Poezii
DACĂ AS FI O PASĂRE ALBASTRĂ ...
Dacă as fi o pasăre albastră,
As zbura prin codri
Ca orice măiastră.
As culege flori cu mărgăritare.
As zbura prin nori,
Dând din aripioare.
As pleca în larg
Peste marea albastră,
Si-as visa o lume plină de sperantă.
DACĂ AS FI UN VÂNT USOR
Dacă as fi un vânt usor
As pluti usor pe-un nor.
As privi bolta albastră,
M-as strecura la o fereastră;
As visa o lume bună,
As privi blajin o lună.
De as fi un vânt usor,
As cânta frumos, duios.
As fugi în larg, departe.
As putea citi o carte.
As privi sute de flori
Si-as admira ale lor culori.
O RAZĂ DE SOARE, O BUCURIE
O rază de soare
Printre fulgii de nea
Provoacă bucuria mea.
Un zâmbet cu căldură
Trimis în dar de soare
Apare pe Pământ
Ca o rază sclipitoare.
Un firicel de viată
Îmi încântă privirea.
Din somnul meu profund,
Îmi anuntă trezirea.
Mă bucură cu a sa luminozitate
Si mă tratează cu multă bunătate.
MOARTE DE FRUNZĂ
Iată o frunză cum cade mâhnită.
Când era verde, era tare iubită.
Acum, însă, când de pe ram coboară,
Cade, tot cade, până-mi ajunge în poală.
Am încercat s-o veselesc,
Să-i spun o poezie.
Am încercat s-o încălzesc,
Dar nu a fost să fie.
Mă întristasem, stiam că o să piară.
Si îmi doream să o mai tin în poală.
Dar vântul egoist mi-a luat-o fără voie.
Frunza încet a-ngălbenit si apoi a murit.
MAMA
Clipe fericite alături de tine
Am petrecut multe si m-am simtit bine.
Esti diamant de inimă curată.
Esti cer senin pe care stă o stea uitată.
Tu, esti crăiasa visurilor mele.
Esti raza de lumină ce stăruie-ntre stele.
Căci fără tine viată nu ar fi
Si fără tine nimic nu ar trăi
Eu îti dedic această poezie.
Poate cu timpul eu am mai gresit.
Poate au fost momente în care te-am rănit.
Azi, însă, îti spun emotionată
Că te iubesc cum n-am iubit vreodată.
DE CE?
O întâmplare întunecată,
Amintire depănată,
În inima unui copil
A înviat deodată.
Îl cuprind fiori de gheată,
Lacrimi calde pe obraji.
Îl doboară-o înfrigurare.
Vocea-i piere, dar se-aude
Undeva, în depărtare
Glasul inimii rănite.
A fost un simplu accident,
În urma căruia,
Copil nevinovat, el moare.
Lăsându-si duhul, lin,
Spre cer să zboare.
PRIMĂVARA
Primăvara a sosit
Pe tărâm nou înverzit.
A adus podoabe multe
Nouă să ni le-mprumute.
Are o rochită albă,
O gentută mică, dalbă.
Este zână norilor
Si crăiasa florilor.
Frumoasă ca o zână bună,
Gingasă ca orice făptură,
Împrăstie flori de clestar
Pe alee, iar si iar.
VISEZ LA STELE
Visez la stele,
Ce nu s-au mai ivit.
Visez la ele,
Cu gându-mi neclintit.
Parcă mă strigă
În linistea cea grea.
Parcă mă cheamă
Dorind să-mi spună ceva.
Mă scol, mă uit pe fereastră,
Privesc cerul linistit.
Văd acolo o crăiasă
Ce mă priveste necontenit.
Însă, deodată se destramă.
Crăiasa pleacă de la geam.
Abia atunci bag eu de seamă
Că totul s-a petrecut când visam.
|
Cristina Bobe - clasa VIII 1/10/2004 |
Contact: |
|
|
