Economii in criză : 100 de metri pătrati
Eu foarte rar mă ocup de aprovizionarea casei; numai cand Vali, sotia mea, este plecată la copii, ori în tară, intru într-o alimentară pentru lapte, o găină rumenită la rotiserie sau o pâine. Altfel Vali îsi ia de acasă colectia de cupoane decupate cu grijă din ziare si merge la târguieli. Cupoanele au devenit cu timpul un fel de patimă mai valoroasă decât lozul în plic, sau un bilet de loterie, pentru că nu te costă nimic, dar îti economiseste ceva parale. De aia când am fost să cumpăr pentru Vali o pungă de lapte la Superstore am fost socat să plătesc $5,99 pe o pungă care nu demult costa numai $2.99.
Ca pensionari, cu putinii ani lucrati în Canada, veniturile noastre cu greu fac fată preturilor mereu crescute si fără altă sursă de compensatie decât bruma de economie făcută în anii când mai munceam. În ultima vreme, odată cu stirile despre criza economică si inflatie, au crescut taxele, benzina si curentul electric. “Contoarele inteligente” dublează si triplează pretul curentului electric, tocmai atunci când ai mai multă nevoie de el. Sărmana Vali a început să gătescă seara după ora nouă, luptând cu somnul, iar pentru spălatul rufelor si călcat, se scoală de la patru dimineata, că de la sapte, pretu-i dublu. Privind în urmă, am impresia că păsesc ca în vis, pe acelasi drum pe care am mai mers odată, retrăind aceleasi secvente înregistrate după un vechi scenariu.
În copilărie, când mama mă trimitea la băcanul de peste drum să-i aduc drojdie de bere, un kil de zahăr, o pâine, sau mai stiu eu ce, nu trebuiau bani, pentru că aveam cont. Lăptăreasa însemna cu creta pe tocul usii kilul de lapte zilnic si-si primea banii la sfârsitul săptămanii, iar Costică , calfa croitorului din coltul străzii, l-a surprins pe tata cu un costum nou de haine adus acasă. “Bine, dar eu nu l-am comandat!”. “A zis jupânul că l-a facut special pentru matale. A avut un material bun si era păcat să se piardă.”. “Dar nu am bani acum!”. “Jupânul a zis că vă întelegeti cu el.” Mai târziu, în anii de după război, certitudinea si creditul dispăruseră si numai lăptăreasa continua să–si însemneze cu creta pe tocul de la usă măsura de lapte zilnică. Apoi a dispărut si ea. Laptele se distribuia la Alimentara în sticle de un litru, dar făceai rând de o oră ca să-l cumperi. Au urmat cartelele, punctele si cozile la “tacâmuri”. Secvente din trecut cu două stabilizări monetare, lipsuri, spălări de creier ca să nu deraiezi de pe linie si sperante reînnoite că “dincolo” se trăieste altfel.
Asa am ajuns “dincolo”. Doamne, cine poate spune că timpul nu merge si în revers? Ce păcat că tata nu era aici cu mine să se fi bucurat si el de timpuri ca pe vremea lui! Bogătie de produse la preturi convenabile si serviciu cu zâmbet pe buze. Cu muncă constiincioasă, nu trebuie să te temi de somaj si ziua de mâine. Si libertatea plutea în aer pur ca ozonul ce-ti umplea nările si plămânii.
Conveierul neîncetat al vremii cară fără întrerupere bagaje noi de fapte si personaje ce vor influenta si schimba fata lumii. Pe banda acestui conveier s-au perindat politicieni, partide si reguli noi. Frica s-a cuibărit în suflete odată cu bombele explodate din senin acolo unde nimeni nu se astepta. Marile capitale ale lumii înregistrau acte de război invizibil pe timp de pace. Dusmanii nostri nu mai erau peste granite, ci peste gardul vecinului din stânga sau din dreapta. Războiul din afară si din interior ne-a sărăcit pungile si visteria.
Visul retrăirii drumului din trecut a devenit mai real ca niciodată. În prag de iarnă, când ziua se stinge de pe la ora cinci după masă si pretul curentului e triplu până la ora nouă, mă gândesc să caut pe undeva o lampă cu fitil si petrol ca altădată. Generatia noastră a supravietuit si altor vremuri grele. La urma urmei am în spatele casei un teren gazonat de o sută metri pătrati. Nu stiu ce-or zice vecinii, (zonă rezidentială, deh!), dar mă bate gândul să sap câteva răsaduri de rosii, castraveti, vinete si alte legume. Costă putin si sunt organice. Poate că nici un tarc cu câteva găinuse si un cocos nu ar arăta rău, dacă municipiul nu are un By-Law care interzice găinile. Mai stii? La vremuri grele, nici solutiile nu pot fi usoare. David Kimel din Thornhill
|
David Kimel 12/9/2010 |
Contact: |
|
|
