Wajdi Mouawad - scriitor , regizor si actor canadian
Născut la 16 octombrie 1968 în Beirut, Liban, Wajdi Mouawad este scriitor de teatru canadian, regizor si actor. Împreuna cu familia sa, la vărsta de 8 ani emigrează mai întăi în Franta si apoi în Canada, provincia Quebec în anul 1983.
Biografie
Wajdi absolvă « Ecole Nationale de Theatre du Canada » (Scoala Natională de Teatru Canada) în anul 1991. Intre 1990 si 1999 este director al companiei « Theatre O’ Parleur » împreună cu Isabelle Leblanc si realizează la Montreal numeroase puneri în scena si adaptări.
In 1998 creatia sa « Willy Protagoras enfermé dans les toilettes » (Willy Protagoras închis în toaletă) este aleasă ca cea mai bună productie montrealeză de « l'Association québécoise des critiques de théâtre » (Asociatia Quebec a criticilor de teatru).
Din 2000 pănă în 2004 conduce Théâtre de Quat'Sous (Teatrul de 4 bani) din Montreal si în anul 2005 fondează companiile de creatie : « Au carré de l'hypoténuse » (La patratul ipotenuzei) în Franta si împreună cu Emmanuel Schwartz « Abé carré cé carré » în Montréal. El adaptează diferite opere pentru punere în scenă : Don Quichotte de Cervantčs si Trainspotting de Irvine Welsh. După ultimul s-a făcut un film celebru.
Este laureatul al premiului de literatură al Governatorului General al Canadei la categoria teatru pe anul 2000.
În 2002 guvernul francez îi decerneaza titlul de cavaler al Ordinului de Arte si Litere ( l'Ordre des Arts et des Lettres) pentru activitatea sa.
Îsi încearcă succesul si în cinema în anul 2004 scriind un scenariu si regizănd un film « Littoral » inspirat din propria sa piesă de teatru.
În ziua de 9 mai 2005, pentru regizarea piesei « Littoral » primeste premiul Moliere pentru cel mai bun autor francofon (Moličre du meilleur auteur francophone), piesa a fost pusă în scenă de Magali Leiris cu actorul Renaud Becard in roul principal. El refuză premiul.
În martie 2006 la Chambery în Franta crează « Foręts » (Păduri), care după « Littoral » si « Incendies » este a treia parte dintr-o trilogie pe tema rădăcinilor si originilor. Ultima parte « Ciels » (Ceruri) a fost prezentată în anul 2009 la festivalul de la Avignon, Franta.
Wajdi ne este foarte cunoscut pentru că scrie în limba franceză, dar teatrul său a fost tradus si în engleza si pus în scena la teatrul Tarragon. În acest fel faima lui a crescut. Unele din piesele sale sunt pline de umor negru.
Din septembrie 2007, Wajdi ocupa postul de director artistic al Teatrului francez al centrului national de arte din Canada, Ottawa (« Théâtre français du Centre national des arts du Canada »).
Se ocupă de asemeni de teatrul pentru tineret : textul său « Asoiffes » (Însetatii) este pus în scenă de Benoît Vermeulen de la Théâtre Le Clou (teatru de creatie pentru adolescenti creat în anul 2007).
În timpul sesiunii 2007-2008 lucrează în colaborare cu « l'Espace Malraux » (Spatiul Malraux), din nou la Chembery, unde crează « Seuls » (Singuri), prezentată în anul 2008 la festivalul din Avignon, Franta.
În anul 2008 răspunde unei comenzi a lui Dominique Pitoiset despre « Thébaďde » si despre cartea « Le soleil ni la mort ne peuvent se regarder en face » ( Nici soarele nici moartea nu se pot privi in fată), care se joacă la T.N.B.A. si la Théâtre de la Ville de Paris cu Nadia Fabizio ( Cadmos), Nicolas Rossier (Śdipe) si Philippe Gouin (Laďos)
În anul 2009 primeste Marele Premiu al teatrului decernat de Academia Franceză (Grand prix du théâtre de l'Académie française) pentru întreaga sa operă artistică si devine asociat la festivalul de la Avignon.
În ziua de 17 sept 2010, « Incendies » (Părjol), o adaptare cinematografică a piesei de teatru cu acelasi nume, regizata de Denis Villeneuve, mare regizor din Quebec, se poate viziona în Quebec după ce a fost prezentată în mai multe festivaluri si a primit prestigioase recompense în lunile precedente. Filmul reprezintă Canada în nominatiile pentru Oscar 2010 la categoria cel mai bun film străin.
Părjol
Din cronicile criticilor de teatru aflăm că piesa de teatru este covărsitoare. Ea urmareste destinul a doua gemene Janine si Simon, care se întorc în Liban datorită mamei lor care le face sa îi promită pe patul de moarte că vor căuta pe tatal lor si pe un fratele, pe care nu stiau că îl aveau. Ele află că mama lor, Nawal, care este refugiată acum, a fost luptătoare de rezistenta în războiul libanez civil.
Piesa este socantă si se aseamană cu o tragedie greacă. Mouawad declara ca : « Îl am pe Sofocle tot timpul în capul meu ». Este socanta tragedia războiului care nu i-a fost explicat autorului. El a trebuit să citească în America de Nord despre războiul din tara sa.
Incendii este a doua piesă în cadrul unui ciclu de patru piese de teatru. Autorul este de multe ori comparat cu Robert Lepage, totusi ei sunt doi artisti diferiti. Wajdi arata ca Lepage este copilul « Revolutiei tăcute » si îsi defineste propria cultură explorănd alte culturi, pe cănd el este din prima generatie de canadieni care înca se zbat să se definească raportat la tările si culturile pe care le-au lasat în urmă.
|
Dana Mateescu 3/16/2011 |
Contact: |
|
|
