Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Baba si războiul nuclear



După ceai, o feliută de pâine cu unt si două pupături, am coborât în fata blocului. În stradă, pe trotuar, înainte de a porni la drum, am aruncat o privire spre balconul clădirii în care locuiam. Din dosul perdelelor, priviri. Undeva, cu ochii parcă lacrimând, fata vecinei mele, o fâtă răsfătată, ce credea că funduletul i-ar fi fost pictat de Botticelli, când stătea de vorbă cu Cel de Sus, si numai după aceea trimis de El spre facere, în lume. Mai jos, cu un etaj, baba cu inventarul si prognoza. Stia până si culoarea chilotilor, pe care îi îmbrăcam în fiecare dimineată. Stia despre ieri, despre mâine. Nimeni nu-i scăpa. Mai spre parter, omul cu muierea în ceată. Un bătrânel cu o sapcă în colturi, rămas parcă asa, de pe vremea lui Lenin. Se cam scrântise, surzise si nici nu mai vedea bine. Râsul său, un fel de ,,ha-ha-ha!”, la întâmplare, semăna cu nechezatul gloabei lui nea Nicu, brutarul mahalalei, prin `50, înainte de dărâmarea totală. Noaptea, după primul cântat al cocosilor, cei ce se întorceau acasă îl găseau un fel statuie la fereastră, ce punea pe gânduri hotii. Atunci, înainte de a pleca la drum, în mintea mea, bârfa!
- Asta e! Pierzi, câstigi, tot negustor te numesti! – mi-am zis, în gând, si m-am urcat în masina mea, un fel de vechitură, însă, la prima vedere, spatioasă. Alături, în fată, Olesya!
- Ce onoare!... De unde ai, domnule profesor, bijuteria asta? – m-a întrebat ea, oarecum uimită.
- Esti ironică?
- A, nu! Seamănă a masină de epocă! Crede-mă! La mine acasă, doar bosii au asa ceva...
- Vorbesti serios?
- Da!
- E, atunci află că rabla asta, ce-i drept, nemtească, am luat-o din Belgia, imediat după `89.
- Aveam doar câtiva anisori...
- Rabla...
- Nu, eu! Iauzi rabla?! Mă!..
- Păi, rabla, că de ea vorbeam...
- Asa!
- Mi-a dat-o un bătrân, simbrie. I-am stropit via... Avea, acolo, undeva, pe un deal, o plantatie de vreo patru, cinci hectare... Munceam de dimineata, până seara... În jur, nimic. Doar eu, bondarul si sura în care aveam asternutul.
- Bondarul?
- Da! Un hârb! Tractoras, tocmai de pe vremea lui de Gaulle!
- Aaa, da, si eu care mă gândeam la cine mai stie ce rătăcită, blondă, prin Occident...
- De ce nu o fantuzoaică?
- E,... ti-ar fi plăcut tie, numai că ălea nu se tăvălesc în paie... Gândesc si eu!
- Ba vezi că nu!
- Da? Iauzi, ale dracu! Ce ti-e si cu frantuzoaicele astea?!

***
După ce s-a încălzit motorul, am pornit. Nu stabilisem traseul, însă stiam bine că trebuia să ajung la Târgu Jiu. Prima oprire, am făcut-o la o statie de benzină, apoi, în fata unei patiserii. Am cumpărat covrigi, cornuri si câte o plăcintă abia scoasă din cuptor.
- Să vezi tu, la mine... Dintr-ălea, poale în brâu! Ehe! Ai mânca, până ai crăpa. – mi-a zis Olesya după prima înghititură.
- Pe aici, după cum vezi, un fel de păsat înmuiat si brânză pârpălită... Nu de-alta, dar, mai stii, plesneste dracu, careva si locuri în cimitir, mai rar!
- Cam scump, totusi!
- Cimitirul? Da, o avere!...
- Nu, dragă, plăcinta! Ori, cât a costat?
- Nici prea, prea, nici foarte, foarte... De, ca în Occident!
- Ai dreptate! ...Că uitasem. Voi ati intrat în Comunitatea Europeană!
- Si mortii?
- Costă si ăstia, costă! De-aia, atunci când vine vremea, stii tu... În cosciug, la fiecare, sacul...
- Cum adică?
- Asa cum auzi...
- Sacul?
- Da! Ce te miri?!
- Probabil, ca să aibă cu ce o lua din loc, în caz de întoarcere pe lumea asta?
- Vezi că stii?!
- De la tine. Lectia cu momâile!...
- Moroii! Doar ti-am zis!
- Hai, mă, spune-mi!
- Chestii, socoteli,... economie de piată, rentabilitate...
- Mortii?
- Si unii si altii!
- Moroii si rentabilitatea?!
- Ăstia, după specialitate, fie la furat, fie la cersit, în străinătate... Ai văzut că ăia au si, de bună voie, nu dau.
- Doamne, dar ciudati mai sunteti! Ceilalti?
- Putrezesc. Material prost din croială! Bun de pus doar la sac de plastic. Pentru arheologie! Mai caută si antropologii! Ceva tot trebuie să găsească si ei...
- Si?
- Si! „Groapă de vânzare!”
- ,,Pret negociabil, nu?”
- Da! Un fel de a te tocmi, ca pe vremea lui Mos Gogu.
- Păi, si mortul?
- N-ai auzit?! Chestii, socoteli! A putrezit! Material prost! S-a dus dracu!


***
Imediat ce am trecut de clădirea gării, am cotit la dreapta, pe sub podul a cărei spinare suporta, de ani si ani, greutatea si trăncănitul vagoanelor de cale ferată. O clipă, m-am văzut copil, într-o cărută plină cu lemne, ce astepta să se ridice bariera. În fata mea, aievea, locomotiva cu aburi, fumegând.
- Uuu! Uuu! Puf, puf,! – am imitat eu plecarea trenurilor de epocă.
- Uuu! – s-a prins în joc si Olesya. Doamne, nebună mai sunt! Dar asta e!
- Este?
- Păi, află că este, câtă vreme, tocmai la....
- La dracu în praznic! – se zice pe la mine.
- Mă, în Franta... Tocmai în sudul...
- Tot cam aia e...
- E, că tocmai acolo, în buricul târgului, pariez pe un Făt- Frumos si...
- Si am încălecat pe o sa...
- Pe ce?
- Pe ceva... Si o să auzi povestea...
- Povestea povestilor! – m-a aprobat Olesya, în timp ce a scos telefonul mobil care îi suna deja în geantă.
- Alo! Aaa!... Yanina! Draga mea, de-ai sti...
- ....
- Păi, prin România... Parcă ti-am spus... Acum, cu Nick, mâine, spre casă! ... Stii ce? Vorbim când ajung! – a zâmbit Olesya si a închis.
- Iar te-a supărat?...
- E! De-aia nu mai pot eu! Rusoaica a intrat în politică!
- Au, Doamne! Hârca si războiul nuclear!...
- Află! Lipeste afise si...
- Musai să vorbească mult, prost si fără rost.
- Asa e! Bate câmpii! Că o fi, că o păti...
- Si crede?
- E, si cu tine! Păi, cum să crezi că porcul zboară?!...
- Tot ca pe-aci!
- Ce-ai zis?
- Ca si pe la mine! Că asa si pe dincolo... Unul, cică: muică, dacă ne-alegeti, pensia, opt milioane!... Ăilalti, si mai si! Zece „O fi vreuna, maică!” !... S-a zăpăcit baba! „Mărie, ce ziseră, fă, ăia?” - un vecin de-al ei. „Iauzi, mă, că ne dau!” „Fugi, fă, dracu! Unde s-a mai pomenit să-ti dea?!”,,Machea?!” – si-a zis Măria. Iar acum, cei care ieri dădeau, astăzi iau.. Si, află, că iau!
- Iau, iau! Ca si pe la mine...
- Că la luat, ca ei, nimeni!... Oriunde! Politica, tot una! Înainte, o mai scăldau, când cu comunismul, când cu capitalismul... Acum, tot un drac!
- ,,Putin! Cel mai iubit tar dintre contemporanii lumii!” – Ti-aduci aminte? Yanina?!
- Avea si ea dreptate! ,,Suntem în zorii transformării globale, nu mai avem nevoie decât de o criză majoră, adecvată, si natiunile vor accepta noua ordine mondială”! – i-am amintit spusele lui David Rochefeler. - Tar la Moscova, la Washington, Bruxelles la Paris... Ce e ăla comunism? Ce e ăla capitalism? Regula numărul unu: cei ce suntem să fim! Regula doi: acum si în veacuri! Criza...
- Si criză e! ...Nu e?
- E! Că o fac cei ce sunt.
- Acum si în veacul veacurilor!...
- Amin! Doamne miluieste! Doamne miluieste!...
***
Râdem noi, râdem, dar scroafa e moartă în cotet! – mi-am zis, în gând, în timp ce am oprit masina, în vârful dealului, deasupra Gurii Racului, locul din care se putea vedea Valea Bulzestiului, în toată splendoarea.
- Pe aici, prin văgăuna asta, s-a plimbat, într-o zi, Cel de Sus.
- Ca să vezi!
- Nu glumesc! ...Cu cercul, de-a lungul drumului! Vâsti, la deal, vâsti, la vale! Dădea lumii de veste! Asta, cândva, de mult!
- Mă, uite, de-aia îmi vine să te mânânc! Că stii să spui povesti!
- Ascultă-mă! La plecare, s-a înfipt spre cer copac. Îl vezi? Acolo, departe... Stă rotit, ca un pasă! Tot semn! Cum ar putea să stea, altfel, Dumnezeu?1
- Mda! Ti-am zis eu... Copilasul tău! Mă duci cu zăhărelul! Chestii, socoteli...- vorba ta. Nu e rău! Hai, mai spune-mi ceva!
- Păi, ,,A fost odată ca-n povesti”…
- „A fost ca niciodată,/De rude mari împărătesti,/O prea frumoasă fată/ Si era una la părinti”, adică eu... – Eminescu... Stii, ...a fost în Bucovina, la Cernăuti, în Bucovina mea, vreau să zic...
- A noastră, că sună mai bine! Nu asa am comvenit?
- Ba da! Zii, ce facem? Că doar nu m-ai fi adus până aici, să-mi arăti un copac si să-mi spui povesti! Iauzi!...Cică s-a plimbat Dumnezeu cu cercul!... Ori, cum ai zis? A, da! Vâsti! Vâsti! Mă, tu esti zdravăn? Si oamenii ce-au zis?
- Si ei, ca oameni!... Ca tine! Una, alta... Asa...






Nicolae Bălasa    12/16/2010


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian