Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


De vorbă cu George Baciu



- Distins prof. George Baciu, în tripla calitate pe care o aveti, Directorul Colegiului Tehnic „Petre Ionescu-Muscel” din comuna Domnesti, Secretar general al Ligii Scriitorilor din România, Filiala Arges, fiti amabil si răsfoiti printre filele anilor petrecuti la catedră, dar si ca promotor al culturii nationale din postura de Director al Casei de Cultură, pentru a informa cititorii revistei cum reusiti să împletiti în mod armonios aceste activităti?

prof. George Baciu:

- Mi-am început cariera de profesor în 1987, la Galati, într-o scoală modestă cu elevi proveniti din familii cu drag de ogor si vita-de-vie, dar cu pretentii pentru copiii lor, de-a învăta si deveni cineva, perioadă de ample experiente psihopedagogice si de viată.
După 1989 am poposit la Slatina-Olt, în „capitala fostului sef al statului”, unde rigorile educatiei erau ceva mai blânde, fiindcă venise „aerul libertătii” – unde am găsit elevi dornici de lumină intelectuală. După un periplu prin liceele slătinene, în 1994 m-am apucat de ziaristică la Editura „Stiintă si Tehnică” – initiind o revistă „Univers Psycho”, care publica articole cu tentă parapsihologică si psihologică.
Aici am învătat că nu numai intelectul e important în viata omului, ci si structura sufletească. Mai apoi, în 1995 am ocupat, prin concurs, postul de purtător de cuvânt la Ministerul Finantelor, Florin Georgescu, unde am mediat comunicarea dintre o institutie a administratiei centrale si opinia publică.
Cum dorul de casă rămâne dăltuit în firida sufletului, în 1996 am revenit în satul natal, ca profesor la Grupul Scolar Domnesti, unde cu ani buni în urmă fusesem elev. Si când vă dati seama ce-am simtit în suflet când, în prima zi de curs am călcat pe treptele scolii... imaginile dulci ale tineretii se derulau cu o asa repeziciune că, înainte de-a întra în clasă, mi-am sters o lacrimă de bucurie ce-mi umezise ochii care vedeau după atâtia ani leagănul dragostei mele acoperit de-o cortina străvezia a vremii, locul unde am învătat să fiu om. În câteva versuri as reda starea mea emotională de atunci:
„Trag cortina ca pe-o brumă,
Totu-i viu ca si-altădată...
Copii multi si voie bună –
Scoala nu terbui uitată!”


Aici am început o viată excelentă ca dascăl, fiindcă am fost înconjurat de copii minunati, rostuiti de Dumnezeu pentru învătătură, care mi-au oferit multe satisfactii.
Peste putină vreme, în 2001, am ajuns directorul acestei institutii, ca s-o numesc asa, altă dulceată a destinului. Putin câte putin am învătat ce înseamnă să fi manager (să conduci cu întelepciune, să ai grijă si milă de banul public – chibzuind ca un bun gospodar...pe ce-l dai, să negociezi de la egal la egal cu partenerii de afaceri, neuitând sintagma avantajului rciproc) priceput.
Am început să fac o investitie de suflet, dar nu am făcut rabat de la disciplină, impunându-mi zi de zi să fac mai mult, mai bine, să nu mă opresc în fata greutătilor.
Din anul „de gratie” 2008 slujesc la Casa de Cultură din Domnesti, ca director, fiind ca o danie bine-meritată, căci în 2005 am înfiintat un ansamblu de dansuri populare „CETINA”, ce avea să atragă multi tineri pe scenă, stiindu-se că dragostea pentru folclorul românesc devenise irezistibilă.
Dovadă sunt numeroasele premii judetene si internationale din palmaresul formatiei „CETINA”.

Marin Voican-Ghioroiu:

- Am observat în holul Casei de Cultură „Petre Ionescu Muscel „ o expozitie minunată de fotografii (amintiri de-o inestimabilă valoare sufletească), costume populare si câteva din îndrăgitele obiecte care foloseau înaintasilor nostri: furca, fusul si răschitorul pentru a toarce firul mătăsos de lână si cel de in, a depăna jirebiile pe vârtelnita norocului, a tese pânză albă ca spuma laptelui, pe care mâini îndemânatice au brodat nemuritoarele altite multicolore si, nefiind uitate pirostiile si renumitul ciaun de tuci pentru mămăligută, nelipsitul putinei de bătut laptele si scos untul...si mule altele despre care as dori să destăinuiti cititorilor nostri, cînd si cine a fost initiatorul acestui coltisor de legendă vie?

prof. George Baciu:

- Această mini-expozitie de fotografii cu costume populare si obiecte tărănesti a fost organizată de Societatea Culturală Domnesti (înfiintată în 2003), prin truda directorului Bibliotecii publice „Luca Paul”, prof. Nelu Toader, un domnisan adevărat si mare iubitor de istorie domnească. De fapt există o sectie muzeistică ce mosteneste muzeul de etnografie si folclor, înfiintat în 1970 si care va fi reamanajat.

Marin Voican-Ghioroiu:

- Unei institutii de cultură, e bine stiut, îi stă foarte bine să aibă o bibliotecă dotată cu volume de carte din multiple domenii, motiv ce mă face să vă întreb: aveti cititori multi? Poate ne detaliati despre unele donatii de carte, despre amenajarea bibliotecii si simpozioanele literar-muzicale pe care le-ati făcut cu diferite ocazii.

prof. George Baciu:

- Biblioteca publică „Luca Paul” din incinta Casei de Cultură Domnesti este cea mai veche din mediul rural muntenesc, are deja 130 de ani si a fost înfiintată de o personalitate marcantă a vremii – învătătorul domnisan Luca Paul, prieten al marelui cărturar Spiru Haret, ce va inaugura în 1904 Scoala din Domnesti. Pe timpul acela era Inspector General al Băncilor Populare din România. La ora actuală, această bibliotecă are peste 17.000 de volume, unele provin din donatii, iar 55 de titluri reprezentând carte rară, cu o vechime de peste 300 de ani. Această zestre culturală a Domnestiului este folosită cu drag de foarte multi tineri si vârstnici, fiindcă e bine stiut de când lumea: cartea este prietenul care nu te vinde, cu ea poti să tăinuiesti, să călătoresti în lumi si spatii neatinse de picior omenesc, iar doctoria mintii si sufletului o găsesti păstrată cu sfintenie în filele ei, care te asteaptă cu dragoste s-o deschizi si să-ti lumineze orizontul cultural”. După renovarea Casei de Cultură vom avea mult mai multi cititori, care se vor bucura de conditii exceelnte în sălile de lectură. Iar despre cititorii care calcă pragul bibliotecii noastre pot să afirm că-mi este dat să văd în fiecare zi, de la cei mai mici prichindeii care au descoperit frrumusetea tainică a literelor păstrate în filele cărtii, până la respectabilii nostri bătrâni, legendă vie a unor ani ce le-au îcăruntit tâmplele... care mai vin la fântâna dorului să-si potolească setea de cultură. Vedeti, această dragoste nebănuit de seducătoare pentru firea omenească, ce se înfiripează între iubitorii cărtilor nemuritoare, nu se stinge niciodată, asa cum mi se destăinuia într-o seară un veteran de război.
- George, ia priveste-o, si mi-a arătat „Cântece de vitejie” de Vasile Alecsandri, dintre toti care mi-au fost dragi în viată: părinti, nevastă si copii (vocea i-a tremurat si un nod i s-a oprit în gât, iar ochii lui senini ca cerul au fost acoperiti de norii tristetii), numai ea mi-a rămas prietenă devotată cu care vorbesc noapte târziu... si tot ea mă trezeste în zori de zi si-mi spune că nu am luptat degeaba pentru libertatea acestui pământ binecuvântat de bunul Dumnezeu.

Marin Voican-Ghioroiu:

- Foarte emotionant ce-mi spuneti, dar iată că se apropie de noi un prieten drag, scriitorul prof. Ion C. Hiru, membru al Ligii Scriitorilor din România, care ne-ar putea onora cu explicatii la obiect. Permiteti-mi să-i pun câteva întrebări.

prof. George Baciu:

- Chiar vă rog. Dumnealui are suficientă vechime ca profesor si experientă în gospodărirea aceste comune cu care ne mândrim.
Marin Voican-Ghioroiu

- Distins domn prof Ion. C. Hiru, fiiti bun si spuneti-mi ce greutăti ati întâmpinat la ridicarea Casei de Cultură si ce evenimente culturale de avengură s-au petrecut în peste 30 de ani de când sunteti dascăl si ales de frunte al Domnestiului. Cei care-si dădeau străduinta pe scena artistică a comunei, unde sunt acum? Cum privesc ei la asa-zisa glorie a domnestenilor (cu ani în urmă) când erau” fruntea” la foarte multe festivaluri nationale?

Prof. Ion C. Hiru:

- Domnisanii aveau de toate: voie bună, minti sănătoase, animale...(poză de vitrină), gospodării frumoase si curate, copii frumosi si inteligenti, zăvoaie serpuite de apa cristalină a râului Doamnei, parcuri si zone verzi unde îsi odihneau trupurile obosite de munca unei săptămâni, dar îsi si etalau frumoasele costume nationale pe motive florale sau geometrice, majoritatea pe fondul siniliu; aveau cămările pline si casele arătoase.
Totusi, domnestenilor...le lipsea ceva de care se simtea nevoia ca de aer, un spatiu în care să-si poată manifesta viata culturală si artistică, fiindcă ei erau păstrătorii unui bogat tezaur folcloric: obiceiuri si traditii, cântece si jocuri, etc. Actiuni culturale care, până atunci, se desfăsurau fie într-o sală particulară – numită sala Preda, ori în sala Cinematografului din incinta Băncii Înfrătirea, unde functiona si Societatea Culturală „Luca Paul” – reînfintată de marele doctor aromân Teja Papahagi.
Ideea constructiei Casei de Cultură a încoltit în sufletul primarului Petrică Avrămescu si a colaboratorilor săi, printre care mă aflam si eu. A strâns ceva materiale, a fixat locul, a executat un proiect care nu a putut fi pus în lucru.
În 1972 – stafeta este predată de către primarul Petrică Avrămescu altui mare sufletist, ambitios, un om deosebit de hotărât, Gicu Vasile - seful Unitătii de Mecanizare, Transporturi Forestiere, (astăzi este avocatul Vasile) care începe cu adevărată strădanie constructia Casei de Culturiă (nexesitând proiect nou, bani, materiale si fortă de muncă).
Eram viceprimar, un fel de diriginte de santier, si-mi aduc aminte de multe greutăti pe care le întâmpinam la vremea respectivă, dar pentru realizarea edificiului cultural a trebuit să fac o multime de artificii numai să reusesc (turnarea într-o noapte si-o zi a scheletului din beton al clădirii), fiincă exista sansa nefericită să nu ni se aprobe contructia clădirii cu un asemenea proiect grandios. Împrumutul de un milion de lei de la Ministerul Finantelor a fost obtinut datorită d-lui Gicu Vasile, care, slavă Domnului!...acum poate fi multumit pentru binele făcut comunei. ”Să dăm Cezarului ce e al Cezarului!…”. Tot datorită dumnealui, împrumutul a devenit nerambursabil.
La ora actuală avem Casă de Cultură care rivalizează cu cele din orasele tării, capitale de judet, ti deloc nu exagerez, priviti-o!... poate că-i mai frumoasă. Are săli de cercuri artistice si de îndemânare profesională si o sala de spectacol cu 500 de locuri, scenă modernă, colt muzeistic, bibliotecă si alte dotări. În acest spatiu au avut loc mari spectacole, expozitii itinerante si permanente, concursuri, preselectii judetene si nationale.Trebuie să amintesc despre Biblioteca Publică „Luca Paul” cu o vechime de peste 130 de ani, Fundatia Culturală „Petre Ionescu Muscel” în cadrul căreia functionează biblioteca Gheorghe Tomozei, donată de către scriitoarea Cleopatra Lorintiu, sotia poetului. Nu trebuie să uităm de expozitia de artă feudală religioasă si artă plastică contemporană, valori inestimabile, exponate ce cu grijă au fost strânse de către Societatea Culturală „Luca Paul” (presedinte, dr. Teja Papahagi), cu zeci de ani în urmă, gratie preotilor Ion Radomirescu si Grigore Venescu, precum si a artistului plastic Ion Susală.

Marin Voican-Ghioroiu

- Fiindcă ar fi păcat să nu spunem celor care vor să cunoască pe cei doi cărturari de elită, prof. George Baciu si Ion C. Hiru, i-as invita să ne facă o mică radiografie a preocupării pe care o au în domeniul scrisului si publicistici. Cred că nu gresesc dacă vă recomand să cititi Revista „PIETRELE DOAMNEI” – o bijuterie aleasă în acest domeniu, prin care se promovează poezia de bună calitate, reportajul, critica literară, lansarea de carte si foarte multe articole de istorie si lingvistică (extraordinar de bine documentate)

Ion C. Hiru:

- N-as vrea să par lipsit de modestie, dar în decursul anilor (nu sunt asa tânăr) am publicat, împreună cu ginerele meu profesorul George Baciu, lucrări prin care am avut drept tintă cunoasterea Domnestiului în tară – istoria, viata spirituală, preocupările locuitorilor pentru că domnisanii sunt oameni deosebiti a cărei obârsie este Răsinarii Sibiului –„Domnesti – oameni de ieri si de azi” si „Domnesti – Arc peste timp” – semnate de George Baciu si Ion C Hiru , peste 700 de pagini din volumele domnului Constantin Toni Dârtu – „Personalităti ale anilor 1950 – 2000” sau „Teja Papahagi un aromân asezat cu sfintenie în cartea satului domnesc” – toate au un singur scop: fotografia panoramică frumoasă a satului basarab – de la răscrucea drumurilor voievozilor.
Am publicat o carte de memorialistică, „O viată privită din balcon” si „Amintirile” marelui profesor universitar doctor Petre Ionescu-Muscel, ctitorul Domnestiului modern.
Carte de specialitate: „500 de erori în exprimare”, împreună cu profesorul Silviu Constantinescu, „Limba noastră cea română, carte de învătătură a gramaticii” si „Locutiuni, expresii si sinonime în limba română” pe care nu le enumeram dacă nu-mi cereati. Cât îl priveste domnul profesor George Baciu as dori să vorbească el despre publicatii si cărtile sale.

George Baciu:

- Despre cărtile mele o pot spune cititorii. Eu doar le adun rândurile asa cum simte sufletul. Am scris: „Dictionar – Agresiuni, Bătălii, Campanii, Războaie din istoria lumii (mileniul al III-lea î.Hr. – 2 septembrie 1945)”, Editura Alfa, Iasi, 2008 (400 p.); o miniencicoplopedie a violentei în istorie; „Cu muza Clio pe drumuri de istorie”, (coautor), Grup Editorial Rottarymond & Rotarexim, Râmnicu Vâlcea, 2008 (96. p) – o scurtă istorie a Maramuresului; „Tristetea unei iubiri”, (roman), la care am o recenzie a dvs. ce va fi publicată în revista PIETRELE DOAMNEI, al cărei Director si editor sunt. Ed. Rottarymond, Râmnicu Vâlcea, 2009 ( 192 p.) – o poveste de dragoste.

Voican Marin-Ghioroiu:

- Dle prof. George Baciu, care este preocuparea dvs. în selectionarea tinerelor talente, care să vă reprezinte la festivaluri si concursuri? Dati exemple din anii trecuti, ce satisfactii ati avut. Cum ati reusit mobilizarea acestor micuti artisti să se prezinte la preselectia pentru Festivalul Tinereti – Costinesti 2009 si 2010?

Prof. George Baciu:

- Datorită succeselor Ansamblului de dansuri si cântece „CETINA” am reusit să fim căutati de tineri. Vor să cânte si să joace româneste. Nu e minunat? Membrii ansamblului, elevi ai Colegiului „Petre Ionescu-Muscel”, sunt atât din Domnesti, cât si din localitătile limitrofe: Corbi, Pietrosani, Brădulet, Cosesti. La această preselectie (unde ati participat) pentru Festivalul „Tineretii” ce se va desfăsura la Costinesti, au venit concurenti din multe zone ale Munteniei; calitatea pregătirii lor fiind exemplară. Juriul, format din Viorel Stoica – Presedintele festivalului, Viorel Covaci – compozitor, Tatian Anghelescu – coorganizator festival si Marin Voican Gheoroiu – muzicolog, compozitor si scriitor, au putut aprecia prestatia, calitătile vocale si pasiunea cu care stiu să conserve si păstreze folclorul românesc si muzica disco.
Pot afirma cu mândrie (fiindcă am citit pe internet www.festivalul tineresii.ro lista celor promovati de comisia de specialitate), au câstigat cei mai buni dintre cei buni: Comănici Andreea, 16 ani, Bughea de Jos, Simion Rebeca Georgiana, 15 ani, Câmpulung Muscel si Ceană Mihaela Diana, 15 ani, Melinesti-Dolj. La sectiunea muzică usoară a uimit prin interpretare, voce si ritm Ichimas Georgia, 17 ani din Târgoviste. Nu pot să trec cu vederea o amplă manifestare ce se va desfăsura sub egida fundatiei, Concursul national de poezie, proză scurtă, reportaj, eseu, vexilologie si heraldică, epigramă, fotografie artistică si pictură „PE ARIPI DE DOR DOMNESC”, (ajuns la a III-a editie), unde s-au afirmat foarte multe talente de valoare, care scriu si în paginile revistei noastre si, pe această cale le multumim si-i felicităm pentru munca de creatie pe care o depun cu mare dragoste. Si dacă ne gândim că la prima editie au participat nume cu rezonantă într-ale culturii nationale, putem spune că la Domnesti este deja o oază de spiritualitate si nesat intelectual.

Prof. Ion C. Hiru:

- Trebuie să ne amintim cu multă plăcere si mândrie despre corul din Domnesti – de câteva ori laureat pe tară, condus de bagheta fermecată a marelui dirijor-profesor- compozitor Alfons Popescu. Totodată amintim de formatiile de estradă si orchestra ale domnului profesor Marian Mecu cu care a obtinut premii pe tară. Profesorul Marian Mecu a continuat traditia corală la Domnesti o bună perioadă de timp – obtinând chiar premiul I si altul III pe tară; locul I pe tară la teatrul de amatori si multe altele…

Marin Voican-Ghioroiu

- Mă găsesc în fata Casei de Cultură si privesc statuile din parc, a lui Petre Ionescu-Muscel - ctitorul Domnestiului modern si a lui Alfons Popescu, Luca Paul, iar peste drum văd Monumentul Eroilor. Mă cutremur, nu pot să-mi retin lacrimile căci acesti oameni au luptat cu arma în mână pentru apărarea si întregirea României Mari. Spuneti când ati amenajat acest grup statuar?

Prof. Ion C. Hiru:

- Statuile din acest grup statuar sunt înăltate de către Fundatia „Petre Ionescu – Muscel” celor mai luminate minti ale tinutului nostru, adevărati eroi, căci merită a dăinui cele trei personalităti pe soclul istoriei Domnestiului în acest părculet, unde o floare, un gând pios, o lumânare...nu va trebui să lipsească niciodată.
Despre Monumentul eroilor îl rog să vorbească pe domnul profesor George Baciu – directorul Casei de Cultură si al Colegiului Tehnic „Petre Ionescu-Muscel”.

Prof.George Baciu:

- Monumentul pe care-l vedeti amplasat în centrul comunei este opera sculptorului domnisan Gheorghe Pantazin, si a fost inaugurat în 1937, semn că si aici, pământul miroase a jertfă si a dor de libertate. Este o operă de artă remarcabilă a cărei valoare este dublă: conceptia artistică si semnificatia istorico-spirituală.

Marin Voican-Ghioroiu:

- Mă deplasez spre valea Râului Doamnei, si panorama dealurilor ce se văd ca niste spinări de fantastice vietuitoare preistorice, acoperite de verdeata pâlcurilor de pădure, mă fac să alerg (imaginar) pe sub coroana acestor arbori tremurători, să ascult aleanul frunzelor si ciripitul păsărilor măiastre care numai la noi cântă cu dor.
Ce se petrece aici,la aceste mese pe lână albia râului?

Prof. George Baciu:

- Există la Domnesti, încă din 1936, o piată regională înfiintată de Petre Ionescu-Muscel, unde traditiile comerciale se perpetuează din generatie în generatie. Poti găsi, duminica, aici, de toate pentu orice buzunar, inclusiv acel spirit de istorie. Si dacă piata sau târgul săptămânal, cum îi zic localnicii, e la marginea Râului Doamnei, asta înseamnă că lucrurile s-au păstrat ca la început, pentru a nu stirbi cu nimic sufletul si amintirea înaintasilor.

Marin Voican-Ghioroiu:

- Scoala, altar de învătătură unde se dezleagă tainele citiri si scrisului, luminarea omului, a dat la iveală celebrităti din comuna Domnesti, presupun foarte multe, de aceea vă întreb: care sunt acesti făuritori de cultură si traditie domnesteană?

Prof.George Baciu:

- Scoala domnisană a fost o pepinieră de personalităti în toate domeniile. Iată că seva acestui pământ basarab, plin de sângele posadelor ori de tropotul cailor domnesti ce treceau de la Câmpulung înspre Curtea de la Arges, a dat arbori de nădejde ce au rodit încet si frumos în toate veacurile. Amintim: Popa Nită – primul întemeietor de scoală în Domnesti, Luca Paul – Inspector general al Băncilor Populare din România, prof.univ.dr.Petre Ionescu-Muscel – prefectul judetului Muscel în perioada interbelică, prof.univ.dr.ing. Iosif Ionescu-Muscel – pionier al industriei textile românesti, Ion Susală – artist plastic, prof.univ.dr. general de brigadă Gheorghe Toma, prof.univ.dr. Gheorghe Mencinicopschi – director general al Institutului National de Chimie Alimentară, col.dr.ing. Nelu Gegiu, ing.dr. Corneliu Hianu, prof.dr.ing. Florin Tecău – vicepresedinte al C.J. Arges, col.dr. Ion Donoiu – scriitor si numismat. Sunt doar câtiva dintre cei multi….

Marin Voican-Ghioroiu:

- Din convorbirea cu viceprimarul, ing. Adrian Achim, am înteles că veti repara Casa de Cultură si veti organiza spectacole. Din proiectele de viitor treceti în revistă câteva, s-ar putea să vă onorăm sau să devenim colaboratorii dvs.

Prof. George Baciu:

- Da, Casa de Cultură va fi reabilitată pe bani europeni si am dori să-i dăm o functionalitate de Centru Cultural în care să fiinteze numeroase cercuri ale tinerilor (dans popular, dans modern, canto, teatru, cerc de etnografie si folclor, cenaclu al tinerilor scriitori etc.) si să se desfăsoare activităti de informare si ajutorare a fermierilor, a turistilor, a mesterilor populari. Apoi, aici fiintează două ONG-uri (Fundatia „Petre Ionescu-Muscel” si „Societatea Culturală Domnesti”) care au activităti ample de promovare si conservare a istoriei, traditiilor si culturii locale. Sperăm ca în viitor să organizăm spectacole de muzică populară, usoară, să aducem echipe de teatru si chiar să organizăm un festival de muzică populară. Cred că ar fi interesant.

Marin Voican-Ghioroiu:

- Timpul care trece nemilos pe lângă noi, mă face să închei aici dialogul nostru, să vă urez succes si viată frumoasă dvs. si domnestenilor. Vă astept al Costinesti vara viitoare.

Prof. George Baciu:

– Festivalul Tineretii ce se va desfăsura la Costinesti, asa cum am spus mai înainte, a scris o pagină din istoria sa si la Domnesti, prin preselectiile organizate de dumneavoastră si noi. Doresc să sesizati importanta contactului pe care l-ati avut cu „micutii artsti” din zona noastră, fiindcă abia s-a scormonit în terenul fertil al spiritului local, că au si iesit la iveală flori de cântec domnesc si de dor, pure si dornice de afirmare. Initiativa directorului festivalului d-nul VIOREL STOICA de a descoperi talente, aici, la Domnesti, mi se pare genială.
Hai să mai lăsăm un pic orasul si să căutăm originalitatea în mediul rural, s-o slefuim si s-o înscriem în patrimoniul de aur al rădăcinii culturale românesti. Vă asteptăm cu drag să ne călcati pragul. Cu sigurantă, vom avea mai multi pretendenti la titlul de „vedetă”..
- Să auzim numai de bine, iar la anul mi-as dori ca din „Grădina miresmată cu flori domnestene” să culegem cât mai multe si să le arătăm întergii tări cât de strălucitoare si de miresmate sunt.










de Marin Voican-Ghioroiu    12/11/2010


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian