să aterizez alături de ea.
-Ar fi trebuit să mă ajungi mai repede.Am să te rog să o faci mai lent abia mai târziu,cam peste o oră .Ducea câte o plasă în fiecare mână.Stiam la ce se referea prin mai târziul la care făcea aluzie dar mie mi se înecaseră corăbiile.
-Dar la ceva hrană pentru spirit nu te gândesti?Îti stă gândul numai la joaca de-a mama si tata ?Ea îsi ridică o mână si îmi curmă vorbele.
-Gata,gata,domnul a renuntat la locul câstigat.Altul la rând,mai zise ea si începu să râdă din toate cele,având grijă ca pe mine să mă ocolească vizibil .Si să se piardă în depărtare până în momentul în care avea să devină doar un punct.La capătul unei fraze care ar fi putut să ne tină împreună.


Două zile

Încă nu se făcuse dimineată si sunetul telefonului avea să mă scoată din minti.
Am dat pe bâjbâite de receptor,ferm hotărât să îl arunc în primul perete care avea să îmi vină mai aproape.
Dar stăteau cu spatele si începuseră să se balanseze ca să nu îi nimeresc.
O voce nepământeană îmi coborî în ureche si mă sfătui să nu închid.
Si săă ascult cu răbdare vreme de cinci minute mesajul.
O fortă mai presus de întelegerea mea îmi închisese gura si îmi întepenise bratul.
Nu mai puteam să mă împotrivesc.
Si nu mai aveam nici putere să îmi fi făcut cruce după cum mă învătase bunica.
Draga de ea,stătea la bine si căldurică în vreme ce eu trebuia să mă las maltratat înainte de răsărit.
Fără să fi putut să schitez nici măcar un gest de apărare.
Somnul începuse să doarmă pe mai departe,fără mine.
-Domnule dragă,mai ai de trăit doar două zile.
Măi să fie, dar asta le întrecea pe toate.
Vroiam să îl întreb pe cel de la telefon cine era sau cine îsi închipuia că este.
Precis un insomniac dornic să îsi râdă de oamenii obisnuiti să doarmă bine dimineata.
Dar individul închisese repede si se mai auzea doar sunetul de fond al receptorului lăsat de capul lui.
Am pus si eu telefonul jos deoarece abia îmi văzusem somnul zburând spre fereastră ,neuitând să promită că avea să revină putin mai târziu, adică atunci când avea dumnealui să îi vină cheful.
Mi-am dat plăpumioara deoparte si am lăsat răcoarea diminetii să mi se urce pe picioare chiar dacă ele nu se asteptau la atari surpriză.
Am fost nevoit să mă ridic în capul oaselor si să ajung în bucătărie pentru cana obligatorie de cafea.
Constiinta sau doctorul meu intern aveau să îmi spună că ar fi trebuit să mă gândesc la tensiune dar am dat din mână a lehamite si mi-am umplut cana până la refuz.
Câtiva stropi aveau să sară pe podea dar m-am gândit că aveau si mortii dreptul să guste din lichidul magic.
Pe mine mă readucea la starea de om.
Nu fusesem pensionat cu prea multă vreme în urmă dar asta nu era un motiv să mai am doar două zile de trăit.
La urma urmei,avertismentul putea să fie adevărat.
Divortasem cu trei luni înapoi si afacerile mele erau într-o stare îngrozitoare.
As fi avut nevoie de cel putin un an să le fi descurcat si nu de două zile.
Dar mă rog,ar fi trebuit să văd ce se mai putea face în timpul rămas .
Plus că mai aveam ceva vreme de asteptat până să îmi apară în cutiută facturile de curent,gaz si apă.
Dar poate că aveau să mă scoată din registre ,cu note de plată cu tot .Trebuia doar să sper si poate că avea să se împlinească.Îmi aminteam de englezoaica aia care primise o factură de plată de cincizeci de bănuti după 34 de ani.
La ea cum de fusese posibil?
Cafeaua mi se strecura în stomac pe căi stiute numai de ea si făcea eforturi disperate să mă aducă la mal.
Dar eu începusem să visez cu ochii deschisi.
Cuiul îmi intrase în creier si mă îndemna să profit cât mai bine de cele 47 de ore rămase.
Mă aflam sub nivelul apei si trebuia să îmi tin respiratia.
Afară viata părea să nu mai vrea să pornească.Dar aveam să înteleg că cele două zile rămase îmi fuseseră alese sâmbăta si duminica,perioadă în care era închis peste tot.
Si asta asa,ca măsură de sigurantă pentru o ultimă durere de cap.
Am luat două pastile ca să previn o astfel de posibilitate.
Croitorul îmi făcea un costum nou dar eram sigur că nu aveam să-l mai port vreodată .
Mă trezi din visare sunetul soneriei de la intrare.Era postasul care venise să ridice plata pentru abonamentul de radio si televiziune.I-am dat banii fără să crâcnesc sau să mă întreb ce îl apucase de umbla chiar si sâmbăta.
Mai ales că de oarece vreme se renuntase la astfel de plăti.
Postasul avea chiar si o mustăcioară care îi dădea un aer de conspirator din serialele frantuzesti .
Dacă nu era postas cu adevărat?
Si pe când îmi propusesem să îl întreb,aveam să constat că el trecuse deja de coltul străzii,fără să mai fi intrat nicăieri .
Si oare unde urma să fiu înmormântat dacă timpul mi se redusese la doar 46 de ore?
Am pus mâna pe telefon si am constatat că aproape toate erau închise,ca de sfârsit de săptămână.
Iar prietena mea plecase cu sotul în Făgăras.
Cu ea mă mai sfătuiam uneori.
Dar acum ajunsesem absolut singur si parcă auzeam râsul Sortii care ajungea până la mine,că mai departe nu era nevoie.
Am sunat într-o doară la croitor iar dumnealui îmi spuse că băiatul plecase deja să mi-l aducă,cu factură cu tot.
-Bine,bine,dar astăzi e sâmbătă,am mai reusit eu să bâgui dar specialistul închisese deja.
Se pare că nimeni nu avea chef de conversatii lungi.
Mi-am luat costumul si mi l-am pus în ranită.
Nu înainte de a afla că singurul cimitir deschis era sf, Paraschiva asa că mi-am umplut buzunarele cu bani si am luat un taxi până acolo.
Cam trei sferturi de oră.
Îmi luasem ceasul de mână vechi fiindcă pe cel nou îl vârâsem într-un plic pe care scrisesem numele fiului meu,cel care mă vizita cam la doi ani odată.
După care aveam să oftez mai tot timpul .
La administratie nu am reusit să dau decât de o functionară tânără care trebuia să le facă singură pe toate.
Purta o rochită care mai avea drum lung până să ajungă la genunchi.
Cred că cei dusi nu aveau retineri să i se uite sub fustă când umbla pe aleile stabilimentului.
I-am spus mai întâi că aveam nevoie de un loc de veci si o groapă săpată pe loc.
Ea făcu ochii mari si îmi spuse că sâmbăta nu se ocupa de asa ceva.
I-am pus două hârtii pe masă la care avea să îsi schimbe imediat părerea.
Lucra si sâmbăta,cum să nu.
Avea să se blocheze în momentul în care i-am achitat totul cu bani pesin.
Locul,săpatul gropii,slujba,sicriul cât si toate celelalte măruntisuri care ar fi putut interveni.
Mi-am ales un sicriu pe măsură,unul executiv de culoare închisă.
M-am lungit în el si am constatat că mi se potrivea de minune.
La asa încercare Lili,functionara, aproape că lesină.
Dar avea să fie si mai surprinsă în momentul în care i-am cerut să mi se sape groapa.
-Dar groparii nostri sunt în liber,avea fata să protesteze fără prea multă convingere.
Cred că era convinsă că trăia un vis suprarealist.
Dar următoarele trei bancnote aveau să îi schimbe convingerea , să telefoneze si să aducă la lucru trei gropari nemultumiti de întrerupere.
Primiră si ei câte o sută si combustibilul cu pricina îi făcu să termine de săpat într-o oră.
-Mai e nevoie de noi,întrebară ei la urmă dar Lili le făcu semn cu mâna că erau liberi.
-Pământul o să putem să îl tragem peste si a doua zi.
-Si dacă o să plouă între timp?
Fata începu să râdă cu lacrimi la gluma mea.
Toate erau aranjate dar între timp se făcuse seară iar eu mai aveam de trăit cam 30 de ore.
Lili trebuia să plece acasă si să încuie peste tot dar încă o sumă de bani o convinse să mă lase să astept în biroul ei .
Eu i-am spus că preferam să astept lîngă sicriu la care ea,binevoitoare,mă ajută să deschid capacul cosciugului.
Ca să îmi aduc aminte că în alte părti îi zicea copârseu.
Mă rog,avea să plece si să mă lase cu lumina stinsă.
Dar mai târziu am aprins becul de unul singur.
DE CE MAI APRINZI LUMINA DACĂ TOT STII CĂ AI SĂ MORI?
Nu stiam cine mă întrebase chestia respectivă dar după o meditatie lungă,până a doua zi, aveam să constat că trecuse de mai multă vreme.
Si nu prea aveam nevoie de lumină dar că reusisem să mă ridic de pe buza prăpastiei si să mă si îndepărtez de ea.
Vreme în care cele două zile promise trecuseră de oarece vreme .
Si o ploaie venită din trecut umpluse groapa.
Gata,revenisem la viată.



Tatăl nostru

Ne rostogolisem amândoi,sot si sotie,într-o sâmbătă dimineata,încercând în cădere să ne prindem cu degetele de oarece si să încetinim procesul desprins dintr-un film derulat cu viteză mare. Ne-am pus în miscare membrele întepenite de somnul de peste noapte si ne-am apucat de treabă. Eu ar fi trebuit să tai frunză la câini dar afară era iarnă si de altfel nu găseam foarfeca.
Nevasta pusese cu multă energie aspiratorul în functiune dar era cam mic ca să mă fi înghitit si pe mine iar privirea concentrată a sotiei nu prevestea nimic bun.
Asa că am început să dau roată camerei mele,observând că nu apărea nici o idee care să îmi fi umplut capul.
Dar mă rog,sângele parcă începuse să circule mai repede .
Am luat o cârpă de praf în mână,una care să îmi justifice existenta dar după câteva minute îmi căzu din mână si nu am mai reusit să o găsesc niciodată.
Vântul băga înăuntru o boare de aer cald prin fereastra deschisă de jumătatea mea ca nu cumva să mă fi înecat praful din casă.
Văzându-mă că umblam de colo- colo,trase concluzia că o ajutam din plin iar pe mine începuse să mă chinuie din toate puterile o activitate sexuală pe care nu puteam să mi-o explic.Motanul nostru care ne devennise stăpân,
văzând că nu prea aveam de lucru,fiindcă lucrurile de felul acesta se bagău în seamă repede,îmi sări în brate si îmi pretinse să îl alint.
MĂI SĂ FIE,mi-am zis eu,DAR O CAFEA NU VREI? Si se întâmplă ca exact în momentul respectiv motanul meu să dea aprobator din cap. Lucrurile începuseră să devină hazlii.
Mai ales că nevasta iesise afară,în stradă,să ducă găleata de gunoi la ghenă. Dar usa se închisese în urma ei de la sine si acuma bătea disperată în usă să descui si să îi dau drumul înăuntru.
M-am apropiat cu pasi usori de usă si am asteptat un minut. Ea continua să bată si să strige.
-Taci,i-am comandat eu.Spune TATĂL NOSTRU.Ca să îi fi dat drumul înăuntru.
-Tatăl nostrum carele esti în ceruri,
Sfintească-se numele Tău
Vie-mpărătia Ta
……………
În numele Tatălui,Fiului si al Sfântului Duh,
Amin.
I-am deschis usa cu un gest larg si i-am spus grav INTRĂ,FIICA MEA.FII BINEVENITĂ ÎN ÎMPĂRĂTIA MEA.
-Dar tu nu esti Domnul. Totul este un fals.
-Dar ce ,tu esti fiica mea?


Toronto / Feb 2017











Francisc Pall    2/26/2017


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian