Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Gânduri şi ceva idei - Ianuarie 2017

De multe ori m-am întrebat dacă fiecare lună din an este la fel de încărcată de date de naştere semnificative ca ianuarie?!
Sigur că este o întrebare absurdă, dar începutul de an implică mai totdeauna întrebările perspectivei, curiozitatea speranţelor ascunse şi chiar redescoperirea a ceea ce ştim, aşa încât nota recapitulativă (aş zice) balansează – mental desigur – ceea ce ar putea să fie cu ceea ce a fost.
Eh, vorbe!

Direct, fără divagaţii conceptuale, fără căutări metaforice,
este ianuarie şi pe 15 ale lunii s-a născut Eminescu şi cum se întâmplă uneori când ne redescoperim( ca români, vreau să zic) ziua de naştere a lui Mihai Eminescu a devenit zi a Culturii Naţionale ( 16 noiembrie 2010)
Şi atunci este firesc, ne oprim o secundă - timpul e întotdeauna o aproximaţie - şi încercăm să vornim despre El deşi ceea ce zice Arghezi: -''A vorbi de poet este că şi cum ai strigă într-o peşteră vastă... Nu poate să ajungă vorba până la el, fără să-i supere tăcerea...” ne avertizează limitele; nu putem vorbi despre Eminescu încercând acomodare instalându-ne chiar cu “arme şi bagaje”în acel spaţiu pretenţios al înţelegerii ca şi cum ar fi absolut necesar…trebăluirea în viaţa şi opera lui cu aerul cunoscătorului e cel puţin eronată dacă nu falsă şi când credem că putem concluziona valoric ne lipsesc cuvintele.
Când citim Eminescu lumea aşa cum o ştim se deşiră ca un pulover a cărui dimensiune a fost greşită, împletitură e o naivă interpretare a intenţiei, iar necesarul un simplu refugiu intuitiv...
“Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Că să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu bagă nici chiar de seama,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te chiamă”(Glossa)

Nicăpetre o citea mai mereu cu intensitatea emoţională a unui artist către celălalt.
La Cenaclul, care-i poartă, de altfel, numele, Nicăpetre, născut şi el în ianuarie (27 -1936) se dezvăluia (ubeori, e drept) cotrobăind prin cotloanele artei, fie a cuvântului, fie a imaginii, dezlănţuit, cu o furie a căutărilor...« “Trăiesc starea ce-mi zice că parcurgând acelaş drum a două, a treia oară, descopăr frumuseţi şi înţelesuri ce mi-au scăpat la prima trecere când priveam doar cărarea pe care călcăm”...că şi Poetul se leagă de firul perisabil al existenţei cu aroganţa tăriei care îi permite transfigurare; « Cioplesc. Nu am avut şi nu am o altă bucurie asemenea…tot ce se poate numi viaţă se revarsă asupra mea când cioplesc, dalta muşcă, însă piatră creşte, creşte sub îndemnul meu...”

Călătoream - o facem şi acum chiar amintindu-ne, numai - prin lumea bântuită de zbaterile lor, sculptorul războindu-se cu secretele pietrei (ori lemnului) Poetul racolând înţelepciunea pitulată în aventura cuvântului aşa ca nimeni altul...distribuiam emoţii, dar mai ales, ne bucurăm trăindu-le.
” Menirea vieţii tale e să te cauţi pe ţine însuţi.” zice Poetul lăsând mereu cuvântul să-l definească:
“Ah! de câte ori voit-am
Ca să spânzur lira-n cui
Şi un capăt poeziei
Şi pustiului să pui;
Dar atuncea greieri, şoareci,
Cu uşor-măruntul mers,
Readuc melancolia-mi,
Iară ea se face vers.” (Singurătate)
xxx

Luna asta rece este totuşi “încărcată ochi”, ieşiţi din catastifele primăriilor, în văzul lumii, ni-i aşează în memoria valorică definitiv : Caragiale, Sextil Puşcariu, Brumaru, Pâcă, Ion Alexandru, Minulescu, Aron Cotruş, Heliade… şi Mozart, desigur...fără a mai continua!

Trecerea pragului ca început are avantajul curiozităţii şi speranţei - parcă ziceam - dar şi şansa recapitulării selective.
LA MULŢI ANI!


Toronto/ ianuarie 2017





Maria Cecilia Nicu    1/13/2017


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian