Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Florentin Smarandache din New Mexico

Matematicianul – poet

“As vrea să fiu poet în matematică”

Am citit cu deosebită atentie si plăcere cărtile xerografiate, oferite cu dedicatie, ale colegului româno-american Florentin Smarandache, prof.univ.dr. la Facultatea de Matematică a Universitătii din orasul Gallup, statul New Mexico, S.U.A. Parcurgându-le rând pe rând, în ordinea publicării lor, am fost de-a dreptul coplesit de disponibilitatea creatoare a acestuia, de puterea sa de acoperire a unei vaste arii literare, de la poezia de inflexiune clasică la cea novatoare, cu inventivităti imagistice si ritmice, cu înzestrare si pasiune specială pentru cele mai surprinzătoare idei si formule artistice. Autorul este initiatorul si promotorul noului curent literar „Paradoxismul”, care reprezintă o miscare de avangardă, bazată pe functiile si efectele stimulatoare ale antitezelor, oximoronilor, contradictiilor, contrastelor si tuturor asociatiilor si jocurilor de cuvinte menite a pune mintea si simtirea cititorului în priza curentului de idei noi, apte a releva o altă fatetă a limbajului si lucrurilor de fiecare zi.
Lecturându-i pe îndelete cărtile, mi-am dat seama că...râul liric al lui Florentin Smarandache izvorăste din resursele firii sale tumultoase, însetată de noi căi de accedere spre lume, revărsându-se către insulele solitare ale lumii, pulsând de ritmurile alerte ale vietii, după legile algoritmice si paradoxiste descoperite de autorul însusi.
Dar s-o luăm pâsa-pâsa, „ab initio”. Adică: S-o luăm cu-ncetisorul/Ca mamaie cu fuiorul,/Ca ocnasul care scoate/Sarea bună de bucate/Nici amară si nici acră/Între mamă, mamă-soacră,/Ca si cel de prin coclaur/Cătând sâmburul de aur/Ca să-l pună-n palma ta/Ca o stea, o peruzea,/Safir magic, talisman/De „Deschide-te, Sesam!”...
Asadar: autorul s-a născut la 10 dec. 1954, în com. Bălcesti-Vâlcea.A absolvit Facultatea de matematică din Craiova, promovându-si doctoratul la Chisinău în 1997. A fost profesor în localitatea natală, apoi la Craiova si la un colegiu din Maroc. A părăsit tara în 1989, a trecut prin lagărul de refugiati din Turcia, stabilindu-se în cele din urmă la Gallup, New Mexico – S.U.A. A scris numeroase cărti de literatură si lucrări stiintifice în domeniul matematicii, fizicii, filosofiei etc. A elaborat, de unul singur sau în colaborare, câteva teorii si legi stiintifice de răsunet international, care-i poartă numele, cum este Dezert-Smarandache în matematica aplicată, si altele. Este recunoscut în unanimitate drept „părintele” miscării literare a Paradoxismului...
Pe tot traseul vietii sale didactice si literare de până azi, din România până-n America, Florentin Smarandache a pus ochii pe „liliecii” lui Marin Sorescu, a găsit acolo un dezmăt de cuvinte, le-a luat la scărmănat, le-a tras de limbă, de urechi, de păr, le-a prelucrat până a curs untul din ele, le-a coafat, le-a fardat si dichisit, le-a pus salbe de perle la gât si le-a trimis proaspete în lume, ca juna Rodica la secerat. Iar ele se hlizesc acum la oameni, le fac cu ochiul si se tin hopa-topa după autorul lor, pe care nu-l mai scot din Florinache. Căci cuvintele, desi de ambele genuri (un cuvânt-două cuvinte), rumene si arătoase, se comportă ca femeile: le place să fie agătate, dezbrăcate de aparente, îmbrăcate în sensuri noi, îsi poartă nasul pe sus, se itesc în fel si chip, îti întind tot soiul de capcane, recurgând la stilul consacrat: „lasă-mă si nu-mi da pace” sau „mai nu vrea si mai se lasă”. Iar autorul, get-beget oltean fiind, când vede că acestea o iau razna, îsi mai iese din pepeni, se otărăste la ele(fir-ar ele de pitipoance!), le zgâltâie, le...foarfeca si fierul, le scarpină de le merg fulgii... Se întelege de la sine: în procesul său estetico-genetic, de prelucrare si selectare, din liliecii lui Smarandache n-au iesit numai porumbei-motati, ciocârlii si canari, ci si ciori vopsite si huhurezi. Ce să facem acum, să le luăm gâtul? Nici miticul rege Midas n-a putut preschimba în aur tot ce atingea...
Volumul „Emigrant la infinit” este o auto-biografie poetică a lui Florentin Smarandache, care se înfătisează cititorului în diferite ipostaze ale nestatorniciei sale de-o viată. El se prezintă astfel: „Sunt cavalerul care-n luptă/ Se-avântă-n mână cu o floare/ Si ca podoabă agătată/ O sabie la cingătoare” (Gânduri fugare). Adesea este măcinat de gânduri apăsătoare si incertitudini, călătorind ca un semn de întrebare pe meandrele lumii: „Eu viu sunt/ si mort sunt pentru unii/ si număr sunt, prenume si nume si nimic/ mormântul călător al lumii/ tristetea grea/ mustrarea rece/ a gândului de bine ne-mplinit/ un timp ce parcă nu mai trece/ chemându-mi vata si/ chemându-mi moartea în zadar să vină/ si asteptându-le ca pe-o lumină/ mă sting si mă aprind intermitent” (Eu ca o contradictie). Într-o seară de Crăciun, poetul îi scrie iubitei o scrisoare coplesită de singurătate si depărtare, presărată cu inflexiuni verbale tipice unui veritabil oltean: „Îti mai scriu o scrisoare/ să mai discutăm/ despre Crăciun/ ce mai făcurăm, ce mai dresărăm/ si ce găsirăm în el/ săracii de noi/ săracii de ei”. Precizarea are darul elocventei: „Cum zisei/ bradul meu a fost/ unul brumat de Oregon/ din Muntii Stâncosi Americani/ care-mi tin de frig/ provizoriu/ în loc de Carpati, de Arges” (Singur în noaptea de Crăciun). În această dispozitie, pentru a se consola, autorul compune „Imnul Olteanului-American”: „M-a făcut mama oltean/ Port blue jeans de-american/ Cu pălărie sombrero/ Si fumez tigări Marlboro,/ Mănănc praz si beau din toi,/ În Craiova-s cowboy/ Măi Leano!” etc.
În volumele „Veme de sagă” si „Perorări paradoxiste”, poetul se perindă împreună cu co-autorul Gheorghe Niculescu (un nou caz de A. Mirea, între St. O. Iosif si Dimitrie Anghel?), ca niste cavaleri versati, prin marea grădină a lui Anton Pann, mirosind florile, culegând unele dintre ele, sădind altele noi, descântând trandafirii, ciulinii si mătrăguna cu vorbe de sagă si de duh. Acestea cuprind fabule, parodii, epigrame, catrene paradoxiste, definitii rebusiste, proverbe, zicale, vorbe în dodii, distihuri anapoda, poeme trăsnite si...epitafuri. Exemplele, cu duiumul, sunt în cărtile mentionate. Mai putin poezia poetului netradus (încă) în engleză John Segvale, care zice: Cavalerul fără cal/ Este el mai colosal?/ Dar cal fără călăret/ Este, oare, mai semet?/ Unu-i una, altu-i alta/ Dar trec împreună balta./ A-i desparte, a-i desface/ Nu se poate, nu, si pace./ Fiindcă numai amândoi/ Fac ispravă de eroi...
Florentin Smarandache trece adevărata probă a paradoxismului, al cărui întemeietor si propagator se dovedeste, cu volumul „Distihuri paradoxiste”, apărut la University of New Mexico, Gallup Campus, Electronic Publishing. Un distih paradoxist, ne spune autorul, „este format din...două versuri, antitetice unul altuia, dar care împreună se contopesc într-un întreg definind (sau făcând legătura cu) titlul”.Principiul general al autorului: „non multa, sed multum”. El citează butada lui Grigore Moisil: „Ion Barbu este cel mai mare matematician dintre poeti si cel mai mare poet dintre matematicieni!”, adăugând: „care din păcate-fericire mi se aplică si mie”. Cu aceste puneri în temă, poti citi si întelege în altă cheie (fie ea cheie de contact, ori cheie de boltă) exprimările paradoxiste (distihurile...bidualiste) ale autorului. În acelasi spirit, acesta trasează în volumul „Legi de compozitie internă” câteva reguli esentiale pentru un laborator de poezie modernă. Într-un mod splendid, el se auto-afirmă: „Eu, Fiul Domnului/ gheorghe Smarandache,/ vă rog frumos, dati-mi si mie voie să intru/ în istoria literaturii/ sau/ în istoria matematicii./ AS VREA SĂ FIU POET ÎN MATEMATICĂ” /Rugăciune). Si ruga i-a fost ascultată... Împăcat cu soarta si lumea, ni se confesează în „Epilog”: „Vă las vouă poemele. Trăiti-mă!/ Eu am realizat volumul în trei ani,/ dar voi cititi-l în zece!/ El este un bordei pe dinafară/ si poate castel pe dinăuntru-/ volumul ce-mi tine legătura/ cu pământul!// Cartea mă are între coperti-/ dar acum îsi dă sfârsitul: THE END”...
Nu, nu e sfârsitul! Sau e unul fericit. Întrucât, cu avalansa sa de cuvinte-poeme, distihuri lirice, gândiri paradoxiste etc., Florentin Smarandache a intrat în unele tratate contemporane de literatură si matematică. Numai Prof. Univ. Ion Rotaru, de pildă, îi rezervă aproape 4 pagini în impresionanta sa „O istorie a literaturii române de la origini până în prezent” – un spatiu dens în referinte, exemple si aprecieri. Florentin Smarandache – notează autorul – „are avantajul de a tine trează atentia cititorului, de a soca, de a nu esua în logoree monotonă, plictisitoare”. „El rămâne în istoria literaturii (...) prin aceea că este, vrem nu vrem, părintele Paradoxismului. Impetuosul, ambitiosul oltean (...) îsi strigă in gura mare dorinta de a intra în...istoria literaturii”. Ceea ce, iată, s-a si petrecut...
Recent, am citit pe Internet popunerea presedintelui Academiei DacoRomâne, Dr. Geo Stroe, de acordare pentru anul în curs a premiului Nobel pentru literatură dlui. Florentin Smarandache, apreciat drept „a poliglot”, „the most paradoxist writer of the world”, „the father of international paradoxism”. Iată o propunere întemeiată, la care subscriu cu ambele mâini. Let it be! Let it happen!...
Odată cu cărtile sale cu dedicatie, autorul mi-a oferit, „avant la lettre”, Diploma de membru de onoare al „International Association of Paradoxism, a vanguard movement in arts and science”.Poate că a stiut el ceva... Drept pentru care îi ofer, la rându-mi, poezia „Blândul Tom” din volumul „Poemograme II”, poticnit în furcile caudine ale cenzurii din „epoca de aur”, care a dat cu el de pământ, făcându-se tăndări. Din cioburile de atunci am reconstituit această ispravă lirică,alături de altele, dedicând-o celui mai tare si mai cutezător dintre poetii paradoxisti si matematicienii vizionari ai lumii – Florentin Smarandache. Iat-o: „Intr-un pom/ un fel de dom,/ stă un om/ cu chip de gnom,/ un bonom,/ un astronom/ suferind de un sindrom./ E dom’ Tom/ de la Tarom,/ rotofei ca un monom,/ fost slujbas la un sov-rom,/ un tip foarte gentilom/ în vestonu-i policrom,/ econom, autonom,/ care bea cafea cu rom,/ rom ori brom ori crom ori drom/ tot privind spre-aerodrom”...



Ion Segarceanu/ Toronto




Ion Segarceanu    3/1/2011


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian