Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Eminescu si sculptorii



Cred cĺ nu existĺ sculptor român care sĺ nu fi fost tentat sĺ-si
"încerce mâna si talentul" modelând Eminescu. Dacĺ nu s-a ajuns pânĺ la
finalul încercĺrii, adicĺ de a fi instalatĺ într-un loc public, statuia
Eminescu se aflĺ pe undeva printr-un colt de atelier sau prin cine stie
ce umbrĺ de depozit asteptând sĺ aparĺ cumva în luminĺ.
Eminescu este o încercare pentru un sculptor, atât sculptorul cât si privitorul, cel ce
simte nevoia sĺ-l vadĺ pe Eminescu, asteaptĺ sĺ-l vadĺ viu, alĺturi de
noi, printre noi, nu numai în închipuirea noastrĺ, în visurile noastre.
Cunosc cazuri când întruchiparea lui Eminescu a ajuns doar o victimĺ,
când s-a ajuns la disperata situatie cĺ "oricum o fi numai sĺ avem un
monument Eminescu în Bucuresti", bine ar fi, un monument atât de mĺret
cât Eminescu însusi". ".unde vei gĺsi cuvântul ce exprimĺ adevĺrul" si
nu în ultimul rând cine va putea rosti acest cuvânt?
"Multe flori sunt dar putine rod în lume or sĺ poarte, toate bat la poarta vietii dar se
scutur multe moarte."
Oare sculptorul care-l va putea arĺta nouĺ pe Eminescu trebuie sĺ fie la înĺltimea lui Eminescu sau hazardul va juca si el rolul lui pe care-l are asupra noastrĺ si ne va da statuia mult
doritĺ, uite aßa, când nu te aßtepti, unde nu te astepti si de vreun
sculptor fĺrĺ nume sau cine mai stie ce pensionar hobist!?
Mĺ îndoiesc cĺ acest neam românesc va mai fi capabil sĺ mai dea lumii încĺ un geniu
pe mĺsura celui de care vorbim!
Momentul aparitiei unui asemenea monument trebuie îndelung si misterios pregĺtit, se va putea întâmpla asta chiar în zilele noastre? Au fost numeroase concursuri oficiale,
sculptorii s-au bulucit sĺ prezinte schite de idei, machete, proiecte de
ansamble arhitecturale, piete si locuri publice care sĺ comemoreze
numele si opera poetului. Visul multor sculptori este sĺ aibĺ sansa sĺ
semneze monumente publice crezând cĺ în felul acesta îsi vor putea
lustrui numele, vor rĺmâne în istoria artelor si, desigur, vor încasa
sume de bani frumusele.
Nu cred cĺ la ora la care ne aflĺm, efectuând un sondaj printre trecĺtorii din preajma monumentului "Leu" din Bucuresti ori "Statuii Aviatorilor" careva ar putea pronunta numele
autorilor lor. Urmeazĺ întrebarea: pentru ce aceastĺ vanitate?
S-au cĺutat cu disperare locuri potrivite care sĺ primeascĺ reprezentarea în
bronz sau marmurĺ a imaginii poetului "drag nouĺ tuturora", am putea
spune. Oficialii fac oarecari eforturi de al arĺta lumii pe Eminescu
"turnat în bronz", cum se spune, dar imediat ce se lanseazĺ proiectul
încep si codoslâcurile celor care se dau mai destepti si mai creativi,
astfel se ajunge la rezultatul cĺ propunerea se sufocĺ si statuia nu
apare. Pe undeva pe dedesubt se lucreazĺ în aßa fel încât te trezesti
cĺ apare un Eminescu care musai trebuie sustinut cu vorbe si demagogii
de cĺtre "experti" cĺ altfel statuia se prĺbuseste. Pentrucĺ, din
nenorocire, lumea nu percepe o sculpturĺ decât prin vorbe, ceeace este
cu totul alceva decât prin imaginea ei însĺsi.
În expozitii lumea cautĺ inscriptia prin care vrea sĺ cunoascĺ numele autorului si titlul
lucrĺrii. Când o aflĺ se declarĺ pĺrtas cu pictorul si trece la
urmĺtorul tablou fiind sigur cĺ pe precedentul l-a priceput, la simtit,
la clasificat, etc,. etc. Când artistul denumeste lucrarea sa "Fĺrĺ
titlu", consumatorul de artĺ descumpĺnit întreabĺ în dreapta si-n
stânga: "vrea într-adevĺr artistul sĺ ne comunice ceva ori impotenta lui
creatoare îßi bate joc de noi?" Privitorul este multumit chiar cu
explicatii de felul: "Naturĺ moartĺ cu peste fiert pe farfurie rotundĺ,
cutit si furculitĺ". Titlul nu este altceva decât ce se percepe la prima
vedere si doar aici rĺmâne, pictura este deobicei dincolo de acest
titlu, atunci; vorbele îl "ajutĺ" pe privitor sĺ înteleagĺ tabloul, arta
vizualĺ? Dupĺ aceastĺ parantezĺ sĺ revenim la subiectul nostru.
Prin anii '65 în viata artisticĺ a României a fĺcut mare zarvĺ concursul
public pentru ridicarea unui monument, mai aproape de adevĺr ar fi bine
sĺ spunem, o statuie a lui Eminescu în Bucuresti. Frumoasĺ initiativĺ
din partea Bucurestiului, tentantĺ confruntare pentru sculptorii în
viatĺ. Maeßtrii si nemaestrii dau nĺvalĺ. Propuneri, machete la
dimensiuni impresionante semnate de diverßi sculptori populeazĺ câteva
piete ale orasului ßi mai ales Cismigiul. Se discutĺ fierbinte în presĺ
ßi pe la colturi. Sculptorii, pe deoparte, vor un Eminescu într-o
conceptie modernĺ, ministerul nu stie ce vrea, scriitorii pe de altĺ
parte vor un Eminescu. un Eminescu. Mai bine de un an de zile se
frĺmântĺ chestiunea dar. nici un monument nu se aratĺ la orizont. Si
proiectul lui Baraschi cade, chestiune care contribuie substantial la
însĺsi moartea "artistului poporului". Dupĺ câtiva ani bucurestenii se
trezesc cĺ "alergĺtorii" din fata Ateneului sunt smulsi brutal din locul
lor stiut si trimisi mai la vale pe Podul Mogosoaiei nu-i mai vede
nimeni si spatiul lor este ocupat de un nud de bĺrbat care iese din baie
cu o cârpulitĺ în jurul soldurilor. Autori: Gheorghe Anghel=statuia,
Pompiliu Macovei=soclu. Scriitorii în frunte cu Geo Bogza cad pe spate
de satisfactie, sculptorii uimiti sunt rosi de invidie, publicul înghite
ce i se dĺ, porumbeii coboarĺ de pe frontonul Ateneuui drept pe capul
geniului ßi cer boabe trecĺtorilor. "Ei, ce ti-am zis?!" "Îti mai spun
io una!": La expozi?ia internationalĺ de la Paris România vrea sĺ-si
împodobeascĺ salonul ßi cu un proiect de monument Eminescu. Pentru
aceasta este ales sculptorul Dimitrie Paciurea. Alt sculptor Oscar Han
(poreclit Ham) este unsul ministerului culturii drept comisar al
expozi?iei. Lada continând sculptura Eminescu, numai aceea, se sfĺrâmĺ
pe drum si desigur statuia ajunge praf la Paris. "Auzi ce ghinion pĺ
nefericita ladĺ!?" Nu peste mult timp pe malul mĺrii apare pe un soclu
anost bustul lui Eminescu la fel de banal conceput si modelat precum
autorul lui însusi, Oscar Han. Fritz Storck, Cornel Medrea, Ion Jalea,
Romulus Ladea, Ion Vlad, Ion Vlasiu, Ion Irimescu, Naum Corcescu, Mircea
Stefĺnescu, etc., etc. precum ßi o altĺ lungĺ listĺ de sculptori ne
ajunsi încĺ celebri, asa cum spuneam la începutul discutiei noastre, au
încercat sĺ atingĺ cu mâna lor "Luceafĺrul" dar locul ce ar trebui sĺ
gĺzduiascĺ statuia geniului românesc este încĺ pustiu.
Aud cĺ la atelierele din Aleea Pangratti sunt încercĺri de felul acesta, iar unii
esteti fac eforturi vĺdit disperate sĺ sprijine cu vorbe ridicarea
monumentului mult asteptat. Ce ne rĺmâne de fĺcut?
"Sĺ asteptĺm sĺ rĺsarĺ Luceafĺrul!"





Nicapetre    1/3/2004


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian