Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Dialog cu scriitorul Andrei Fischof

Andrei FISCHOF - scriitor israelian, (poet, publicist, traducător). Publică în reviste literare din România si Ungaria si în publicatii literare din Statele Unite, Canada, Germania, Noua Zeelandă si altele.

În România traduce din maghiară în română:
- Termitele (eseuri), de Molter Karola, cu o prefată de Al. Ivasiuc, Bucuresti, Editura Kriterion, 1973;
- Doja (poem) de Szekely Janos, cu o prefată de Ioanichie Olteanu, Bucuresti, Editura Kriterion, 1974;
- Lupii albastri (roman) de Kiraly Laszlo, cu o prefată de Augustin Buzura, Editura Kriterion, 1975.
În anul 1974 obtine premiul pentru traduceri al Uniunii Scriitorilor din România.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Asociatiei Scriitorilor Israelieni de limbă română si membru al Uniunii Scriitorilor Ebraici.

Volume publicate în Israel:
- Dialog imaginar, versuri, Tel Aviv, Editura Cerikover, 1978;
- Uitarea de sine, versuri, Tel Aviv, 1981;
- Keev Lavan (Durerea albă), Tel Aviv, Editura Eked, 1991;
- Rikud Ha-milim (Dansul cuvintelor), Tel Aviv, Editura Eked, 1993;
- Horef iarok (Iarna verde), Tel Aviv, Editura Uniunii Scriitorilor din Israel, 1995 (antologie de versuri apartinând poetilor israelieni de limbă română);
- Seivat ha-zman (Încăruntirea timpului), 1977, Editura Kibbutz Hameuhad;
- Placheta Trei poeti din nord (Petah Tikva, Editura Cercului Cultural Petah Tikva, 1997) cu traduceri din ebraică în română ale poeziilor lui RahelAsherov, Irit Weissman si Sara Halfon;
- Trei poete din nord – traducere din ebraică în română din versurile a trei poete din nord:
Rahel Osherov, Dana Amar, Rivka Leipzigh;
- Volum cu traduceri în ebraică ale unor poezii de Maria Găitan-Mozes, în colaborare cu Shimon Haran, Bat Yam, 1998;
- Un volum cu traducerile poeziilor Luizei Carol, Tel Aviv, Editura Halonot, 1997, în colaborare cu Jehuda Gur-Arie.
- un volum de poeme de Martha Jzsak, tradus în ebraică la Cluj;
- traduceri din ebraică în română si din română în ebraică apar în reviste literare din Israel, România, Ungaria.
În anul 2000 apare în România volumul de poeme intitulat Atingerea umbrei, Tg. Mures, Editura Arhipelag.

Volum antologic – Prefăcuta liniste, apare la Hasefer.

În decembrie 2008 apare volumul de versuri IZGONIREA DIN IAD, Editura ”Contemporanul – ideea europeană”, primit cu deosebită căldură de cronici.

În 2009 a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj, pentru proză scurtă.

Este inclus în LEXICONUL INTERNATIONAL AL SCRIITORILOR EBRAICI, apărut spre sfârsitul anului 2009, editat de Uniunea Scriitorilor ebraici din Israel, din 1948 si până azi. În cele 1004 de pagini sunt inclusi 1200 de scriitori care au publicat cărti scrise de acestia în ebraică (nu traduceri).

Colaborator constant al revistei ”Izvoare”, publicată de Asociatia Scriitorilor de limbă română din Israel.

Membru în conducerea Uniunii Scriitorilor ebraici pentru Haifa si nordul tării.
În ultimii patru ani prezintă materiale originale la Simpozioanele filialei Cluj a Academiei Române, sectie de Educatie, lucrări bazate din aria profesională a activitătii sale.

”Fischof este un scriitor care, vorbind despre viata sa, ar putea spune ca Jean Anouilh: ~ eu nu am biografie ~.El se înfătisează lumii ca un inginer, calm, stăpânit, politicos, neted, măsurat cu echerul si compasul, amabil, de-o maximă civilitate. Culoarea sa favorită pare a fi gri-ul. Nu provoacă explozii pe ulita literară, nu e subiect de can-can (lucru rar în Israelul de limbă română, ca si în cel de limbă ebraică, de altfel), nu are vocatia conflictului, ba nici măcar pe aceea a polemicii... În totul tot, poezia inginerului Fischof este un aparat seismografic de mare finete, pus la punct de către autor si capabil să înregistreze miscările tectonice ale sufletului israelian la sfârsit de mileniu. Versurile lui trebuiesc citite ca niste diagrame indicând mii de cutremure pe scara Fischof” (AL. Mirodan, Dictionar neconventional al scriitorilor evrei de limbă română, vol.II (D-F), Tel Aviv, Editura Minimum, 1997).

Lucretia BERZINTU: Domnule Andrei Fischof, unde v-ati născut si când?

Andrei FISCHOF: M-am născut în Turda în 1940.

Ce amintiri frumoase sau mai putin frumoase aveti din localitatea natală?

O multime de amintiri: de pildă, imediat după 23 august 1944, ne-am refugiat împreună cu alte două familii, din fata armatelor maghiare în retragere si a celei sovietice în ofensivă, la Abrud, la un oarecare badea Ispas, care ne-a adăpostit câteva săptămâni, iar după război ne vizita aproape în fiecare săptămână, în drumul său la piată, devenind un membru al familiei.

Apoi, Turda fiind orasul de dincoace de granita de pe Feleac cu partea de nord a Transilvaniei predate Ungariei, o multime de întâlniri oarecum secrete avuseseră loc în locuinta noastră, cu participarea (am aflat mult după aceea) unor figuri importante în actiunea de salvare a evreilor clujeni, de deportarea lor de către unguri.

Unde ati învătat si ce ati lucrat în România?

Am făcut liceul la Turda (azi Colegiul National ”Mihai Viteazul”) si facultatea de fizică, sectia de fizică experimentală de la Universitatea Babes - Bolyai din Cluj. Am lucrat în industrie, în laboratoare de control al calitătii, la Hunedoara si Tg. Mures, de unde în 1976 am venit apoi în Israel.

De ce ati imigrat în Israel?

Din motive de apartenentă la poporul din care fac parte. E firesc, nu?

V-ati născut în perioada celui de-al doilea război mondial, în timpul Holocaustului româno - german antonescian. Ca evreu ati suferit? Ce v-au povestit părintii dumneavoastră?

Nu as spune că am suferit, dar asta nu înseamnă că alti coreligionari nu ar fi suferit. Antisemitismul se manifestă azi în mod acerb - atunci, cel putin, nu apărea ca o platformă sau ca o misiune. Prieteni buni, neevrei, nu făceau caz din asta, dar tocmai ei au devenit, fătis, antisemiti în anii de după 1989.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră a fi evreu?

Nu stiu. Stiu doar că nu e o posibilitate de alegere, în suflet si pentru cei din jur evreii botezati, trecuti la crestinism, rămân tot evrei toată viata. A fi evreu în diaspora este altceva decât a fi evreu acasă, în Israel. Aici dispare complexul ”ce vor zice” neevreii la orice faptă sau izbândă a evreului ca individ sau ca popor.

Cum vă explicati existenta antisemitismului în lume?

Nu-mi explic nicicum. Este atât de absurd, încât e inexplicabil: crestinii urăsc evreii, desi Isus a fost evreu.

Când ati debutat ca scriitor si unde?

În 1969 în revista ”Familia” din Oradea.

Vorbiti, vă rog, despre aparitii editoriale, premii literare primite...

În România nu mi-a apărut niciun volum de poeme până la emigrare. Avusesem predat la ”Cartea Românească” un volum de rondeluri si tin minte că regretatul domn Mihai Gafita (dispărut în cutremur) m-a invitat la editură si mi-a spus că volumul e frumos, doar că ”ăstia vor să schimbi o metaforă: altarul pământului, stii cum e”. Am refuzat, asa că n-a mai apărut. În schimb, am fost activ în traduceri, din maghiară în română, din literatura de limbă maghiară în România (volume de eseuri, poeme, roman) si în presa română, maghiară. În 1974 am primit premiul pentru traduceri al Uniunii Scriitorilor, al cărui membru am rămas până azi.

Cum v-ati integrat în societatea israeliană?

M-am integrat usor: în parte pentru că stiam ceva ebraică, apoi prin copii ne-am integrat mai repede decât altii si în special pentru că stiam că va fi greu, dar stiam că suntem acasă. A mai contribuit si faptul că, imediat după sosire, am fost abordat de ziarul de atunci ”Viata Noastră”, care mi-a cerut poeme pentru colaborare, si de Asociatia Scriitorilor de limbă română, pentru a deveni membru al ei. După doi - trei ani mi s-a finantat primul volum de versuri în româneste în Israel si, în general, un debut ciudat. Si latura profesională a mers usor: am lucrat în domeniul conducerii calitătii, continuând domeniul si experienta din România, inclusiv la firme mari, din domeniul electronic, precum Elbit etc.
În afară de asta am intrat apoi si în domeniul academic, predau la Colegiul Academic Braude din Carmiel, la Tehnion (politehnica israeliană), la Istitutul de Standarde, etc..

Sunteti printre putinii israelieni de origine română care scrieti si în limba ebraică. Cum reusiti? E greu, e usor?

Da, scriu în ambele limbi, ba chiar si în maghiară (eseuri), trecerea de la română la ebraică nu a fost usoară, mi-a luat 13 ani de la ultimul volum în româneste până la primul în ebraică. Nu a fost usor, dar nu am vrut să fiu si aici minoritar, ca în România, cel putin nu în scrisul meu. Cred că supravietuirea unui scriitor este posibilă numai (?) dacă scrie în tara care îi este si casa. Altminteri dispar cititorii, se rupe de dezvoltarea firească a limbii materne, devine anacronic în idei si teme.

În Israel, desigur, ati continuat cu traducerile în paralel cu scrierile originale. Ce ati tradus si dacă ati fost tradus în alte limbi?

În afara volumelor traduse în România, din maghiară, în Israel am tradus zeci de poeme si proze scurte apărute în diverse reviste, din română în ebraică, din ebraică în română, din maghiară în ebraică si în română. Mi s-au tradus o multime de poeme în franceză, engleză, germană - apărând, fie în antologii (Poeti israelieni - în franceză de Gh. Astalos, Franta, Poeti israelieni - în engleză în New Zeeland, Statele Unite etc.), fie în reviste tipărite si electronice.

Sunteti detinătorul unor importante premii literare. Care sunt acestea si ce reprezintă ele pentru dumneavoastră?

Premiile literare, fiecare, reprezintă o atestare a faptului că ideea trecerii la ebraică a fost necesară. În Israel am primit premiul Gaster pentru scrieri în alte limbi decât ebraica, premiul Sion pentru toată activitatea, premiul Palty asisderea, premiul Ianculovici - idem, premiul Primăriei Haifa.

Cărei literaturi apartineti? Celei române, celei ebraice, sau amândurora?

Mă consider un personaj cu dublă cetătenie culturală - română si israeliană. Că sunt categorisit uneori ca poet român, alteori ca poet israelian de limbă sau de expresie română, dar marea mea satisfactie este când citesc sau aud că sunt socotit poet israelian, ebraic.

Se spune că scriitorul nu trebuie să stea pe margine, vis-a-vis de realitatea societătii în care trăieste. Care este atitudinea scriitorului Andrei Fischof în acest sens?

Nimeni nu poate să fie indiferent la ceea ce se întâmplă în tara sa. Coltul meu de la ”Ultima Oră” (acum ”Jurnalul Săptămânii” - nota mea, săptămânal israelian de limbă română) este un bun prilej de a resapa durerile si nedumeririle, dar nu e singurul.
Poeziile mele nu sunt, poate, direct influentate de aspectele specifice societătii israeliene, dar nici nu se retrag din calea lor.

Cum vedeti viitorul scriitorilor israelieni de limbă română? Al literaturii române din Israel?

În cartea de interviuri a poetului Solo Har, Generatia de sacrificiu, spuneam (eram singurul care spuneam asta) că viitorul literaturilor minoritare în genere si al literaturii de limbă română în special, în Israel, este extrem de limitat. Atât scriitorii cât si cititorii dispar prin firea lucrurilor.În România câmpul posibilitătilor de a fi cunoscut si citit este si el oarecum limitat, dată fiind ”concurenta” firească cu cei care scriu în România, în privinta limbii, a subiectelor etc.. Asociatia noastră este o oglindă realistă a celor petrecute în spiritul celor de mai sus.

Pentru că sunteti în Comitetul de conducere al Uniunii Scriitorilor Israelieni (formate din mai multe asociatii pe criterii de limbi străine), vorbiti-ne ceva despre această uniune. Cum vă implicati?

Uniunea Scriitorilor Israelieni este si ea, ca oricare uniune de creatie, bântuită de relatii interpersonale, de orientări politice etc.. Mai greu este că, asemenea situatiei din multe tări, sustinerea financiară din partea guvernului este din ce în ce mai retrasă. Or, fără cultură, un popor se pierde. Am încercat, conducerea Uniunii ebraice, în Haifa si nordul tării, în al cărei colectiv de conducere mă aflu si eu, si am reusit ca, timp de patru ani, poeti ebraici să apară în fata elevilor, la diverse scoli din Haifa (unde locuiesc), în clasele de liceu, pentru a le face cunoscut că si poetii sunt oameni ca toti oamenii, să îi vadă, să ne citească din scrisul lor de începuturi, să ne critice poemele noastre etc.. A fost o actiune extrem de reusită, sperăm că o vom continua si în anul scolar viitor.

Cum vedeti colaborarea scriitorilor din Israel cu cei din România? Aveti propuneri?

E necesară si bine venită. Propun, de pildă (am mai spus asta de câteva ori), ca întâlnirile de la Neptun, dacă vor fi, să fie sub titlul ”scriitori de expresie română de pretutindeni”, si nu scriitori români în exil - din acest motiv am refuzat până acum să particip la aceste întâlniri, eu nefiind nici scriitor român (de fapt) si nici în exil. Este, cum spuneam o deosebire esentială între scriitori români în exil si cei de expresie română din Israel: limba folosită, temele, apartenenta politică si aspiratiile nationale etc..

Ati mai fost în România, cred. Cum o vedeti, astăzi, tara de origine?

Din 1989 am vizitat-o de vreo trei - patru ori, uneori în interes de serviciu. Cred că nu s-a reusit încă (spre deosebire de celelalte tări foste comuniste) să se ajungă la stagiul necesar si posibil după 17 ani. Mai supărător este permanenta autoflagelare, că ”suntem un popor sărac, suntem niste corupti, asa suntem noi etc.”, în loc să se treacă la fapte curajoase.

Ce părere aveti despre globalizarea culturală?

Nicio părere. Nu cred în ea, asa cum nu cred că Uniunea Europeană va rezista mai mult de un deceniu. Elementul national nu se va lăsa sugrumat nicăieri si în nici un domeniu.

Aveti vreun scriitor ca model? Ce scriitor vă place să recititi?

Model? Nu am. Preferinte? E functie si de starea sufletească. Uneori reiau Ecleziastul, alteori recitesc traducerile lui Ion Brad din poezia greacă modernă.

În particular, trăiti ca un inginer sau ca un poet?

Nici una, nici alta. Ca sot, tată, bunic. pe de altă parte, atât activitatea profesională, cât si cea literară fac parte, din viata mea particulară.

Acum, la ce lucrati? Aveti vreo dorintă?

Să fiu sănătos si să pot termina o proză mai lungă pe care o tot scriu, o arunc si iarăsi o reiau. E vorba de un personaj istoric - biblic, Yoshua, urmasul lui Moise si care a condus poporul în Tara Promisă. E un personaj fascinant, om de arme, numit de Moise ca urmas, si nu devenit prin vot, prin alegeri, prin mostenire - ci numit: problematicile unui asemenea tip, devenit peste noapte, din om de arme, un conducător civil al unui popor obosit după 40 de ani de rătăciri constiente în pustiu si aflat în pragulintrării înTara Promisă.

Ce vă place mai mult în caracterul omului si ce nu?

Curătenia. Murdăria. Sub toate aspectele.

Ce înseamnă religia pentru oameni? Sunteti religios, sau credeti în Dumnezeu?

Un refugiu câtă vreme era nevoie de asa ceva pentru a explica sau a nu explica faptele omenirii. Nu cred.

Ce transmiteti cititorilor?

Să aibă parte de literatură adevărată!











Lucretia Berzintu     12/2/2010


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian