Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Destinaţii de vacanţă ; Rhodos, între grandoarea trecutului şi farmecul prezentului (2)

Cum ajungi în Rhodos? În două feluri clasice: prin aer şi pe apă. Cu trenul - nu, iar cu maşina proprie ori cu autocarul de la agenţie durează mult, plus că în ultima parte a călătoriei trebuie să iei feribotul. Nu ştiu dacă se poate... înotând?

Comod şi rapid

Cel mai comod şi rapid este, fără doar şi poate, să iei avionul. Printre companiile aeriene cunoscute care efectuează zboruri directe spre frumoasa insulă din Marea Egee se numără liniile greceşti Aegean Airlines şi Olympic Airlines, dar şi cele europene Condor, Air Berlin, Thomas Cook Airlines, Cyprus Airways, Norwegian Air Shuttle, Wizz Air. De la Bucureşti şi Cluj-Napoca acţionează chartere directe pentru Rhodos în sezonul vacanţelor. Ele constituie în opinia mea cea mai avantajoasă şi comodă modalitate de a ateriza pe Insula Trandafirilor.
Ajuns cu bine în capitala micului ţinut ce măsoară 78 de km lungime şi 38 de km lăţime, am aflat că există...trei (!)porţi aeriene de intrare, însă numai una e operaţională şi aptă pentru traficul internaţional. Se numeşte Aeroportul Internaţional „Diagoras” şi se află în Sud-Vestul urbei Rhodos Town. El operează atât zboruri programate, cât şi numeroase curse charter în perioada lunilor de vară, când forfota turistică este foarte ridicată.

Traversare cu feribotul şi catamaranul

Cu ziceam mai sus, se poate ajunge în Rhodos nu doar pe calea aerului, ci şi pe mare. Funcţionează o puternică flotă de feriboturi şi catamarane. Cele din urmă sunt nave maritime moderne, elegante, de mare viteză. Din Portul Pireu pleacă zilnic curse directe spre Rhodos, dar şi spre celelalte insule Dodecaneze. De obicei se circula noaptea, durata fiind între 14 şi 17 ore, ca atare este bine de luat cabină.
Am încercat o asemenea experienţă. Pot spune că a fost interesantă pentru un tip ce trăieşte la munte. Era un univers străin, dar interesant: cu parâme, plimbări sus-jos pe punţi, duduitul puternic al motorului, mateloţi, briză, miros specific. Şi un magnific Răsărit de soare pe mare.
În schimb deplasarea cu catamaranul nu este atât de pitorească. Întrucât aproape că “zbori” deasupra valurilor cu nava clădită pe două corpuri identice pentru creşterea stabilităţii; geamurile sunt pline de stropi, doar de sus poţi admira întinderea vălurită şi azurie. Interiorul aduce pe undeva cu grandoarea unui “Jumbo 747”, dar este mult mai confortabil. Cu asemenea mijloc de transport transferul durează mai puţin faţă de feribot, însă incomparabil mai mult comparativ cu avionul. Iar dacă ai un concediu scurt, cu zilele numărate, nu-ţi vine să le iroseşti.
Ca atare, îţi drămuieşti fiecare oră.

Insula Trandafirilor, dar şi a Soarelui

Insula Rhodos este poziţionată în Sud-Estul Mării Egee, la doar 11 mile marine de Asia Mică. Linia ei de coastă se întinde pe o lungime de 220 km, fiind formată din plaje cu nisip sau pietriş. Este conectată pe mare şi cu alte porturi greceşti, ca de exemplu Salonic, Mykonos, Santorini, Creta. Datorită poziţiei sale geografice, a climatului favorabil şi atracţiilor naturale, Rhodos a devenit un important centru regional grecesc, fiind cunoscută şi ca Insula Soarelui, nu doar a Trandafirilor, cum mai este numită poetic.
Cel mai înalt punct îl reprezintă Muntele Attavyros, care se ridică până la o altitudine de 1.215 m. De fapt, tot interiorul insulei este muntos, cu păduri dese de pin şi chiparos. Există o mare varietate de vegetaţie iubitoare de căldură, de la viţă de vie la „petalude“ care, datorită răşinii lor parfumate, adună colonii întregi de fluturi multicolori.
Cu cât ne apropiem de ţărm se înmulţesc terenuri arabile şi apar numeroase livezi de maslini, citrice. Iar pe ţărm te întâmpină superbele hoteluri şi cochetele terase, ce vara duduie de clienţi.
Am urmărit cu interes un fenomen similar observat în Gibraltar, unde se înfrăţeau apele Mării Mediterane cu Oceanul Atlantic. Aici în punctul cel mai nordic, se poate a vedea cum undele agitate ale Mării Egee se combină cu liniştita Mediterana. Este un fenomen spectaculos, ce nu trebuie ratat.

Bachus sau Dionysos?

Apropo de abundenţa viţei de vie, graţie ei se prepară din moşi-strămoşi o licoare plăcută până şi lui...Bachus ( zeitate a vinului la romani) şi Dionysos (la greci). În mitologie eroul respectiv era socotit Divinitatea păgână a vegetaţiei şi beţiei orgiastice. Era socotit urmaşul lui Zeus şi al nimfei Semele (muritoare de origine frigiană). Naşterea şi viaţa lui Dionysos au fost tumultoase, necesitând la o adică un întreg…serial.
Să spicuim din Legendele Olimpului faptul că Atotputernicul Zeus a reuşit să-şi salveze copilul încă nenăscut ameninţat de mari pericole şi l-a... cusut în propria lui coapsă!? De acolo se va zămisli apoi Dionysos, cunoscut drept „Zeul care s-a născut de două ori". Mai târziu se va căsători cu Ariadna, care era la origine Zeiţa egeeana a vegetaţiei, mai ales a arborilor. Numeroase motive dionisiace reprezinta alianţa acestui cuplul divin, care proslăvea viţa şi vinul.
Să mai reţinem că încă din vechime Dionysos a reprezentat una dintre cele mai importante personaje mitice, al cărui cult s-a răspândit în întreaga lume.
Însoţitorii lui erau silenii, satirii şi nimfele. De asemenea, menadele şi bacantele formau cortegiul adoratoarelor sale, înveşmântate doar cu iederă sau frunze de viță de vie şi purtând toiage simbolice, ce aveau în vârf un con de pin, pe care era înfăţişat mentorul lor.
Membrii acestui cortegiu duceau o viață sălbatică, vânând fiarele pădurii şi mâncând carne crudă. Chiar personajul principal al povestirii lua câteodată înfăţişarea unui animal, de cele mai multe ori cea a unui taur ori ţap.
Pentru că a scos-o din Infern pe mama sa, care fusese fulgerată de Zeus, şi a adus-o în sălasul Nemuritorilor, fiul Dionysos era considerat în Antichitate drept un eliberator din Iad, o călăuză a sufletelor.
Aristotel (384 -322 Î.Hr.) unul din cei mai importanți filosofi ai Greciei Antice, spirit enciclopedic, fondator al Şcolii peripatetice a descris sub numele de Iakhos un Dionysos infernal, care conducea dansurile morţilor pe câmpiile subterane ale lumii de Dincolo. Rolul său în Ceremoniile de la Eleusis arata însă că trecerea prin adâncurile Pământului semnifica începutul germinaţiei, fiind o garanţie a fertilităţii Universale.
Şi legat de un asemenea subiect doct să vă spun o păţanie şcolărească. La clasă profa dă o mică lucrare de control cu tema „Numiţi-l pe filosoful grec poreclit «Stagiritul» - după oraşul său natal, Stagira -, ilustru discipol al lui Platon”.
Doi elevi din fundul clasei, care bâjbâie, se consultă în şoaptă:
- Cin’ să fie individul? Aristotel sau Socrate?
- Habar n-am. Eu scriu... Aristocrate!

“In vino veritas”

Primele reprezentări artistice ale Zeului vinului în mijlocul cortegiului se întâlnesc pe vazele grecești din secolul VI Î. Hr. La jumătatea veacului ce a urmat s-a produs o schimbare semnificativă în iconografia sa: personajul care fusese până atunci bărbos, încununat cu iederă și purtând veşminte lungi, capătă treptat înfățişarea agreablă a unui tânăr. Atributele caracteristice vor fi de acum înainte nu doar toiagul său ornat cu frunze de viță de vie şi conuri de pin, ci şi un vas pentru vin, o panteră şi un şarpe.
Aşa a apărut şi celebra zicere “In vino veritas” (“În vin este adevărul”), expresie atribuită unui poetul grec care a trăit cu şase secole Înainte de Hristos, pe nume Alceu. Pe vremea lui se aplica o metodă simplă şi eficientă de a afla dacă cineva a greşit sau nu: celui suspectat de ceva juraţii îi dădeau să bea vinuri tari pentru a spune în cele din urmă… adevărul. Se ştie că la băutură omul devine limbut şi îndrugă vrute şi nevrute, inclusiv secrete pe care le-a ascuns cât a fost treaz.
Anchetatorii ascultau atent frazele incoerente ale “drogatului”, alegând doar ce era important în anchetă. Iar la trezire îl…umflau!

Explicaţii

Insula abundă în locuri încântătoare şi interesante, în care tradiţionalul şi modernul se îmbină armonios, de aceea atrage atât de mulţi vizitatori. Am întâlnit nu doar ruine şi legende la tot pasul, ci şi staţiuni cosmopolite cu hoteluri moderne şi servicii de înaltă clasă.
Capitala insulei are un nume explicit - Rhodos Town - şi se găseşte în extremitatea nordică a zonei. Reprezintă principala atracţie a sejurului şi necesită o descriere amplă. Dar până să ajung la acel moment, am să vă relatez opiniile unui hâtru grecotei, patron de tavernă, musiu Vassilis.
- Ştii de ce, „dear friend” , acest relativ mic petec de pământ a fost ocrotit de Zeii din Olimp şi este atât de iubit de turişti?
- Cred că ştiu. Sunt multe de spus după cele văzute pe aici, încă nu cunosc chiar toate argumentele. Poate mi le enumări domnia ta...
- Principalul atuu îl reprezintă faptul că timp de aproape opt luni dintr-un an, începând încă din martie şi până la finele lui octombrie se poate petrece o vacanţă de vis. Nu plouă şi e cald atât cât trebuie. Mai cu seamă oaspeţii nordici sunt înnebuniţi după asemenea condiţii meteo, care la ei acasă nu prea există.
- Şi eu simt ca ei. Deşi în România verile au devenit în ultimii ani de-a dreptul caniculare.
- Deci, zici că nu-ţi place frigul?
- Nu. În plus mi-s meteo- sensibil. Până şi gerul mă lasă… rece.

Poveste…meteo

- Apropo de meteorolgie, să-ţi spun o istorioară locală pe această temă. Cică era odata prin aceste locuri un înalt diriguitor care vroia să ştie zilnic cum evoluează vremea. Ca atare a angajat un mare specialist. Într-o dimineaţă a dorit să meargă la vânătoare. Îl chemă pe aşa-zisul “metereolog” şi-l întrebă dacă va ploua în orele următoare?
- Mergeţi liniştit, Excelenţă, va fi timp frumos.
Ca atare, suveranul porni bucuros cu alai spre pădure. Pe drum se întâlniră cu ţăran ce mâna o cotigă trasă de un asin. După ce-l salută respectuos, omul se încumetă şi zise:
-Majestate, ar fi mai bine să vă intoarceţi repejor, căci în curând va ploua cu galeata!
- Fii serios omule, specialistul mi-a zis ca va fi toată ziua vreme bună!
Alaiul îşi continuă drumul fără grijă. Numai că în scurtă vreme se porni o ploaie pe cinste, care-i udă pe toţi până la piele.
Suveranul se întoarse furios la palat şi-l destitui imediat pe “meteorolog”. A doua zi îl chemă pe ţăran să-i ofere funcţia rămasă vacantă, foarte bine plătită.
- Vai de mine, nu pot stăpâne. Sunt un om simplu, fără carte. Nu mă pricep.
- Bine, şi atunci cum ai ştiut că se va strica vremea, deşi era cer senin?
- M-am uitat la… urechile măgarului; fiindcă se pleoştiseră era semn că în curând va ploua!!!
…Şi uite aşa, de atunci la funcţiile bănoase râvnesc mulţi… “măgari”! (Va urma).






Horia C. Deliu    2/19/2017


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian