Utopia Butan: De la Produsul Intern la Fericirea Nationala
Butanul este o tara lunatica, desprinsa parca din alte vremi cu alte dimensiuni. Pe parcursul istoriei vechi de aproximativ 2500 de ani aceasta tara a purtat mai multe nume, de la Lho Mon care inseamna “tinutul intunericului de la sud”, pana la Lho Men Jong,“tinutul plantelor medicinale de la sud”. Denumirea de Butan vine din cuvantul sanscrit Bhu-Utthan care inseamna “tinut muntos” (highland), sau de la Bhota-anta care inseamna “la capatul Tibetului”, Butanul invecinandu-se la nord cu Tibetul. Inghesuita la sud, est, si vest de India iar la nord de China, aceasta tara de marimea Elvetiei si de numai 700,000 de locuitori, este una eminamente muntoasa la nord (arcul estic al Himalaiei cu multe piscuri de peste 7000 de metri), si in partea centrala (Muntii Negri cu o inaltime care variaza intre 1500 si 2700 de metri). La sud tinutul devine mai molcom, relieful deluros nedepasind inaltimea de 1500 de metri, terminandu-se chiar cu o fasie de campie sub-tropicala de circa 10-15 kilometri, smulsa din Campia Duars apartinatoare in mare parte Indiei.
Istoria Butanului ramane destul de incetosata mai ales pentru ca la 1827 d. Chr. un foc “alexandrian” a distrus multe dintre documentele istorice existente la acea vreme in capitala antica a Butanului, Punakha. Pana in secolul al XVII-lea d. Chr. istoria Butanului, la fel ca toate istoriile, a fost una macinata de lupte interne pentru suprematie ale elitelor, si de lupte de eliberare fata de “expansionistii” mongoli sau tibetani. In secolul al XVIII-lea d. Chr., Butanul intra adesea in conflicte teritoriale cu India Britanica, cu care semneaza (si incalca) mai multe tratate de pace si armistitii; de-abia in urmatoarea suta de ani, pe la 1865 d. Chr., pierzand razboiul Duar, Butanul isi normalizeaza relatiile cu India Britanica prin semnarea tratatului de la Sinchula. Dupa succesiunea de razboaie civile de la sfarsitul secolului al XIX-lea d. Chr., Butanul se unifica la 1907 (an important si pentru “rascolitii taranesti” de la noi), prin inscaunarea lui Ugyen Wangchuck, cu sprijinul calugarilor budisti si elitelor locale. In urma unui alt tratat semnat cu Indiile Britanice, Butanul incredinteaza afacerile sale externe acestei colonii, sarcina transferata mai apoi Indiei – ne-Britanice – la 1949 (dupa cucerirea independentei fata de Marea Britanie la 1947). Desi oranduita sub forma unei monarhii absolutiste, la 1953 regele Jigme Dorji Wangchuck incepe procesul de democratizare a tarii prin formarea primului Parlament; la 1968 permite formarea primului Cabinet. Fiul sau, Jigme Singye Wangchuck, preia puterea la moartea tatalui in 1972, si duce mai departe procesul de democratizare si modernizare a tarii, deschizand calea transformarii Butanului dintr-o monarhie absoluta intr-una constitutionala, care include parlament bicameral, putere executiva independenta, si alegeri libere. In 2005 regele Jigme Dorji Wangchuck abdica lasand tronul fiului sau Jigme Khesar Namgyal Wangchuck, incoronat un an mai tarziu. In 2007 si 2008 au loc primele alegeri generale libere castigate masiv de partidul Druk Phuensum Party Tshogpa (45 din 47 de locuri posibile in camera inferioara…) aflat in competitie cu un singur alt partid: Partidul Democrat Popular.
Pana aici nimic nou sub cer, o istorie macinata ca oricare alta, care se zbate sa duca Butanul in zona “democratiei globale”… Altele sunt insa particularitatile acestei tari – demne de mentionat – care a fugit pana recent de modernitate, iar atunci cand a intrat a facut-o intr-un mod original, as spune exceptional…
Mai intai, acesti hyper scotieni asiatici au resusit sa-si prezerve cultura si traditiile cum probabil putine popoare au reusit pana acum. Izolati secole de-a randul, primul lor contact cu lumea europeana a fost inregistrat in secolul al XVII-lea d. Chr. cand misionarul portughez Estêvão Cacella a patruns pentru prima data in aceasta lume a Shambalei (in fapt, tot portughezul a descris pentru prima europenilor oara imparatia pacii si a fericirii denumita Shambala). In conformitate cu practicile vremii, misionarul a daruit conducatorilor arme de foc, praf de pusca si un telescop, ba s-a si oferit sa-i ajute in razboiul contra Tibetului; contrar asteptarilor, oferta portughezului a fost refuzata…
Intr-o lume a marilor orase, Butanul este o exceptie notorie. Nici un “oras” din aceasta tara nu depaseste 10,000 de locuitori (comune mai mari la noi), Butanul incercand parca sa ofere o alta perspectiva musuroizarii lumii. Transportul intre comune se face cu mijloace milenare, in special cu iacul, infrastructura rutiera sau feroviara lipsind fireste din acest spatiu abrupt himalaian. Cel mai inalt pisc din lume, Gangkhar Puensum, ne-escaladat inca de vreun om se gaseste tot in Butan.Televiziunea si Internetul (inca cenzurate) au fost introduse in Butan abia in 1999. Te poti chiar intreba de ce au fost totusi introduse avand in vedere abstinenta informationala multi decenala cu care butanezii pare ca se obisnuisera. Butanul nu are nici un fel de relatii cu SUA, Marea Britanie, Franta, Rusia sau China lucru care arata inca o data izolationismul acestei tari; desi este membra a Natiunilor Unite, Butanul a refuzat deocamdata integrarea in World Trade Organization. Intr-un fel, nu vad altceva in Butan decat un fel de tara utopica, asa cum a fost ea descrisa de T. More in Utopia sa (apropo, butanezii sunt obligati prin lege sa se imbrace la fel, doar mici amanunte, bunaoara culoarea baticului sau salului facand diferenta – de statut social – dintre ei), inserata in epoca moderna pentru a ne arata ca se poate trai altfel. Cum sugeram, butanezii n-au ajuns inca sa umble la blugi, tricou si adidasi: in public, barbatii sunt obligati sa poarte imbracamintea traditionala numita gho, iar femeile kira.
Cultura nealterata a acestui popor este legata predominant de religia budista (Vajrayāna Buddhism) si, in mai mica masura, de hinduism. S-ar putea chiar afirma ca intreaga viata sociala, economica si politica se invart in jurul acelorasi ancore budiste. Budismul Vajrayāna, axat mai mult pe ritual (practica) si nu pe meditatie, se bazeaza, ca in orice forma de budism, pe co-existenta a doua adevaruri: adevarul relativ (al simtului comun, al lucrurilor consensual acceptate ca existente) si adevarul absolut (spiritual, cunoscut prin iluminarea mintii).
Cel mai interesant mi se pare insa faptul ca aceasta tara-utopie, fara nici un fel de putere economica, politica sau geostrategica, incepe sa-si faca auzita vocea in lume, asa cum numai ea stie sa o faca. Cand toata lumea vorbeste de G8 si G20, Butanul propune intrarea in era G192 (i.e. 192 de state recunoscute oficial de Natiunile Unite), adica o era a multi-polaritatii si consensului, in care toate vocile trebuie ascultate. Cand toata lumea vorbeste de tehnologizare, Butanul aduce vorba de limitarea acestui fenomen, de tehnologizare la scara redusa (small-scale tehnology). Cand toata lumea vorbeste de piata libera si de “lumea ca fabrica” Butanul propune o a treia cale, nici capitalista nici comunista. Cand toata lumea se indreapta spre orasenizarea planetei, Butanul indeamna la dispersia comunitatilor pentru a proteja planeta de poluare. Dupa un secol al “tratamentului”, Butanul propune intrarea in secolul unei vieti sanatoase…
Dar, cred, cea mai importanta creatie recenta a acestei utopii numita Butan consta in adoptarea conceptului de“fericire nationala bruta” (Gross National Happiness-GNH), ca piatra unghiulara care sustine toate politicile si strategiile nationale; si asta ca refuz in a conta pe fetisizatul Produs Intern Brut (PIB/GDP) in stabilirea prioritatilor nationale. Prin introducerea acestui nou concept Butanul indeamna la renuntarea aplicarii principiilor strict materialiste in favoarea unora holiste (si holistice) si non-materialiste. GNH a fost lansat in anul1972 (si cu sprijinul epidemiologistului canadian Michael Pennock) din dorinta de a cladi o societate si o economie bazate pe cultura unica a a acestui popor si a valorilor sale budiste. La nivelul cel mai general, GNH se fundamenteaza pe patru mari concepte : 1) dezvoltare sustenabila; 2) prezervarea si promovarea valorilor culturale; 3) conservarea mediului; si 4) buna guvernare. GNH, ca indicator, ia in considerare o suma de alte variabile incluzand aici educatia, starea psihologica, vitalitatea comunitatii, sanatatea populatiei, diversitatea ecologica, etc. De-a lungul ultimelor trei decenii GNH a fost perfectionat progresiv astfel ca astazi putem spune cu certitudine (nu si criticii fireste) ca GNH reprezinta un indicator (cantitativ) redutabil, care starneste interesul multor alte natiuni. Danemarca bunaoara (paradoxal, tara cu una din cele mai ridicate rate a sinuciderilor din lume) s-a aratat deosebit de interesata de adoptarea (si adaptarea) in perspectiva a unui concept similar: vizita Primului Ministru al Butanului in Danemarca din luna octombrie a acestui an a atras atentia protipendadei daneze care s-a aratat mai mult decat multumita de rezultatele discutiilor.
Nu se stie inca exact daca politicile rezultate in urma adoptari GNH in Butan au condus in mod direct la cresterea fericirii acestui popor. Totusi, intr-un studiu care ierarhzeaza fericirea natiunilor facut de Adrian White (2006) de la Universitatea din Leicester din Marea Britanie, Butanul ocupa un respectabil loc opt, Danemarca si Elvetia ocupand locurile fruntase (ciudat, SUA ocupa doar locul 23 iar Japonia locul 90…). Remarcabila mi se pare intrarea intre primele zece tari si a Bahamas-ului, pozitionat pe locul cinci… Intr-un studiu similar efectuat de Ruut Veenhoven (2009) de la Universitatea Erasmus din Roterdam, Olanda (in care, din nefericire, Butanul nu este inclus) Costa Rica ocupa primul loc, urmata iar de Danemarca. Si in acest studiu, in primele zece tari gasim tari mai putin dezvoltate precum Mexicul sau Panama…
Un lucru insa este clar: fericirea unei natiuni (si a indivizilor din ea) nu depinde obligatoriu de PIB sau de alte masuratori micro sau macro economice. Utopia Butan ne arata ca se poate si altfel. Utopia Butan ne arata ca viata, vazuta ca fluviu, poate curge si in sus spre cer (spirit) nu numai inspre ocean (materialitate). Asta in cazul in care vrem sa fim fericiti, nu numai bogati…
Cristian Medelean / Toronto
|
Cristian Medelean 12/11/2010 |
Contact: |
|
|
