Un mare muzician român ne-a părăsit - Marin Constantin
Un cuvânt despre maestrul Marin Constantin ar trebui identificat cu un cântec, asa cum a fost întreaga sa viată, mai bine de opt decenii si jumătate. Din cântec s-au alcătuit copilăria si adolescenta sa, apoi spre cântec i s-au îndreptat visele de tinerete, urmărind si învătând din arta celor mai înainte mergători ai artei corale universale si românesti. Acum deja multi ani, ideea de cântec s-a identificat, în timpul tineretii mature, cu simbolul Madrigalului, gen vocal Renasterii si superbă realizare arhitecturală corală românească contemporană.
Istorie, destin, poate si una si alta, s-au intersectat, sub măiastra viziune artistică a Maestrului Marin Constantin care, în prima zi a anului 2011, a plecat pe drumul nesfârsit, străjuit de Marea Trecere. În întristarea noastră adâncă, ne reamintim gândurile ctitorului acestei corale celebre în întreaga lume, înfăptuitorul visului, asa cum numea artistul acea idee inspiratoare de la care a pornit totul, cu decenii în urmă. Spunea Maestrul Marin Constantin:”Numai inteligenta dirijorului nu va fi nicicând suficientă pentru a întelege specificitatea camerală a unui instrument coral…Si apoi, numai întelegerea nu e nici pe departe tot una cu mestesugul constructiei unui cor de cameră. Această alchimie are într-însa ceva din tainele si traditiile artei marilor lutieri ai trecutului. Să-i urmăm, trudind cu migală...Am dorit foarte mult – mărturisea Maestrul - ca ceea ce fac să se dăruiască spre amintire copiilor – copiilor la modul simbolic, adică studentilor mei, Madrigalistilor, dar în primul rând plecând de la copii mei, de la Noemi si Ion.”
Magnetismul concertelor Madrigalului nu mai trebuie argumentat, căci profilul său repertorial – renastere, muzică bizantină, muzică clasică, traditională si modernă românească – a impresionat prin cuprindere si subtilitate stilistică a versiunilor interpretative. Există în „Cartea de Aur” a coralei, prestigioase mărturii provenind de la marii muzicieni si oameni de cultură ai epocii. De la fondare - 1963 în cadrul Conservatorului - Corul National de Cameră “Madrigal”, creat si condus de Marin Constantin, s-a impus, cucerindu-si notorietatea în viata muzicală românească si internatională, cu mii de concerte pe toate meridianele, la prestigioase festivaluri, evenimente de rezonantă culturală. Iată si câteva distinctii: Medalia UNICEF, Premiul Criticii Muzicale Germane, Il Saggitario d’Oro, Medaille en Vermeil, Premiul Grand Duc Adolf, Ambasador UNESCO, împreună cu Madrigalul, “Bun al Patrimoniului Cultural Universal ”, Premium Magnum al Uniunii Criticilor Muzicali si Diploma de onoare a Uniunii Compozitorilor din România, Diploma de onoare a American Biographical Institute. Mare Ofiter al Ordinului Serviciul Credincios, Medalia Enescu si Medalia Eminescu, sau Crucea Patriarhală Ortodoxă. Dirijorul, compozitorul și profesorul Marin Constantin a fost - de asemenea – Sef de Catedră a muzicii corela din Universitatea de Muzică Bucuresti, Doctor in muzicologie si filosofie a muzicii si Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzica din Cluj-Napoca .
Mai întâi ca spectator si coleg cu cei dintâi madrigalisti, apoi în calitate de cronicar si de comentator al concertelor Madrigalului, începând din anii ‘7o, si ca autor al celei de a treia monografii dedicate maestrului si muzicienilor săi, „Madrigal sau Magia sunetelor”, ascultând, simtind si privind, am căutat să pătrund mai aproape taina artei lor. Nimic nu apartine traditiei, didacticii, academismului. Marele artist român, maestrul Marin Constantin, a inovat în chiar miezul capodoperelor si, dând înteles de universalitate simbolului, a pătruns în toate epocile si stilurile de creatie. A “cânta Madrigal”, iată cum se poate caracteriza lumea interpretărilor, multe păstrate în zestrea memoriei melomanilor, înregistrărilor, filmografiei si documentelor discografice. Mereu am descoperit adevărul de simtire, cultul pentru perfectiune ca principiu, judecata dreaptă pentru întelegerea muzicii abordate. Maestrul Marin Constantin si, implicit, muzicienii educati sub gestul său, au devenit stindardul luptei pentru fericirea celor ce trăiesc în preajma lor. Artist al României si lumii întregi, Marin Constantin a fost un cavaler al artei, a cărui faimă internatională reprezenta felul în care a apărat viata cu armele Frumosului si Binelui, îndeplinindu-si astfel o misiune de har nobil si mistic, în dimensiunile unicitătii. Cu doar câtiva ani în urmă, Prea fericitul Teoctist, Patriarhul României, adresase dirijorului si coralistilor săi un cuvânt rămas drept gest de sfintire a istoriei Madrigalului: „Prin glasul străvechilor intonatii de strană, umilinta si iubirea s-au întrupat în cântec, pentru a fi, astfel, mai aproape de tainele sufletului nostru într-u cuvioasă legătură cu Dumnezeirea. Corul de cameră Madrigal si mult dăruitul său îndrumător, de la prima zi a înfăptuirii fiintării sale, a împlinit sfintele îndatoriri ale adevăratilor muzicieni. În timpuri grele, a adus spre oameni vechile cântări liturgice ortodoxe, conferind o viată nouă slovelor păstrate de manuscrisele secolelor trecute. Totodată, respectând datinile, Madrigalistii au slefuit cu măiastră pretuire grăirea minunată a colindelor Crăciunului, care ne-au astfel ajutat să trecem multe clipe de povară si teamă din ultima jumătate de veac. Marin Constantin si Madrigalistii săi înfăptuiesc misiunea încredintată de Domnul Dumnezeul nostru, arătându-ne calea. Să vă fie fericită fiinta de spirit si artă cu care ne luminati zilele, să vă însotească binecuvântarea Domnului, pe care îl slujiti cu atâta cucernică iubire.” Iată aura de sfântă lumină ce ne-a înconjurat pe toti cei aflători în preajma acestui mare suflet românesc care a confirmat încă o dată gândul enescian potrivit căruia „ideea frumoasă dăinuie”.
O jumătate de veac în slujba muzicii. O jumătate de veac de muzică. Si nu orice fel de muzică, nu orice fel de sunet. Ci o desăvârsită artă a dialogului cu oamenii prin intermediul constructiei sunetului si al interpretării corale sub privirea si gestul magic al maestrului Marin Constantin. Un ideal împlinit, despre care artistul mărturisea, cu cuvinte testamentare:
”Asa a fost să fie ! Eu asa l-am simtit, ca un dat al firii, în lumea miracolului si al sensului divin. Trăiesc cu credinta că cine detine un potential benefic sau un bogat patrimoniu estetic uman, trebuie să-l dăruiască pretutindeni si crestineste printre semeni, să-l răspândească.”
Pt Observatorul Canada
Grigore Constantinescu
|
Prof.Dr. Grigore Constantinescu 1/3/2011 |
Contact: |
|
|
