Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


E cineva la usă

Inceput de trimestru

Nu fii îngrijorat, a trebuit să plec,
chiar dacă timpul era'n frunzar sărac.

Intr'o cămărută rece
fiica de liliac
tremurând tinea în mână
un gherghef si un ac
si era singură si plângea 
''Nu stiu cum se scrie rădăcina
si nici culorilor din icoană
cum să le amestec lumina.
Tare sunt singură si orfană!''

Nu fii trist, o să viu,
nu ai teamă;
trebuie întâi să-i fiu mamă
si-o să stau, să-o'nvăt ca să scrie,
măcar trimestrul acesta - liliachiu.

BILET

Când vei găsi aceste cuvinte,
eu voi fi departe,
dincolo de viată si moarte,
dincolo de crin, dincolo de nea.
Cheia, de data aceasta,
am ascuns-o sub stea.
Ca să nu te sperii de plecarea mea,
lângă oleandru - niste soapte
dintr'o poveste pretinsă,
iar pentru frica de noapte
ti-am lăsat la fereastră
gutuia lunii aprinsă.


VECINA BRADULUI

S'a făcut târziu în toate
si în mugur si în poate.
Numărul perfect si sferic
de ce iscă întuneric?

Dacă-i noapte, noapte fie,
chiar si frunza e târzie.
De asa singurătate
inima la ce porti bate,

mesterind scripturi de peste,
ce mai vrea, ce mai cerseste?
Sensul lumii cine'nnodu-l
când si steaua si-a tras podul?

Timp de scuturat cocorii,
noaptea îsi mânâncă zorii,
iară tu lumină lină
te-ai făcut cu'n brad vecină.

RUGACIUNEA MELCULUI

De-acum
să nu mai râzi niciodată de melc,
omule, plin de orgoliu!

De când i-au îngropat nevasta,
casa si-a vopsit-o în doliu
si la vecernii slujite de tei
duce în spate toate-amintirile ei.
Din când în când cu început de privechi
îngenunchează
ca o literă din manuscrisele vechi
si-aprinzând de la lună o rază,
în poarta schitului de sub fragă
ridică amândouă mîinile către cer
si se roagă.

Rugăciunea lui curge peste amine
''Doamne, ajut-o la drum
si să-ajungă acasă cu bine!''

AZI NOAPTE IARBA TE-A VISAT

Drum de literă săracă
te-a răpit după prisacă
unde-i scris cu chihlimbar
ziua morii'n calendar.

Amăgire? Sărbătoare?
Nunta-i toarsă pe ulcioare.
După cerbul alb te-ai dus...
De ce-ai ascultat de fus?

Dacă-a fost, sau n'a fost, dacă...
Zice-se că la prisacă,
unde greieri rod din rază,
noaptea iarba te visează.

PEISAJ BUCURESTEAN

Student si tu si eu.
Si tot în anu'ntâi era si Luna Mai.
Te asteptam la Cimitirul Bel.
Cum zăngănea de vesel,
din bălămăli râzând până la stele,
căruta ruginită de tramvai
cu zdrăngănit liturgic în statie oprind !
Si eu te căutam la geam
ca'n noaptea sfântă un colind.

Toamna prin parcul Cismigiu - doar aur,
iar eu te chinuiam cu Schopenhau 'r...
Pe sens oprit intram în amintire si invers;
ne fluiera ca dintr'o sticlă-un politai
si Luna Mai
întotdeauna haimana
îsi scotea limba si-i cânta din nas,
iar eu îl întrebam dacă exist.

Sărmanul politist
si astăzi mai socoate
amenzile nescrise ce-am tot primit de la copaci
si de-acel ceas din colt ce-a tot rămas
mereu târziu si repetent în viată.

COPĂCEASCĂ

Săracii!
Ati auzit ce mi-au spus copacii
când aurul în dinti li-l tot încearcă toamna?
''De când venit-a Doamna
si între noi făcutu-i-ati culcusă,
la miezul noptii vine să ne bată'n usă;
sau când ti-e ceasul plin si ti-e mai drag
e pusă pe hartag,
că frunza, vorba, chir si creanga ne-o suceste
si ne învată ca să ne purtăm
complet necopăceste;
bunăoară,
de ce ne-ascundem lemnul de vioară,
de ce nu amurgim a vină,
de ce ne protăpim în rădăcină
si nu zburăm a stemă peste păisul ierbii
cum brazii îsi învată seara cerbii
când toamna'n frunză verdele si-a stâns.
Apoi se pune pe plâns,
că noi cu toată regala copăcime
nu stim cum s'o'mpăcăm ''Ce fel de rime,
o'ntrebăm, să-ti mesterească pinul, mosu' tei,
sau poftă ti-e din plosca lunii ca să bei?''
Si-atunci se mohorăste ca un prunc, anume
si'n cor ne pune să chemăm un nume.
Ascultă tu, de întelegi? ceva
asa cum zici ''titaniu''.

- ''O, numele nu-i straniu
si nu-i ciudat de fel;
e numele pe care i l-am scris
în aurul rotund de pe inel.''


AMINTIRI DIN ATLANTIDA

Parcă ieri, parcă nicicând
am văzut un cerb zburând.
- Taci muscatei din ferest'e
începutul de poveste.

Parcă-a fost nicicând, ba ieri
niste fagi ne-au fost năieri.
- Taci, că apa se întoarce
unde luna'n fir se toarce.

Parcă-a fost, dar când a fost?
Pe-atunci toate aveau rost.
- Nu mai spune că te-aude
si cu vin o să te ude.

Că a fost? Ba... fost-a. Ba?
- De ce te-ai jucat cu-o stea?
Smulgeai zile din petale
ce se scriu pe cruci, pe oale.

Oare chiar să stii n'ai vrut?
Tot ce-i sigur e-un părut;
Harta noastră-a Atlantidei ?
Tot ce-avem - pilda omidei!

DESPRE CIRESI NUMAI DE BINE, DAR TOTUSI

''Asa este si iubirea noastră!''

Stăteam amândoi în fata ciresului înflorit.

''Cred că l-a jefuit pe Dumnezeu
(am zis eu)
când s'a născut în Betleem.''
- ''Nu spune asta, e păcat!
Au nu ti-e frică de blestem?''

Si'n fata lui ne-am sărutat

***

Azi noapte'n vis parcă-mi spuneai
- '' Nu fii gelos, că nu-i nimic a gres;
e doar un cires!''
- '' O fi, n'o fi... ( răspuns-am eu pe fată)
Când el te tine'n brată
si înainte să te culce
ti-anină'n creangă steaua cea mai dulce
găsită'n rugi cu diamantul rar
si te'nveleste cu frunzarul lin,
cu patimă, suspin după suspin
si tu îmi spui că n'ai habar?''

De-a fost un vis, sau m'a mintit vreun val,
ciresul încă mi-i rival.

SCHITUL DIN ACELASI DOR

După ce s'au împlinit scripturile
se pogorîră de sub pisc si de pe la vad
pădurile
si ti-au adus crucea
amirosind a ger si tămâie de brad.

Trei zile apoi au trecut
si'n cele din urmă
iată că vin si fiicele ierbii.
- '' Pe unde-ati umblat mironositelor sfinte
( le-ai întrebat)
de veniti cu felinar târzielnic de rouă?''
- '' Tot rătăcit-am după greier
poteca pădurencelor albine,
din ceară de apus - o candelă nouă;
si-apoi tot el ne-a zăbovit
înteleptirea să le-o bea din sfatul lor
cum să-si ridice schitul din acelasi dor
aicia lângă tine.''

SPOVEDANIA LUI FLORY

Am săvârsit păcatul cel de moarte,
dar nu îndeajuns ca să fiu moartă;
să facem pace si mă iartă,
iar jurământul meu de adevăr
fie-mi făclia;
n'am rezistat ispitei
de a musca din măr
să văd măcar odată'n viată
cum ar putea să guste
vesnicia.

E CINEVA LA USĂ

Că nu e nici liniste;
parcă-i culoarea de stânjen.
De-ar fi singurătate
ar veni la usă si ar bate.
Dar nu-i. O cunosc. Are gustul amar.
Oare ce-ar putea să însemne
când ti se pare
că în dumbrava inimii auzi
prin frunzele uscate
pasii tăietorului de lemne.


Dumitru Ichim / Kitchener




Dumitru Ichim    10/25/2010


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian