Dece Mihai si nu Mircea ?
Pentru mine soarele a rasărit prima oară ȋn dimineata zilei de 12 februarie 1944. Se ȋntâmpla ȋn comuna Broscăuti din tinutul Dorohoiului, undeva ȋn nord-estul României.
-Te-am adus pe lume la Casa de nasteri din sat, ȋmi spunea mama. După ce te-am luat acasă , la câteva zile, m-am intâlnit cu secretarul primăriei Vitălaru, care mi-a spus:
-Savetă, tu ia-i pus băetului numele Mircea?
-Da, dar de ce mă ȋntrebi ! ?
-Păi a venit un ordin că cei care-si botează pruncii Mihai ori Mihaela, ȋn cinstea Majestătii Sale Regele Mihai, tatii care sunt pe front vor primi o permisie de două săptămâni să-si vadă odraslele.
- Dar eu i-am pus numele Mircea, că asa mi-a plăcut. Si acum ce pot face?
-Dacă vrei să-i pui numele Mihai, ȋti pot schimba certificatul de nastere , mi-a spus el.
Si l-am schimbat . Taică-tu a venit, după aproape o lună, ȋn permisie , ȋntr-adevăr , pentru două săptămâni. Ȋntre timp se făcu-se primăvara.Taică-tu s-a dus la câmp, undeva la Văculesti, să are. Ȋn capătul ogorului era o fântână nămolită. Nu se putea lua apă, nici măcar pentru vite. El si-a suflecat pantalonii si a intrat ȋn fântână să o curăte. Când să fie aproape gata, a călcat ȋntr-un ciob de sticlă si s-a tăiat foarte tare. Felcerul din sat a trebuit să-i dea concediu medical două săptămâni. S-a ȋntâmplat că ȋntre timp s-a terminat cu ȋncercuirea de la cotul Donului. Asa a scăpat taică-tu cu zile, că multi oameni din sat, de acolo, nu s-au mai ȋntors.
-Mamă, dar asta a fost spre norocul tatei si al nostru al tuturor din familie, am zis eu.
- Nu numai Mihăită, că ȋn sat si ȋn tară, sunt multi băieti de o seamă cu tine, ce au numele Mihai, iar gândul bun al regelui nostru le-a salvat tatii.
Pentru asta să multumim lui Dumnezeu si Majestătii Sale Regele Mihai că gând bun a mai avut, mi-a zis mama.
Ȋntr-adevăr, după revolutie, când Majestatea Sa Regele Mihai, a vizitat Iasul, ȋn Catedrala Mitropolitană am reusit să dau mâna cu el si să-i spun doar atât :
-Multumesc Majestate! Dar pentru ce multumeam , nu am avut cum spune din cauza multimii care-l ȋnconjura.
M-as bucura enorm dacă as auzi că aceste rânduri ar ajunge, cândva, ȋnaintea ochilor Majestătii Sale Regele Mihai.
Observatie. Acest gand al meu l-am scris intr-o carte "Amintirile mele" pe care am publicat-o la editura Performantica din Iasi
Impresii de la comemorare
Ca orice buni romȃni si noi, adică eu si sotia, ȋl avem ȋn inimă si ȋn gȃnd pe “bădita Mihai”, asa cum ȋl implora, marele lui prieten si povestitor Ion Creangă, ȋn” bojdeuca” din Ticăul Iasului, cȃnd se asezau la depănat sirul amintirilor… si al planurilor de viitor. Si ca buni moldoveni ne interesează tot ce se poate afla despre Mihai Eminescu - mȃndria neamului, cel mai iubit si cunoscut poet romȃn, luceafărul poeziei nationale si mai ales ne alertăm si pregătim ȋn preajma aniversărilor sale, dar nu oricum.
Anul acesta fiind ȋn vizită la copii nostri – adoptivi canadieni, ne-am interesat si am aflat că aniversarea celor 165 de ani, de cȃnd poetul a văzut lumina zilei, se va comemora si la Consulatul Romȃniei din Toronto. Hai si noi. Ne-am asteptat că va fi ȋntr-o sală mare si va fi atȃta lume că noi nu o să mai găsim loc. Zicem noi că asteptarea ne-a fost pe bună dreptate, avȃnd ȋn vedere importanta evenimentului si mărimea comunitătii romȃnesti din Canada. Dar n-a fost chiar asa, ci… doar după posibilitătile inimosilor organizatori.
A participat elita intelectualitatii romȃnesti din Toronto, dar am avut si surpriza plăcută ca un admirator să vină tocmai de la Montreal, numai pentru acest eveniment. Nota “bene” .
Cum 15 ianuarie a fost declarată zi a culturii romȃnesti, alaturi de personalitatea marelui poet, au fost amintiti, cei născuti ȋn ianuarie, mari contribuabili la cultura noastră natională. S-a vorbit despre personalitatea lui Nicăpetre, nascut si el in Ianuarie, creatorul unui frumos bust al poetului sărbătorit.S-au prezentat diverse si interesante aspecte ale muncii sale creative. Dar despre poet, părere proprie, s-a vorbit prea putin. S-au lansat cărti , iarăsi nota “bene”. Dar au fost si momente de pauză, care puteau fi valorificate . Ne-am asteptat “să se ȋncălzească atmosfera” cu recitări din opera eminesciană, eventual cu niste surprize inedite, că doar ȋn sală a fost anuntat ”că sunt eminescologi”.
Ȋn Iasi activăm la grupul coral Senior, vizibil si pe Youtube, si ne pregătim, spune-am mai sus, evident, repertoriul ȋn preajma diferitelor evenimente aniversare. Ne-am asteptat să putem audia confrati. Dar n-a fost să fie. Am fi cȃntat noi, dar n-am facut-o, nu că n-am fi fost pregatiti, ci am fost, cred, timorati, ca nefiind cunoscuti. Dacă n-am reusit să cȃntăm, să vă spunem, măcar, ceva inedit, ce am fi vrut să vă spunem acolo.
S-a amintit de sfȃrsitul nelămurit si controversat al poetului. Cu ocazia, tot a unei aniversări, la Iasi, un medic de la spitalul Socola, a spus că poetului i s-a administrat un tratament cu mercur, ȋn vogă la acea vreme, ȋntr-o doză prea mare. Si că de fapt asta ar fi fost adevărata cauză a bolii si nefericitului deces. Boală provocată la sugestia mai marilor zilei- puternici politic, deranjati de articolele caustice la adresa lor. Poate, cine mai stie după atȃta timp.
V-as mai fi spus, o glumă pe seama poeziior făcute ad-hoc,
aflate din transmiterea pe cale orală de la ieseni si nu a ajuns ȋncă ȋn presă.
Se spune că Eminescu era la hanul “Trei sarmale” ȋmpreună cu o Margaretă, de… ca omul…, consumau ceva si discutau. La un moment dat Margareta face urmatoarea remarcă:
-Măi Mihăită, tu scrii poezii asa frumoase, dar mie nu mi-ai scris nici una, te rog fă-mi si mie o poezie.
-Cum să nu Margareto, i-a ascultă:
De-am lega una de alta
Cȃte-n tine au intrat,
Am face o cale ferată
De la Iasi la Calafat.
-Să-ti fie rusine, eu te admir si omenesc iar tu mă ponegresti.
-Ȋmi pare rău, tu ai vrut poezie si asta mi-a venit… imediat, …scuză-mă,…ȋmi pare rău. De? ce să faci, asa si-o face omul singur…
La o masa alăturată erau niste ofiteri. Unul din ei, se scoală si vine la masa la care era Eminescu si i se adresează acestuia:
-Bă, tu esti Eminescu?
-Da, ce treabă ai cu mine?
-Am auzit că stii să faci poezii. Fă-mi si mie una.
-Dece?
-Asa, că vreau eu.
-Dar nu vreau eu.
-Da,…, ei cum i-ai făcut adineaori?
-Cu ea este altceva.
-Dar vreau si eu.
-Dacă vrei plăteste, altfel nu-ti fac.
Vazȃnd că nu are ȋncotro, “ solicitantul” scoate un portofel burdusit cu bani, alege o bancnotă de 5 lei pe care o aruncă cu emfază pe masa poetului.
Acesta mirat ȋl intreabă:
-Vrei o poezie de doar 5 lei?
-Da, vreau..vreau.
- Bine. Cum te cheamă?
-Sunt căpitanul Macovei.
Atunci ascultă-ti poezia:
Căpitane Macovei
Pentru suma de 5lei
Pupo-n c…r pe dumneaei
Si pe mine dacă vrei.
A ȋnghitit ȋn sec căpitanul, dar singur si-a căutat-o.
Acesta era Eminescu instantaneu si genial. Muncea enorm. Unii atribuie lui afirmatia: geniul este 1% inspiratie si 99% transpiratie,
dar sigur este ce spus Grigore Vieru:
La ivirea soarelui se stie,
Cerul a muncit o vesnicie,
Noi muncind ȋntocmai ne-am ales cu:
Ne-am ales cu domnul Eminescu,
Domnul cel de pasăre măiastră,
Domnul cel de nemurirea noastră…
Eminescu, Eminescu
Ȋn sintagma “noi muncind ȋntocmai” poetul se referă la vitregiile prin care a trecut poporul nostru.
Toronto 19 Ianuarie 2015
Scurt CV
Mihai Severincu s-a născut pe meleaguri dorohoiene, ȋn comuna Broscăuti, cam la jumătatea distantei dintre Ipotesti si Liveni. Poate de asta ȋi place atȃt poezia cȃt si muzica.
A urmat cursurile Institutului politehnic din Iasi , pe care l-a absolvit ȋn 1973 si a rămas, direct, ȋn ȋnvătămȃntul superior ca asistent universitar la Catedra Masini unelte si scule . A sustinut doctoratul ȋn ianuarie 1986. A trecut prin diferitele grade universitare pȃnă la cel de profesor doctor inginer. Din octombrie 2009 este pensionar.
Are doi copii stabiliti in Toronto : o fată Mihaela Adriana, care i-a dăruit două nepoate: Ana Maria de 13 ani si Andreea Cătălina (printesa Cătisoru – cum ȋi place să se alinte) care pe 1 febr.a.c va face 7 anisori. Fiul Daniel Lucian lucrează tot ȋn Toronto.
A scris cărti si articole de specialittate. Are cȃteva zeci de inventii pentru care a primit medalia onorifică “Henri Coandă”, iar cȃteva dintre acestea au fost premiate, la Expozitia internatională de la Bruxxeles, cu medalia de aur. Cȃteva au stat la baza productiei ȋn serie la atelierele Institutului politehnic din Iasi.
A cochetat si cu literatura beletristică, chiar cu poezia. A scris o carte “Amintirile mele” cu pronuntat caracter autobiographici din care este si bucata “Dece Mihai si nu Mircea”.
|
Mihai Severincu 1/19/2015 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.