Permanenta Luceafărului
- La 121 de ani de la moartea Poetului –
EMINESCU – chintesentă a poeziei românesti – a fascinat si fascinează încă generatii întregi de cititori. Se împlinesc, iată, 121 de ani de la trecerea în eternitate a Poetului si creatia sa atât de complexă si viabilă ni se dezvăluie tot mai revelatoare, inepuizabilă în resursele-i ideatice, în bogătia de trăiri si simtiri, în posibilitătile de interpretare ale cercetătorilor-eminescologi.
Chipul lui Eminescu, personalitatea sa, vraja, pasiunea, onestitatea, truda, vastitatea sensurilor degajate, duiosia, acuratetea si înalta măiestrie a scrisului l-au ridicat pe cel mai înalt piedestal al literaturii autohtone, fixându-l definitiv în inimile si constiintele noastre ca pe un vesnic strălu-
citor Luceafăr al poeziei românesti. „Pururi tânăr, înfăsurat în manta-i”, Eminescu stăruie peste oglinzile timpului, oferindu-ne cea mai frumoasă si mai înăltătoare lectie de limba română, de patriotism. „Ce-ti doresc eu tie, dulce Românie”... este sentimentul de noblete al poetului legat încă de la primele sale exprimări lirice, prin intime si durabile fire, de spatiul vietuirii si lucrării sale, un poem de infinită ardoare, în care se topea, ca într-un unic si răscolitor fior, toată tineretea, dragostea, încrederea si speranta celui ce avea să devină un nume emblematic al liricii nationale.
Reflex al valorii si pretuirii statornice si unanime, creatia si viata marelui poet au constituit substanta unor ample exegeze, apte a aduce noi si elocvente contribitii în valorificarea operei sale. Amintim la loc de frunte cele două prestigioase volume ale lui George Călinescu privind viata si opera lui Mihai Eminescu, alături de care mentionăm volumul de aceeasi factură al lui D.Murărasu. Importante studii, articole si însemnări consacrate venerabilului poet au semnat numerosi autori de notorietate, de la cei ce l-au cunoscut îndeaproape – Slavici, Maiorescu, Vlahută s.a. - până la reprezentanti de marcă ai scrisului românesc ca C. D. Gherea, G. Ibrăileanu, Tudor Arghezi, Vladimir Streinu, Tudor Vianu, Mircea Eliade, N. Iorga, Mihail Dragomirescu, Eugen Todoran, Zoe Dumitrescu-Busulenga, George Munteanu, Gheorghe Bulgăr, Mihai Drăgan, Dimitrie Păcurariu, Augustin Z. N. Pop, Pompiliu Marcea, Nicolae Georgescu s.a. Se cuvine să amintim, în acest context, pe diversii cercetători străini care s-au aplecat cu deosebit interes asupra creatiei eminesciene, subliniind prin lucrările lor valoarea internatională a acesteia, situarea ei alături de capodopere ale patrimoniului literar universal. Între acestia mentionăm pe Rosa del Conte, Alain Guillermou, Giuseppe Ungaretti, I. Kojevnicov, Amita Bhose, Mario Ruffini s.a.
Un fapt cu totul semnificativ este acela că prodigioasa fiintă a Poetului a trecut demult granitele cercetării critice, devenind un seducător personaj literar pentru o seamă de scriitori din generatiile mai vechi ori mai noi. Evident: în aceste cazuri avem de-a face cu o încumetare lăudabilă, cu un examen asumat de toti cei ce si-au încercat puterile în acest sens, în care cunoasterea temeinică a vietii si operei Poetului se cere sustinută de o măiestrie artistică pe măsură. În literatură, ca si în reprezentările din domeniul artelor plastice nimeni nu-si poate pemite să compromită prin lucrări improvizate figura si personalitatea genialului poet national...Evidentiem printre creatiile de certă reusită trilogia „Romanul lui Eminescu” de Cezar Petrescu, „Mite si Bălăuca” de E. Lovinescu, piesele ”Eminescu” de Mircea Stefănescu si „Hyperion” de Grigore Sălceanu, scenariul de film semnat de Ion Brad si Victor Crăciun, precum si lucrarea dramatică a poetului George Chirilă „Porni Luceafărul...”, prezentată cu mai multi ani în urmă la posturile nostre de radio, sub forma unui scenariu radiofonic cu acelasi titlu.
Alături de aceste reusite literare, se cuvine să mentionăm realizările sculpturale datorate unor maestri ai genului, între care Ion Schmidt Faur (cunoscuta statuie din Iasi, din fata B.U.), Ion Jalea si Gh. Anghel (Bucuresti), Oscar Han (Putna si Constanta), Frederic Storck (Galati), Marcel Guguianu (Focsani), Ion Irimescu (Bârlad), Mircea Spătaru (Blaj), Gh. Adoc (Dorohoi), Ovidiu Maitec (Cluj-Napoca), Cornel Medrea (Giurgiu) s. a., cărora li se adaugă iscusitii autori ai statuilor similare de la Chisinău, Cernăuti, Montreal si Windsor (Canada) etc....
În suita acestora se înscrie si remarcabila lucrare a post-brăncusianului Nicăpetre, colegul nostru de la revista si cenaclul „Observatorul”, dispărut dintre noi la 21 aprilie 2008. El a creat la Câmpul Românesc-Hamilton inspirata Rotondă a Scriitorilor Români, având ca reper de bază inconfundabila imagine a lui Mihai Eminescu. Este o operă originală, în care Poetul apare ca o întruchipare efebică, sensibil stilizată, ca un zeu al antichitătii grecesti, dar si ca un Făt-Frumos si Luceafăr, în sensul poetic, al plaiurilor românesti. Un Adonis , enigmatic si expresiv în acelasi timp, si, mai presus de toate, un Eminescu sugestiv pentru simbolistica si figura unică, mult adorată a marelui nostru Poet. Cu un cuvânt, distinct si impunător, ca însăsi măiestria sculptorului vizionar Nicăpetre. Un Eminescu demn de a-l pune – efigie nepieritoare - lângă candela, icoanele si stergarele de pe peretele dinspre est al camerelor si altarelor noastre de suflet...
Eminescu a fost, este si va rămâne „românul absolut” al culturii noastre, asa cum, pe bună dreptate, îl definea Petre Tutea...
Prin toată creatia si aspiratiile sale, Eminescu rămâne imaginea scumpă si statornică a propriei noastre identităti, cartea noastră fundamentală de mândrie si legitimare în lume. De aceea, cu firească
îndreptătire, rostim sus si tare, în marele cor al românilor de pretutindeni:
Cu bratele de flori si ramuri pline,
Veniti voiosi si demni, cu tot firescu’
Spre a cinsti solemn cum se cuvine,
Pe-al nostru pisc de cuget – EMINESCU.
Căci el, trudind la cartea vietii noastre
Si – nnobilându-ne cu propriu-i eu,
Va dăinui de-a pururi printre astre,
Luceafăr strălucind la apogeu...
|
Ion Segărceanu 6/13/2010 |
Contact: |
|
|
