Români din jurul României : Aromânul, frate cu românul
Primele informatii despre aromâni le-am cules din cărtile despre ei, care nu-s putine. Dar abia la 15 august 2007, de ziua Sfintei Maria, la Hramul orasului albanez Corcea, actuala capitală a aromânilor albanezi, am reusit să-i văd si să-i aud pe viu. De atunci am avut multe ocazii să mă întâlnesc cu multi dintre ei, la diverse manifestări cu participarea oamenilor de cultură aromâni în diferite localităti aromânesti din Albania, Macedonia ex-iugoslavă, Grecia, Bulgaria, Serbia si chiar din capitala României, Bucuresti. În zilele de 10-13 iulie curent, mi s-a oferit posibilitatea să mă întâlnesc cu ei la un frumos Festival folcloric al aromânilor din Balcani, la muntele Ponikva din apropierea orasului macedonean Kociani. La mijlocul lunii august, voi participa la un alt festival folcloric în faimosul si istoricul orăsel aromânesc Moskopole din Albania. Cu toate acestea, risc să spun că nu mă mai satur de ei vreodată, pentru că istoria si cultura lor sunt atât de incitante, încât nu am această sansă.
Oamenii de stiintă din domeniu n-au ajuns la o concluzie unică privind corelatia români-aromâni.
Cei din Bucuresti, în majoritatea lor, îi consideră români care vorbesc dialectul aromânesc al limbii dacoromâne, autoritătile punându-le conditia neafisată că le vor acorda sprijin, inclusiv financiar, în aspiratiile lor culturale si nationale, dacă recunosc că sunt români si că vorbesc un dialect al limbii române.
Aici ar fi cazul să le amintesc cititorilor, dar si autoritătilor de la Bucuresti, de anul 1948, când conducerea kominternistă a României, ocupată de rusi, a oprit finantarea scolilor românesti din Balcani, deschise cu mari greutăti de Cuza Vodă, idee sprijinită si de regele Carol I al României. Pretextul invocat de komintern era asa-zisul pericol din partea aromânilor din Balcani asupra securitătii statului socialist român. În realitate, riscul era altul: kominternistii bucuresteni se temeau ca dracul de tămâie de aromâni, care detineau turme de zeci si sute de mii de oi si păsune de mii si zeci de mii de hectare în Balcani, dar care nu acceptau ideile idioate marxist-leninist-kominterniste despre proprietatea socialistă si despre dictatura proletariatului. Nu în zadar se spune în Balcani despre lumea afacerilor că acolo unde activează un aromân, nu au ce face zece evrei... Ca rezultat al acestei politici criminale, aromânii nici până astăzi nu au institutii de învătământ si nici măcar nu sunt recunoscuti drept minoritate natională în tările lor istorice - Grecia, Albania, Serbia, Bulgaria, exceptie făcând doar Republica Macedonia. Si asta se întâmplă în pofida rolului aromânilor în eliberarea si cucerirea independentei de către aceste state balcanice, în pofida ponderii considerabile a aromânilor în dezvoltarea economiei si a culturii statelor balcanice, unde ei locuiesc.
Iată doar câteva personalităti marcante de origine aromână, spicuite din diverse izvoare: Alexandru Macedon, Mihai Viteazul, Vasile Lupu, Maica Tereza (Agnesa Boiangiu), Nicolae Milescu Spătarul, Gheorghe Asachi, Nicolae Iorga, Emanuil Gojdu, Gala Galaction, Petre Tutea, Lucian Blaga, Toma Caragiu, Matilda Caragiu-Marioteanu, Ion Heliade-Rădulescu, Ion Caramitru, Gigi Becali, Gheorghe Hagi, Vanga Mihanj-Sterju, fratii Manakia si multi-multi altii. Era aromân si baronul Barbu Bellu, latifundiarul si mecenatul, al cărui nume îl poartă cimitirul-necropolă din Bucuresti, înfiintat pe locul donat de el orasului în anul 1853. Nu exclud că sunt si niste inexactităti în această scurtă listă, dar aceasta nu înseamnă ca e o rusine să te numesti sau să-l numesti pe cineva aromân. Pentru că aromânul este frate cu românul, cu adevăratul român, si nu cu cel ce doar se acoperă cu acest sfânt nume!
La rândul lor, specialistii din statele unde locuiesc aromânii, încă dinainte de Burebista, Decebal si Traian, în marea lor majoritate o tin mortis că aromânii reprezintă o etnie aparte si vorbesc o limbă diferită de cea română. Am avut si eu cel putin un caz grăitor în acest sens: în cea de-a doua expeditie la aromânii din Macedonia (august 2008), la prezentarea albumului Românii din jurul României în imagini la Bitola, intrând în sala de sedinte a Societătii culturale a aromânilor din oras, la salutul meu - Bună sera, fratilor!, răspunsul a fost categoric, dar nu m-a supărat deloc, asa cum nu mă supără niste neinitiati de-ai nostri când spun că-s moldoveni, nu români: „Ei, da, nu mai suntem noi chiar frati...”. „Dar dacă vă zic veri, acceptati?”. Si răspunsul lor a fost unul pozitiv, care mi-a permis să stau de vorbă cu acesti frati de sânge până după miezul noptii, mai continuând si a doua zi...
Neavând pregătire specială, nu voi intra în aceste discutii care, după părerea mea, până acum n-au adus niciun folos pentru înlăturarea pericolului asimilării definitive a aromânilor de către populatiile majoritare din tările lor de bastină.
Ca să se convingă de aceste adevăruri, le recomand specialistilor de la Bucuresti să trăiască un an-doi într-un orăsel din muntii Pind sau Rodopi si să se declare acolo români sau, cel putin, aromâni, ca să se convingă în ce conditii grele, infernale chiar, trăiesc fratii sau verii nostri de un sânge. Va accepta acest curajos o viată de somer, fără vreo sursă de venituri, nemaivorbind de vreo participare la viata publică? Acest bucurestean curajos ar putea supravietui acolo doar zicând că este grec sau, cel mult, că este grec latinofon si nimic mai mult! Iar pe aromânii din Balcani i-as sfătui mai întâi să-si capete drepturile de minoritate natională de la statele în care locuiesc, bineînteles cu sprijinul UE, si apoi să ceară de la oficialitătile bucurestene recunoasterea statutului de minoritate natională pentru aromânii din România. Mult mai utilă îmi pare consolidarea actiunilor ambelor părti implicate în discutii pentru rezolvarea problemelor culturale stringente ale acestei populatii pedepsite pe nedrept de sovinismul care persistă în unele state balcanice, unele chiar făcând parte din Uniunea Europeană.
Trebuie să recunoastem că cel mai mult sunt asupriti aromânii în Grecia... La acest capitol chiar si rusii, si ucrainenii, si sârbii par a fi niste îngeri păzitori ai natiunii române/aromâne în comparatie cu grecii... Uneori, mă bate gândul dacă nu cumva cei ce conduc lumea au pedepsit Grecia cu dezastrul politico-economic de azi pentru nationalismul lor, combinat cu sovinismul deocheat fată de minoritătile conlocuitoare. Îi înteleg pe cei cu banii: ei vor să intre mai adânc în inima economică a grecului, dar de ce să sufere atât de mult bietul cioban aromân, care nu poartă nicio vină pentru national-sovinismul grecilor, care nici măcar nu recunosc minoritatea aromână... Sau de ce national-sovinistii greci n-ar recunoaste minoritatea aromână si i-ar acorda o usoară autonomie culturală, câstigând încrederea aromânilor, care le-ar fi mult prea de folos în lupta grecilor cu companiile internationale, companii ce vor să pună mâna pe tot ce miscă economic acolo...
Despre patriotismul si eroismul aromânilor în păstrarea lor ca neam elocvent ne vorbeste si cutremurătorul lor Imn National, „Părinteasca Dimândare (Blestemare)”, compus de marele luptător pentru drepturile aromânilor din Balcani, Constantin Belimace. Iată doar patru rânduri din acest Imn (traducere liberă):
„...Blestem mare să aibă-n casă
Cel de limba lui se lasă,
Care-si uită limba lui -
Arză-l para focului...”.
E cazul să amintim aici că si pe noi, românii basarabeni, ne-a trezit „din somnul cel de moarte” o poezie despre limba maternă - Limba noastră a lui Alexie Mateevici, care mai târziu a devenit Imnul celui de-al doilea stat românesc, R. Moldova.
Poetul Constantin Belimace s-a dovedit a fi un mare vizionar, pentru că, după mai bine de 120 de ani, „Părinteasca Dimândare” vorbeste mai tare si mai actual ca niciodată, melodia imnului fiind foarte mobilizatoare si foarte frumoasă...
Dar mai e ceva de zis despre aromâni: la ei, din vremuri străvechi, există un obicei: flăcăul aromân se însoară doar cu o fată de aceeasi origine. Si aceasta - în conditiile în care aromânii încă nu au niciun fel de autonomie teritorială sau măcar culturală, fiind permanent amenintati de pericolul asimilării totale si al pierderii averilor din cauza neascultării lor de natiunea majoritară…
|
Dr. Vasile Soimaru 7/30/2010 |
Contact: |
|
|
