Nomen est Omen
Printre ciudăteniile întâlnite în Spania se numără si neasteptatele prenume de fete pe care le întâlnim la tot pasul. Este adevărat că Maria conduce în toate provinciile, combinată ades cu nume secundare precum Carmen, Angeles sau Dolores, dar altfel decât fratii nostri francezi sau italieni, spaniolii ocolesc clasicele Gabriela, Emilia, Adriana sau Mihaela. În locul lor tronează stranii năzăriri cu semnificatii prozaice, cum ar fi Amparo (adăpost), Ascension (înăltare), Belen (iesle), Concepcion (conceptie), Consuelo (sfat), Dolores (dureri), Encarnacion (încarnare), Esperanza (speranta), Gemma (giuvaer), Inmaculada (imaculata), Mercedes (milă), Milagros (miracole), Nieves (zăpadă), Pilar (stâlp), Purificación (purificare), Remedios (leacuri), Rocio (rouă) sau Trinidad (treime). Si nu contează dacă sunt substantive de gen masculin sau chiar la plural! În castiliană te poti numi Soare, Sfaturi, Stâlp sau Miracole fără să fie nevoie să te clonezi sau să fii hermafrodit(ă).
Fireste, au si aceste substantive o origine legată de religie, doar este evident că fac aluzie la întâmplări si capitole din biblie, dar nicidecum nu derivă din numele personajelor care au făcut istoricul Crestinătătii. Concluzia este că, atunci când e vorba să-si înzestreze fiicele cu un apelativ sonor, părintii spanioli preferă trăirile intense sau locurile comune. Cu ei chiar nu-i de glumă! De parcă un ghimpe interior i-ar împiedica să perpetueze vesnica pomerire în viata de zi cu zi a numelor sfinte!
Singură, Maria face exceptie, de unde iarăsi se poate concluziona că dacă esti fată în lumea hispanică, ori esti demnă de apelativul sfânt maxim posibil, ori de niciunul, ca să nu ocupi vreun rol secundar în biblie.
De unde vine oare în spatiul hispanic moda aceasta a ocolirii numelor clasice? O fi teama de a nu cominte vreun sacrilegiu? Nu se stie. Un lucru e evident: spaniolii acordă mai multă atentie circumstantelor biblice decât protagonistelor lor.
Dealtfel ei mereu pun în practică ritualurile, înscenând pentru publicul larg marile evenimente din biblie. Asa cum pe 6. ianuarie sosesc Magii de la Răsărit în carne si oase, cu alai mare, iar de Pasti se parcurge pas cu pas calvarul lui Iisus, de ce să nu-ti poti da întâlnire zilnic cu ”Miracole” sau să iesi la o cafea cu ”Încarnarea”?
Pentru că tot am pomenit numele Mântuitorului, iată că la bărbati lucrurile stau cu totul altfel. Constat că binecunoscutele nume sfintite de biserică Jose, Antonio si Jorge îsi dau mâna de-a lungul si de-a latul celor 52 de Provincii, asezonate pe alocuri cu Carlosi, Fernanzi, Manueli, Migueli, Luisi si Davizi. Cu alte cuvinte, se pare că lucrurile stau destul de normal aici, de n-ar fi îndrăznetul Jesus, care saltă voiniceste pe primele locuri, ca un continuu avertisment de crestinească aducere aminte.
Plouă cu Isusi în tările cu neamuri vorbitoare de spaniolă! Jesus poate fi primar sau golan, politist sau infractor, preot sau hipiot, cântăret sau avocat. Jesus e peste tot, iar lumea face ce vrea cu el. E-n tot si în toate, asa cum dealtfel îi este hărăzit destinic, dar în cazul acesta chiar la modul concret, nu doar eufemistic vorbind.
Am căutat omonimul pe la alte natiuni si l-am găsit sub forma mult mai estompată de Christos la grecilor sau Cristian în spatiul de sorginte latină, dar nu echivalează cu Jesus. Una este să te denumesti ”crestin”, definindu-te ca vlăstar al unei religii majore, în timp ce altfel este să te cheme Iisus, semnalizând că te-ncumeti să te compari cu însusi eroul principal. Căci numele nu este nimic altceva decât o repetare în cuvinte a ceea ce se doreste să însemni pe lume. Asta se stia din antichitate, când s-a creat dictonul ”nomen est omen” (numele este destin).
Ba mai mult, teoreticienii îndrăzneti sunt convinsi că numele ne modelează caracterul, făcându-ne să devenim într-un anumit fel. Dacă ar fi asa, atunci mare năpastă ar cădea pe capul unor Doamne: Dolores ar fi mereu chinuită, Mercedes ar trebui să fie foarte miloasă, Remedios ar fi bine să se facă doctorită iar Milagros ar trebui să facă nici mai mult nici mai putin decât minuni la tot pasul!
Lăsând gluma la o parte, alegerea numelui potrivit pentru un copil este o întreprindere care implică multă responsabilitate, la toate popoarele. Cu atât mai multă importantă trebuie să i se acorde în spatiul hispanic, unde adăugarea celor două nume de familie ale părintilor poate crea combinatii neasteptate. Unde mai pui că numele spaniole se dau pe vecie, ele nefiind afectate de starea civilă, asa cum se întâmplă în mai toate celelate tări?!
Pentru cei care au nume de familie patronimice sau toponimice, situatia e relativ simplă. Un Gonzales Navarro poate fi lesne identificat ca fiind descendentul unui Gonzalo din trecut, care la vremea sa s-a căsătorit cu un vlăstar originar din zona Navarrei. Cam asa cum un Brătescu Voinesti s-ar trage din Bratu, locuitor al Voinestiului.
Când însă numele de familie sunt derivate din profesiuni sau adjective descriptive, situatia poate scăpa de sub control. Din însotirea unui cuplu – ea Pastor Blanco si el Calvo Torres – s-ar naste putea naste un Jesús Calvo Pastor de toată frumusetea (Isus Baciul Chilug) iar Milagros Crespo Lozano s-ar traduce mot a mot drept ”Minunea Creată Durdulie”.
Asa că mare grijă si atentie de Bobotează! Nu degeaba sărbătorim în aceste zile ziua botezului, o Sărbătoare care, evident, îsi merită toată atentia, din mai multe motive. Poate că nu e o întâmplare faptul că botezul lui Iisus Cristos se sărbătoreste la început de an. Si botezul nostru mai pământesc si profan se petrece tot la începutul unui ciclu natural, la fiecare început de viată.
O superstitie răspândită printre crestini este aceea că nou-născutii trebuie botezati cât mai repede, pentru a-i proteja de eventuale boli si pentru a-i apăra de soarta nefastă a unei morti premature. Dacă este asa, acum când noul an ne bate la usă, poate ar fi bine să-l botezăm cât mai repede cu un nume bine ales, ca să crească mare si sănătos si să ni-l tină soarta prosper si fericit până în decembrie viitor, că nu se stie niciodată.
Propun pentru anul 2015 o denumire veselă, optimistă, victorioasă. Ce-ar fi să-i punem ca prenume Felix Victor, dacă e băiat sau Paz Optima, dacă e fată? Să aibă apelative regesti si să fie bun cu noi. Două nume de familie frecvente în Spania sunt Reyes si Bueno, asa că, iată, l-am găsit: Felix Victor Bueno Reyes el Decimoquito (al cincisprezecelea).
Să dea Domnul să-i fie ursita ca-n numele-program, să avem un 2015 victorios, pasnic, bun si optimist. Un bun venit inimos! Sperăm că se va tine de numele pe care i l-am predestinat, Nomen est Omen!
Si-am încălecat pe-o sea/ Si v-am nănăsit asa!
La Anul si la Multi Ani!
Benissa,
|
Gabriela Călutiu Sonnenberg 1/17/2015 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.