Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Geo Stroe : „Crescătorul de timp”

Despre noua sa carte de versuri, subintitulată, „geopoetică”, autorul mărturiseste în „Cuvânt înainte” că ea a fost gândită „pentru prichindeii mei consăteni” din satul său natal – Traian de Ialomita, căruia în urmă cu câtiva ani i-a dedicat o minutioasă si bogat ilustrată monografie. Cunosteam demult preocupările stiintifice si literare ale laboriosului Dr.Geo Stroe, concretizate în câteva cărti de un deosebit interes, ca: „Dacoromânia nemuritoare / Everlasting Dacoromânia”, „Codul lui Zamolse”, „Europenistica, pe întelesul tuturor” etc. În revista noastră am avut prilejul să prezentăm aceste lucrări, ca si monumentala realizare „O istorie a literaturii române de la origini până în prezent” purtând prestigioasa semnătură a Prof.univ.Ion Rotaru, coordonată si editată de polivalentul autor. Dealtfel, în aceeasi introducere, poetul recunoaste că încurajarea publicării recentului său volum de versuri a venit din această parte: „Nu demult, un poet adevărat si bun prieten Ion Segărceanu din Canada, unde s-a stabilit cu familia, mi-a prezentat poeziile pe un site al revistei românesti „Observatorul” din Toronto, ceea ce
m-a încurajat enorm”. Ne bucurăm pentru această francă recunoastere publică si, mai ales, pentru efectul salutar al îndemnului din revista noastră privind acest demers editorial...
Prima parte a cărtii poartă titlul „Muguri de timp”. În cadrul acesteia, autorul evocă perioada nostalgică a copilăriei din satul natal din inima Bărăganului, cu avalansa de amintiri de neuitat privind imaginile rustice din jur si permanenta dragoste a părintilor ocrotitori. La stadiul vârstei depline de acum, autorul se imaginează adesea în calda atmosferă a casei părintesti, din pragul căreia dădea aripi de zbor visurilor sale avântate în azurul zilelor de vară, după cum mărturiseste în „Frumos e visul de la tară”: „Pe prispa casei bătrânesti,/ Sub cerul înstelat de vară,/Lângă grădina din povesti/ Mă tot visez seară de seară.” În mod metaforic, stâlpii de sustinere ai casei, ai familiei, ai satului sunt părintii care veghează cu devotament cresterea copiilor – continuatorii peste timp ai vietii si ai traditiilor ancestrale. „Doar mama si doar tata-s vesnicie (ritmează poetul altundeva) Învătătură într-o carte vie./Doar mama si doar tata, de departe/Ne poartă grija-n suflet pân-la moarte!” În acest cadru ambiant bunicii îsi au locul lor bine relevat de nepotul crescut în atmosfera basmelor si povestilor din mosi-strămosi, ca în duioasele poezii ale lui Cosbuc si Goga, ori în „Amintirile din copilărie” ale lui Creangă. Peste ani, trăind în tumultul vietii citadine din inima tării, poetul revine cu acelasi dor nestăvilit, ca în mitul eternei reîntoarceri evidentiat de Mircea Eliade. Semnificativă în acest sens este poezia „Acasă”, cu multiplele întelesuri ale drumului parcurs înapoi, către lumea de început, unde au rodit „mugurii de timp” ai vietii poetului: „Acasă-s izvoarele din veacul de dor,/Acasă, acasă mi-e pâinea pe masă,/Acasă-i cerul liber si fără de nor,/Acasă mi-e rădăcina rămasă...”
Ca un vibrant omagiu adus satului natal, părintilor, bunicilor si consătenilor săi, autorul consemnează în prefata cărtii: „Eu rămân fiul de tăran care citea pe balconul casei vara, în marile vacante, învăluit de parfumul florilor de regina noptii (...) Ehei, ce frumoase vremuri am trăit eu la tară!...”
Pe nesimtite, ca într-un film rulat cu încetinitorul, poetul trece în mod crescendo la alte teme de sporit interes din ciclurile „Flori de timp”, „Fructe de timp” si „Comandorul de timp”. În cel din urmă, în care autorul îsi face un autoportret pornind de la vechea vatră din „câmpul Bărăganului”, întâlnim o seamă de întrebări privind propria-i devenire peste ani. Într-un poem mai dens si mai lung, cu o gravă tonalitate, acesta se consideră un adevărat modelator al timpului, găsindu-si asemănări cu părintii săi, „crescători” la rândul lor de animale, de pomi fructiferi si recolte. În „Demult, la marginea satului”, revin vechile amintiri din copilărie, trecute prin filtrul insului matur si cultivat de acum, marcat de o profundă responsabilitate pentru starea de lucruri si sensul dezvoltării umane: „Revin la terenul acesta când rodeste vita de vie nemuritoare,/fie când/corcodusii au înflorit, ori când se pârguiesc fructele,/gutuiul creste vânjos, perii stau să se încovoaie si tot asa/aici trebuie,iată, o fântână de apă” etc. În alt poem memorativ, autorul se revede „ca un pui de tăran al Ialomitei,/ cu fructe, cu legume, cu struguri”. Întrebările si răspunsurile izvorăsc în mod firesc în sufletul său tânjitor: „Unde sunteti, toate aceste minuni ale câmpiei?/Acolo vreau să mă întorc la bucuriile simple ale câmpului,/ cu căldura si simplitatea omului/care duce în cârcă o tară”...Poetul, care îsi visează stoluri albi de porumbei poposind pe balconul blocului bucurestean în care locuieste, se confesează în mod grăitor: „Viata la tară este viata mea/ Si uneori, mergând pe jos/în Bucuresti,/mă întreb/ce caut eu aici/în mijlocul verii/si nu sunt în grădină, la Traian,/ca un fluture plutind/peste câmpie...
Întâmplarea a făcut ca în aceeasi perioadă să citesc si cartea confratelui basarabean Iacob Cazacu Istrati, membru al cenaclului „Observatorul”. Intitulată „Petale de dor si vis”, ea cuprinde, ca si în cazul volumului prezentat mai sus, poezii inspirate de „vatra de doine si dor” a vârstei de neuitat, petrecută în spatiul natal de dincolo de Prut. „De roua diminetii însetat,/Flămând de codrul des,/Mă duc cărările în sat/Prin al copilăriei univers” – notează autorul. De la aceste frecvente peregrinări lirice, el ajunge, asemenea poetului bucurestean, la abordarea unor aspecte stringente, privite din perspectiva zilei de azi: „Acum a sosit ceasul! Hai, ca fratii/Să ne unim hotarul – nu lăsati pe mâine/Ca iar să plângă codrii si Carpatii/De jalea si durerea Basarabiei române!”...
Prin tematica si realizarea lor artistică, recentele cărti ale celor doi autori – Geo Stroe si Iacob Cazacu-Istrati – oferă cititorilor o reîntoarcere nostalgică în lumea genuină a copilăriei si, în acelasi timp, o lectură emotionantă, agreabilă...






Ion Segărceanu    9/19/2010


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian