Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


România prestigioasă…

Ce-i care stiu ce inseamna Venezuela, mana sus! Pentru cei care nu stiu, Venezuela in italiana inseamna “Mica Venetie”. Se pare ca Amerigo Vespucci (sau/si Alonso de Ojeda), atingand coastele acestei tari la 1499 d. Hr., si impresionat fiind de locuintele lacustre vazute acolo care ii aminteau de arhitectura venetiana, a denumit acel tinut Venezuela. Mai exista insa o varianta a etimologiei Venezuelei. Un membru al echipajului aceleiasi expeditii sustine ca bastinasii isi denumeau tinutul Veneciuela, si ca actuala denumire a fost de fapt derivata atat din aceasta denumire indigena, cat si din analogia locuintelor lacustre gasite acolo cu arhitectura semi-acvatica a Venetiei.
Acum, ce inseamna România? Sau, de unde vine numele de România? Bine, nu inseamna “mica Roma”, ar fi fost prea usor… Si nu vine doar de la Roma, Imperiul Roman si romani, si de la faptul ca am stat, ca daci, cateva sute de ani sub dominatie romana, si ne-am unit cultural si biologic cu romanii rezultand faimoasa sinteza daco-romana (desi, in esenta, e puternic legata de toate acestea). Ca daca ar fi fost sa ne schimbam numele cu fiecare “colonizare” de care am avut parte de-a lungul si de-a latul istoriei astazi probabil ne-am fi numit Bruxellesonia, Washingtonia; sau, mai devreme, Vienonia, Moscovonia, Istambulia… Ceea ce nu s-a intamplat…
Prima oara am purtat acest nume – oficial – la 1859 cand Al. I. Cuza a realizat mica (dar marea) Unire; si de atunci n-am mai schimbat-o. Pana atunci, dupa cum bine se stie, cele doua tari romanesti existasera separat sub denumirea de Valahia si Moldova.
Numele de România exista insa de mai mult de un mileniu si jumatate, utilizat de-alungul vremurilor cu diferite sensuri si conotatii in functie de ce regat il folosea si in ce scop. In secolul al IV-lea d.Hr., România apare in cronica Consularis Constantinopolitana (330 d.Hr.), indicand la modul popular, dupa tiparul Galia sau Britania, imperiul roman in totalitatea lui (Orbis Romanus) si, in mod specific, delimitarea de lumea barbara; acest sens s-a pierdut insa imediat dupa caderea Imperiului Roman in secolul al V-lea d. Hr. Pana la 1080 d. Hr. numele de România a mai fost utilizat doar in mod exceptional (vezi scrisorile Papei Martin I din anul 665 d.Hr.).
Incepand cu anul 1080 d. Hr. denumirea de România a inceput sa fie mai des folosita, desemnand in principal spatiul Imperiului Roman de Rasarit (Bizantul). Pisanii, genovezii si venetienii au utilizat-o frecvent cu mai multe intelesuri, mai ales geografice, dar si politice, in functie de interesele pe care le aveau in zona respectiva. Foarte important, atunci cand se aflau in rivalitate cu Bizantul, venetienii evitau utilizarea acestui nume (cel putin in scrierile oficiale), datorita prestigiului numelui România; insa atunci cand s-au aflat in relatii bune cu Bizantul venetienii au inceput a utiliza imediat aceasta denumire… Pentru aceste orase-state italiene România includea Grecia, Iliria, insulele grecesti si, fireste, Bizantul propriu-zis.
In scrisorile papale din secolul al XIII-lea d.Hr. adresate imparatului Imperiului Roman de Rasarit, numele de România, atribuit aceluiasi Imperiu Bizantin, apare frecvent. Cu mici deosebiri, cruciatii (ca si turcii de altfel) denumeau România partea de rasarit a Bizantului; prin urmare, pentru ei România insemna Asia Minor (incluzand partea de nord a Siriei), fara Grecia si Bizant (Constantinopole). Geografii arabi in schimb asimilau România atat cu teritoriul Italiei cat si cu cel al romanitatii rasaritene in totalitatea ei.
Dupa cea de-a patra cruciada (1204 d. Hr.), conducatorii cruciati l-au inscaunat pe Contele Baldwin al Flandrei ca imparat al “re-descoperitului” imperiu latin, imperiul fiind denumit pur si simplu România. Succesorii acestuia au fost incoronati de catre un Patriarh Latin si au purtat, alaturi de Porphyrogennetos, semper Augustus, titlul de Imperator Romanie. Incepand cu 1204 d. Hr. noul imperiu latin, re-impartit de catre (re) cuceritori, impartire consemnata prin tratatul Partitio Regni Romanie, a purtat denumirea de România.
Asadar, dincolo de multiplele intelesuri si interpretari, numele de România a fost mai intotdeauna asociat cu prestigiul. Cu mult inainte de caderea Constantinopolului (1453 d. Hr.), la nordul Dunarii un popor se pregatea de preluarea acestui nume… Incepand cu Marea Unire de la 1 decembrie 1918 pana astazi toata suflarea romaneasca se regaseste, emotional si identitar, sub acest nume. Un nume prestigios, care ne bucura dar ne si obliga…

Referinta:
Wolff, R.L., (1948, January). România: The Latin Empire of Constantinople. A Journal of Medieval Studies, 23(1), 1-34.


Cristian Medelean / Toronto




Cristian Medelean    11/28/2010


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian