Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


La steaua care-a răsărit




Despre Mihai Eminescu au vorbit şi au scris toţi marii noştrii oameni de cultură, au vorbit şi scris personalităţi ale culturii universale, vorbesc profesorii în şcoli, îi cercetează opera împătimiţii, îi recită sau cîntă poeziile îndrăgostiţii şi tot nu ne mai săturăm de el. Ceea ce fac eu acum este o plăpîndă contribuţie la rememorarea naşterii celui ce a fost „cea mai înaltă încorporare a inteligenţei româneşti”. (Titu Maiorescu).
Atît de important a fost debutul său literar din 1870, încît în Les grandes dates des litéreatures étrangčres – Presa Universitară Franceză, 1969 – el a fost aşezat lîngă apariţia Istoriei Literaturii Italiene (de Sanctis) şi de cea a romanului Posedaţii (de Dostoievski). Eminescu avea douăzeci de ani, nu deţinea nici un titlu universitar, dar vorbea despre Sheakespeare cu o înţelegere care uimea şi ne uimeşte şi pe noi acum. Tot ce ne-a lăsat el în cei circa cinsprezece ani de muncă şi creaţie, de la articolele scrise în ziarul Albina din Pesta, la prima ediţie a Poeziilor, îngrijită de Maiorescu, la paginile de filozofie, la traducerea Criticii Raţiunii Pure, a lui Kant, la cele patruzeci şi patru de caiete ce conţin circa şapte mii de file de manuscris, şi pînă la cele „ cîteva mici lucruri cuminţi” în Fîntîna Blanduziei, face dovada unei puteri de cuprindere a lumii şi a valorilor ei cum desigur n-a mai arătat-o nici o altă persoană din cultura română.
Pentru plăcerea amintirii vorbei şi gîndirii lui Eminescu, voi reda cîteva pasaje nu din poeziile sale, ci din publicistica sa:
„Ce să vă spun! Iubesc acest popor bun, blînd, omenos, pe spatele căruia diplomaţii croiesc charte şi rezbele, zugrăvesc împăraţii despre care lui nici prin gînd nu-i trece; iubesc acest popor care nu serveşte decît de catalici tuturor acelora ce se înalţă la putere- popor nenorocit care geme sub măreţia tuturor palatelor de gheaţă ce i le aşezăm pe umeri”. – Manuscrisul 22-57
„A persecuta naţionalitatea noastră nu înseamnă însă a o stinge, ci nu mai a ne vexa şi a ne învenina împotriva persecutorilor. S-apoi, ni se pare că nici un neam de pe faţa pămîntului nu are mai mult drept să ceară respectarea sa decît tocmai românul, pentru că nimeni nu este mai tolerant decît dînsul. Singure Tările Româneşti sunt acelea în care din vremi străvechi, fiecare a avut voie să se închine la orice Dumnezeu a voit şi să vorbească ce limbă i-a plăcut”. – Iaşi, 1876, Curierul de Iaşi
„România va trebui să urmeze direcţia ce i-o va prescrie interesul bine înţeles al naţiei româneşti. A protesta şi a umbla cu protestele pe la uşile împăraţilor, a căuta pentru a nu găsi şi a bate pentru a nu ţi se deschide e un rol nu numai nedemn, dar şi nefolositor. E mai bine ca lumea să aibă trebuinţă de tine, iar nu tu de lume, - de aceea, se înţelege că politica „extremei precauţii” trebuie să rămîie a noastră şi să nu cultivăm nici o periculoasă simpatie pentru Orient sau Occident, căci singura simpatie ce ne este permisă e aceea pentru neamul românesc, oriunde s-ar afla el pe pămînt şi care vede în existenţa noastră garanţia existenţei sale”. Iaşi, 1876, Curierul de Iaşi
„Asta am dori să intre în convingerea oricăruia – trebuie ca cetăţeanul să vază că fără muncă şi fără capitalizarea ei, adică fără economie, nu există libertate. Cel care nu are nimic şi nu ştie să se apuce de nici un meşteşug – dă-i toate libertăţile posibile, tot rob e, (...) – căci, e cu totul indiferent dacă închizi o pasăre în colivie sau ai strîns de pretutindeni grăunţele din care ea se hrăneşte”. Bucureşti, 1883, Timpul
„Eminescu însuşi, spune Gh. Bulgăr în - Eminescu Coordonate Istorice şi Stilistice ale Operei – a dat pilde de muncă fără preget, fără vreo pauză, încordat şi consecvent combativ, pînă la căderea condeiului din mînă, pînă la întunecarea acestei geniale minţi”.
Imi exprim speranţa că plăcerea versului lui Eminescu ne va fi satisfăcută pe de-a întregul dacă postul de radio Nostalgia va mai da curs încă o dată acelei fericite inspiraţii de a ni-l oferi pe Eminescu prin gura actorului Ion Caramitru, aşa cum a făcut-o în cursul toamnei trecute.






Viorel Neacsu -Toronto    1/12/2004


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian