Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Romïżœnii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivïżœ 2024
Articole Arhivïżœ 2023
Articole Arhivïżœ 2022
Articole Arhivïżœ 2021
Articole Arhivïżœ 2020
Articole Arhivïżœ 2019
Articole Arhivïżœ 2018
Articole Arhivïżœ 2017
Articole Arhivïżœ 2016
Articole Arhivïżœ 2015
Articole Arhivïżœ 2014
Articole Arhivïżœ 2013
Articole Arhivïżœ 2012
Articole Arhivïżœ 2011
Articole Arhivïżœ 2010
Articole Arhivïżœ 2009
Articole Arhivïżœ 2008
Articole Arhivïżœ 2007
Articole Arhivïżœ 2006
Articole Arhivïżœ 2005
Articole Arhivïżœ 2004
Articole Arhivïżœ 2003
Articole Arhivïżœ 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Asadar

Preferi răspunsului întrebarea

la care doar inima îndrăzneste

într-o fabuloasă insomnie –

chiar de vei astepta vreodată

arderea de dincolo de moarte

si visuri uitate, în tot atâta scrum

se cuibăreste si devine piatră



iar întrebarea pietrei este cea mai grea

căci din castitatea ei naste timpul

într-o miscare aproape invizibilă

când muntele se preface în prund

si prundul într-un soi de rugină



preferi răspunsului întrebarea

iar absintului privighetoarea...





ZILE



Sunt zile care se deschid

precum cărtile noi – coperti usoare

te cuprind între răsărit si amurg,

îti măsoară împrejurul carnal

răsfoindu-ti toate obsesiile

si te răstignesc printre piscuri

de cuvinte – acolo unde aerul

e subtire, unde timpanele dor

iar tăcerea se acordează

cu nuanțe rafinate de umbră



iar când se închid, îti adie

ceva nedefinit peste fată,

ca o presimțire a călătoriei

si noaptea apare fiinta din vis

cu soaptele ei, frumos despletite...





AUTOPOEM



Trufas, un poem care însusi se scrie

cu sânge de floare si pană mierie,

îngenunchez la picioarele tale, orbit

ca regele cruciat visând graalul



dacă doar pavăza aceasta mi s-a ursit,

dacă mi s-a dat umbra aceasta pe pământ,

n-am fost blestemat să mă tem de copil

de luna nemiloasă cu seceri de gheată

si nici de germenii ucigași din cuvânt



nefiind nenăscut doar din mâluri de nil

sub piramide să mă petrec de o viată,

și să simt doar în gând, când si când

licori, sânge si fum de papirus pe fată

mai caut înscrisuri în grota adâncă



eu am văzut templul din carne ivit

precum viața care țâșnește din stâncă

cu nădejdea mai subțire ca firul de ață

lângă apa iordanului când m-am oprit

și mi-am închipuit o nouă dimineață

în care eram leul cel tânăr, temut și iubit...





PRIMELE



Primele amintiri neamintite:

cântecul mamei așteptând să nască,

o inimă deasupra ta pulsând

și lumea acvatică legănată

în pântec cu gusturi de umbră

sărat㠖 și totuși degrabă uitate

odată cu primele raze de soare,

cu vocile chemate și chemând

și cu prima întrebare – unde

te vei ascunde de raze si de vânt,

de gustul sălciu de pământ

si de rugul tristeților viitoare?





BUSOLA



Nici măcar o insulă nu am

ca să mă invidieze prietenii –

unde să fug de trădarea lor?

orgolii mărunte ca ouă de broască

testoasă îngropate pe plajă,

destinul ca un avion deturnat,

biblioteca pe cip la încheietură,

holograma mamei pe cortex



nici o povară pentru călcâiul zdrobit,

aș putea fi un globetrotter,

dar busola iar o ia razna –

în loc de nord, răsăritul

cu muzica lui de taraf,

ca o uriasă plăcintă de casă

îsi ondulează limitele...





SCRINUL NEGRU



Tristetea, ca ultima haină

pe care n-o dai la săraci;

îi pipăi răcoarea în taină,

că n-o recunoști te prefaci



de-a ei căptuseală pătată

te lasi mângâiat ca de apă

si tremuri de frică deodată

că nu o să te mai încapă



sau c-o să ajungă sub roată

si o să rămâi fără ea

si nimeni nu o să mai poată

s-o coase asa cum era



iar prima culoare avută

cea vie, aproape s-a sters,

e poate de-a pururi pierdută,

cum uiti un cuvânt sau un vers



doar gândul s-o dai – peste poate,

chiar de-i demodată putin

si chiar dacă-i ruptă la coate,

tu tot o îndesi într-un scrin...





Dan Danila    2/1/2015


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian