Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Hoinărind prin America



Ne-am hotărât să plecăm în USA într-o marti. Stăteam de vorbă cu prietenii nostri Mihai si Monica, nestiind ce să facem în long-weekend. Am decis. Joi plecăm să vedem o tară în care acum douazeci de ani călătoream cu degetul pe hartă.

Itinerariul fiind cât de cât trasat si locurile de cazare rezervate, am purces la drum. Plecati cam târziu din Toronto, reusim să trecem vama de la Niagara pe la amurg. Dincolo, primul soc: benzina, doi dolari si jumăte - galonul. Să tot conduci! Mai ales că suntem două familii într-un van confortabil.

Străbatem statul New York, apoi Pennsylvania. Autostrăzile americanilor sunt uimitoare. Fără a fi luminate electric, liniile de sperare se autoluminează printr-o multitudine de plăcute fosforescente incrustate sau în asfalt, sau pe margine, în parapeti. Dimineata, un angajat spală de mizerii fosforescentele, având în folosintă o masină sofisticată. Poate că de aceea trebuie să plătesti călătoria pe aceste drumuri.

Ajungem la primul nostru popas, undeva în Maryland. Cu câteva ore mai tarziu decât planificasem, plătim datorita copiilor doritori de McDonalds pe la două noaptea. Dormim scurt si, după un dejun frugal, facem un drum întins până la punctul terminus al călătoriei:Virginia Beach. Trecem în viteză prin Washington, uimiti de încrengătura de autostrăzi din capitala celui mai puternic stat din lume. Ajungem lângă Norfolk, unde e ancorată flota de portavioane a USA.
Nemaipomenită. De acolo, la hotel. Seara iesim să ne băgăm picioarele in Atlantic. Dar, odata cu noi, pe plajă sosise si uraganul Earl. Valuri impresionante si o negură aparte înconjura plaja.

Ne udăm putin, ne pozăm. Un localnic mă întreabă dacă nu-mi este frică. Nu, răspund. Dacă reusim să trăim la minus treizeci de grade câte o săptămână, ce mai contează o furtună? Face niste ochi mari a mirare: chiar minus treizeci si o săptămână? Îl las si mai mască, adăugând: dar cu vânt!

A doua zi ne trezesc rafalele de vânt si stropii de ploaie. Palmierii se îndoaie cu sfiosenie în fata vijeliei. Ne hotărâm să bântuim putin prin statul vecin, Delaware. Auzisem povesti despre un “mall” ieftin. Povesti au fost.

O experientă inedită este trecerea peste “Cheesapeake Bay Bridge-Tunnel”.Văzusem constructia pe “Discovery Channel” si acum reuseam să o străbatem.Este un pod peste Atlantic lung de treizeci de mile.Pentru a lăsa vasele de mare tonaj să treacă,drumul o ia pe fundul oceanului prin câteva tuneluri. Iar când am trecut, uraganul îsi revărsa ultimele puteri asupra apei, valurile spulberându-se de pilonii podului.Copiii au fost chiar înspăimântati.

Dimineata ne prăjim bine pe plajă. Apa nu s-a linistit.Valurile ne întorc cu picioarele în sus, pe fiul meu trântindu-l cu fata de nisip. În larg, pâlcuri de delfini se joacă zglobii în apropierea surferilor.

Aveam în plan si Washingtonul, unde ajungem după zece seara.Constatăm cu stupoare că hotelul e la jumătate de kilometru de Casa Albă. Plecăm la plimbare. Ne pozăm în poarta Casei, pe care o incojurăm. În jur, o multime de clădiri impozante si vechi, găzduind ba o bancă, ba o altă institutie financiară. Orasul e impresionant, curat, cu trotuare largi, europene, lângă care găsesti o multime de restaurante si terase. A doua zi plecăm spre Capitoliu.Mi se pare foarte asemănător cu Casa Poporului. Îmi exprim părerea si aud urări de bine din partea colegilor mei de excursie. Parcul de la Capitol, până la obelisc, e plin de lume, dar si foarte prăfos, contrastând cu verdeata din oras.

Vizităm apoi muzeele aliniate de-o parte si de alta a parcului. Rămân uimit de cel al Spatiului, unde la loc de cinste este astronautica sovietică-vesnicii dusmani. Mi se par nemaipomenite navetele lunare,martiene si toate căutarile omenesti, dar si sacrificiile despre care nu se sfiesc să amintească, precum naveta spatiala Challenger. Mai vedem ceva stiintă si artă si ne întoarcem acasă.

A fost o călătorie superbă, de fapt un tur de fortă al prietenului Mihai, care a condus patru mii de kilometri în trei zile. Si o apropiere de spiritul americanilor, deschisi, prietenosi chiar vorbăreti.
Ei stiu să pretuiască mai mult clipele vietii, încercând să se detaseze de bunurile materiale.
Am găsit o Americă placută, cu toata recesiunea si norii negri ce planează asupra ei.









Cezar Popescu     10/12/2010


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian