Clasicii dramaturgiei universale - vol. I - de Costin Tuchilă, Pusa Roth
Clasicul, scrie Camus în Carnete, este un „învingător neegalat”. Învingător pentru că indiferentă la trecerea vremii, creatia lui îsi păstrează actualitatea. Neegalat pentru că fiecare dintre autorii care merită acest râvnit adjectiv rămâne unicat. Comparatia între valori sensibil egale, la nivelul cel mai înalt, este inutilă. Oricum, nerelevantă.
Ne întoarcem mereu la scriitorii clasicizati cu o obisnuintă care, nu o dată, se transformă în curiozitate si satisfactie. Curiozitatea de a-i redescoperi, de a afla ceea ce, chiar dacă s-a spus de-a lungul timpului, îsi conservă interesul. Satisfactie pentru această, întotdeauna tainică, victorie a spiritului.
Dacă formula lansată de Jan Kott într-o celebră carte despre Shakespeare, publicată în 1965, nu ar avea deja acel surplus de uzantă datorat consacrării, am fi alăturat lângă termenul „clasic” sintagma „contemporanul nostru”. Ideea răzbate, credem, din cartea de fată, care cuprinde studii de profil dedicate marilor dramaturgi, începând din Antichitate până la mijlocul secolului al XX-lea, adică până la acei autori deveniti valori clasicizate. Modernii de ieri sunt clasicii de astăzi, iar afirmatia rămâne valabilă pentru orice epocă de creatie. Nu este asadar nici o exagerare în a-i considera pe dramaturgii din prima jumătate a secolului trecut, intrati în istoriile literare si în istoriile teatrului, clasici, oricât de ciudat ar părea la prima vedere.
Privirea critică este o privire neconventională. Sau ar trebui să fie, pornită fiind de la un cititor specializat care, în momentul contactului cu opera, are îndemânarea de a-si abandona toate prejudecătile. A face dintr-un autor clasicizat contemporanul nostru, a reliefa acele adevăruri exprimate în opera sa, care, nu numai că sunt universal valabile, dar au un plus de însemnătate pentru omul contemporan, înseam¬nă, în primul rând, a elimina prejudecăti. Iar dacă teatrul, după cum credea Novalis, este „reflectia activă a omului despre el însusi”, lui i se datorează si prilejul celei mai directe actualităti.
În 23 noiembrie 1997, lansam la Radio România Cultural, împreună cu Vasile Manta, seria de emisiuni Clasicii dramaturgiei universale, difuzată lunar sub genericul Teatrul National Radiofonic. Întâmplător sau nu, alegerea noastră s-a oprit atunci la Cehov. Nu bănuiam la acea dată că emisiunea, ajunsă la 90 de editii, va fi o preocupare statornică mai bine de un deceniu, că, finalmente, se va transforma de fapt într-o istorie a dramaturgiei universale. Cu atât mai putin că ideile exprimate succint în comentariile din acele emisiuni vor putea constitui punctul de plecare al unei cărti. Am păstrat titlurile emisiunilor pentru că ele ni s-au părut elocvente – atât cât poate fi un titlu – pentru unghiul de abordare al operelor scriitorilor respectivi. Intentia noastră este ca, pe lângă analiza propriu-zisă a unei opere si a determinărilor ei istorice, să evidentiem, pe cât posibil, modul de receptare a autorilor si operelor în discutie de-a lungul timpului, dar si perceptia lor actuală.
Primul volum începe cu tragicii greci si se opreste la Marivaux, care încheie seria strălucită a dramaturgilor francezi din secolul al XVII-lea, un veac deopotrivă clasic si baroc, pentru a prefigura iluminismul. Celelalte vor fi dedicate dramaturgilor ale căror opere cu adevărat importante apar la mijlocul veacului al XVIII-lea (cazul lui Goldoni), exponentilor epocii iluministe, ai secolului romantic, al XIX-lea si ai epocii moderne.
Costin Tuchilă, Pusa Roth, Cuvânt înainte, Clasicii dramaturgiei universale, vol. I
N.O.
Costin Tuchilă, Pusa Roth: „Clasicii dramaturgiei universale”, vol. I
Editura Academiei Române, 2010
Carte de referintă, Clasicii dramaturgiei universale de Costin Tuchilă si Pusa Roth, volumul I cuprinde studii dedicate marilor dramaturgi, de la tragicii greci până la Marivaux, punând în lumină aspecte mai putin cunoscute si comentate, într-o viziune modernă asupra dramaturgiei universale, la un nivel stiintific remarcabil. Intentiile autorilor se observă chiar din titlurile studiilor: Eschil – originea lucrurilor, De la Sofocle la Oedip, Euripide sau amurgul zeilor, Aristofan – parodie în agora, Plaut: cum vă place, De la satiră la Terentiu, Seneca – discurs asupra conditiei umane, Christopher Marlowe si abisul tragic, Universul Shakespeare, Cervantes – dimensiunea existentei, Lope de Vega – poetica invizibilă, Tirso de Molina: ucenic si maestru, Calderón de la Barca în marele teatru al lumii, Pierre Corneille – eroi si iluzii, Racine: ratiune si pasiune,
Moličre – fiziologia râsului, De la jocul dragostei si al întâmplării la Marivaux. Luând în consideratie si biografia scriitorilor, autorii acestui volum urmăresc în egală măsură evolutia scrisului fiecăruia dintre ei, ideile novatoare în contextul epocilor, contributia fiecărui dramaturg la evolutia teatrului universal, evidentiind cu mijloace comparatistice legăturile dintre un autor si altul, dintre o epocă de creatie si alta si dinamica formelor si structurilor dramatice. Din aceste studii de profil bogat documentate, nu lipsesc opiniile critice care atestă modul de receptare a autorilor si a operelor în discutie de-a lungul timpului, dar si perceptia lor actuală.
|
Observator 12/19/2010 |
Contact: |
|
|
