Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Dorintele lui Robert Boyle

In luna iunie a anului trecut, Societatea Regala (The Royal Society) din Marea Britanie – corespondentul Academiei Romane de la noi – a aniversat 350 de ani existenta… Fondata in 1660 de o mana de “filozofi ai naturii” (oameni de stiinta), aceasta societate academica se mandreste astazi cu mai mult de saizeci de membri laureati ai premiului Nobel… Performanta asta nu poate mira pe nimeni avand in vedere istoria si componenta selecta a acestei institutii.
Istoria educatiei si stiintei din Marea Britanie, este intr-adevar una mareata. Universitatea din Oxford, fondata la 1096, este cea de-a treia universitate ca vechime din lume (universitatea ca institutie este o institutie eminamente europeana), despartita de doar cativa ani de cea din Bologna (1088) si cea din Paris (1090). Celebritati stiintifice precum I. Newton, C. Darwin, sau M. Faraday si-au desfasurat activitatile stiintifice revolutionare in cercurile si institutiile academice britanice (i.e. Newton la Cambridge, Darwin la Cambridge si Edinborough, iar Faraday in cadrul institutiilor Societatii Regale), in consecinta, orice comentariu cu privire la valoarea scolii britanice este inutil: res ipsa loquitur.
Membrii fondatori ai Societatii Regale nu au fost mai putin faimosi decat urmasii lor. Printre cei doisprezece membri care au pus umarul la crearea acestei institutii se numara si Robert Boyle. Ajuns celebru, mai ales datorita descoperiri uneia din legile gazelor, Boyle a fost “re-inventat” in iunie 2010 cu ocazia aniversarii celor 350 de ani de existenta a societatii cu pricina, prin publicarea pentru prima oara a douazeci si patru (24) de dorinte (predictii) exprimate de acesta tocmai in anul 1660, la putin timp dupa crearea societatii... Fireste ca, asa cum se intampla cu toate predictiile, unele au fost confirmate iar altele nu.
Una dintre predictii care se refera la – ce altceva?, eternul vis al “marelui trecator” – prelungirea vietii, pare ca s-a materializat. La vremea aceea speranta de viata era de aproximativ 40 de ani (cam cat este si in zilele noastre in unele tari africane), si, daca luam in calcul lumea occidentala, unde durata vietii este in medie 80 de ani, se poate spune ca tri-centenara sa predictie a fost corecta. Mai interesanta este speranta lui Boyle de a vindeca bolile de la distanta, sau (cel putin) prin realizarea transplanturilor, speranta care pare implinita intr-o oarecare masura. Boyle a mai previzionat dezvoltarea mijloacelor de intinerire a corpului uman, mai specific inventarea dintilor artificiali si a vopselelor de par (probabil perucile vremii nu erau vazute prea bine…), lucruri de asemenea cat se poate de comune lumii contemporane. Referitor la creierul uman, Boyle credea ca viitorii cercetatori vor inventa mijloace de a reduce durata somnului la minimum, prin studierea efectelor ceaiurilor si a nebunilor, lucru care pare ca nu s-a intamplat inca, in sensul ca desi efectele ceaiurilor si studiile asupra nebuniei sunt la ordinea zilei, rezultatele acestor studii nu au gasit solutia reala de reducere a duratei somnului. Tot asa, Boyle recomanda stiintei cercetarea atenta a istericilor, si epilepticilor, pentru a putea replica “taria si agilitatea acestora” la oamenii sanatosi, lucru care, dupa cate stiu, nu s-a intamplat defel. Desi la aproximativ o suta de ani dupa ornithopterele (instrumentele de zburat facute dupa modelul pasarilor) lui Leonardo da Vinci – care oricum fusesera “concepute” de vechii greci cu mult timp inainte, vezi Daedalus si fiii: Icarus si Iapyx –, dar inainte cu un secol de lansarea primului obiect zburator (balonul cu aer cald al fratilor Montgolfier), savantul englez a prevazut aparitia zborului, lucru evident pe deplin implinit de catre posteritatea lui Boyle.
Cu ocazia dezvaluirii dorintelor lui Boyle, catorva savanti ai prezentului li s-a cerut sa emita propriile dorinte pentru urmatorii 400 de ani. Cel putin cateva dintre acestea sunt deosebit de indraznete si merita amintite. David Eagleman, cercetator in domeniul sistemului nervos (neuroscientist), vrea si prevede: 1) posibilitatea descarcarii constiintei intr-un calculator, urmata de traiul vesnic in aceasta stare; 2) calatorii interstelare intr-o perioada rezonabila de timp; si 3) reducerea somnului la zero. Geneticianul Steve Jones nu se lasa mai prejos: 1) intelegerea emotiilor umane pentru a stavili aparitia razboaielor; 2) o batranete sanatoasa, urmata de o moarte instantanee; 3) eliminarea necesitatii de a suferi. La fel, fizicianul Sean Carroll preconizeaza: 1) intelegerea materiei si energiei negre care constituie 96% din univers; 2) intelegerea constiintei si inteligentei, pentru a le putea replica (mima, mimicry) in calculatoare.
Omenirea nu a dus niciodata lipsa de vizionari, fie ei filozofi, teologi, oameni de stiinta, sau politicieni. Setea noastra de a dori “ceva” pentru viitorul mai apropiat sau indepartat, si, in ciuda faptului ca stim cu siguranta ca persoana noastra – cel putin cea fizica – va fi doar oale, ulcele, si ulcelute la vremea cand dorintelor le-ar veni vremea coacerii, este nelimitata. Ne place sa intrevedem viitorul si ne place sa-i ascultam pe vizionarii mai indrazneti (vezi cat amar de lume crede in viziunile lui Nostradamus sau calendarul maias). Intr-un cuvant, ne place al naibii sa visam, sa imaginam, sa stim cate ceva din ce va fi, cand noi nu vom mai fi.
Daca dorintele si predictiile pe termen scurt trebuie argumentate solid din punct de vedere stiintific pentru a avea valoare, cele pe termen lung sunt practic libere de orice constrangere. Putem sa ne dorim orice, putem sa ne imaginam orice. Daca cumva aceste dorinte si viziuni sunt facute de o celebritate stiintifica sau de alt fel, si, daca peste sute de ani, cineva gaseste aceste dorinte si realizeaza ca multe dintre acestea au devenit realitate, celebritatea post-mortem este inca o data revitalizata, asa cum s-a intamplat recent cu Boyle. Nu stiu cat de mult il ajuta felul asta de celebritate pe Boyle insusi, aflat acum in stare de praf si pulbere, sau, cine stie, poate o haladui prin Rai, cert este ca pentru noi, cei care suntem, a re-devenit celebru. Asta nu inseamna insa ca, cei neatinsi de celebritate, nu pot avea dorinte sau viziuni, chiar geniale, care sa se dovedeasca peste secole a fi cat se poate de reale.
Pentru ca, asa cum spuneam, dorintele si imaginatia legate de viitorul mai indepartat sunt neingradite de nici o constrangere logica, stiintifica, sau religioasa, abundenta acestora este extraordinara, de unde si inflatia de filme si romane “stiintifico-fantastice”, care ne prezinta lumile viitoare in “culori” care mai de care mai pestrite.
Si, daca dorintele si imaginatia indreptate spre viitorul indepartat par a nu fi ingradite de vreo logica anume, mai ca m-as avanta si eu, pentru inceput, cu doua asemenea dorinte: 1) Confirmarea existentei sufletului (a “teoriei celor 21 de grame”), si descoperirea mijloacelor de comunicare cu aceste suflete. 2) Urmand prima dorinta a lui David Eagleman mentionata mai sus, referitoare la capacitatea de a descarca constiinta intr-un calculator, as “dori” ca si trupul sa urmeze aceeasi soarta, adica sa poate fi recuperat – inviat? – intr-un mediu unde sa-si poata continua existenta eterna… S-o intampla, nu s-o intampla, am zis, dixi…
Ma intreb daca nu cumva ar trebui sa dam mai multa atentie felului sau locului in care ne plasam locul de veci, sau tipul de eprubeta in care ne putem depozita genele pentru o eventuala re-fiintare.
Stiu, suna deja lugubru…







Cristian Medelean    1/13/2011


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian