Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Cunoasterea trecutului

In general, omului nu-i mai place să fie obsedat de intrebări privind memoria si uitarea, coincidenta si divergenta timpului personal si istoric si nici de presiunile exercitate de istorie asupra individului.
A ne uita trecutul sau a-l ignora pur si simplu, inseamnă a ne ucide fiinta, a ne dezrădăcina si a ne pierde. Pe de altă parte, una este a invăta din greselile trecutului, alta e să trăim pe picioarele strămosilor.
La rândul nostru rebuie să facem istorie, luând pildă trecutul, dar nu e suficient să ne lăudăm cu figurile mărete ale trecutului.

Trecutul apare pentru multi ca un loc profund demodat, plin de zgomote si vesminte bizare – si de cei pe care-i uităm repede, mortii.
Cei mai multi oameni pentru care acest loc nu prezintă interes, tot ce vor să cunoască este prezentul luminos. La urma urmelor, a trăi in prezent este o formă de imortalitate, numai dacă prezentul poate fi făcut să stea neclintit destul de mult timp.
Cinstirea unor mari personalităti si evenimente nu este o obligatie, ci este creanta pe care o achităm ca debitori ai istoriei si ai faptelor acelora pe umerii cărora ne-am ridicat.
Trecutul nu poate fi tratat ca o indezirabilă, insuportabilă povară, ci trebuie cunoscut, examinat, explicat, luminat. Eliminarea unor prejudecăti puternice se impune, nu numai din mintea istoricilor, dar si din mintea oamenilor comuni care vin cu ele de foarte departe.

Cărtile de istorie, albumele de fotografii sunt abandonate in această lume a imaginior video si digitale. Istorie inseamnă trecutul. Rareori ne gândim trecutul intr-un chip sustinut. Oamenii săi sunt intrezăriti in fotografii vechi si in filme alb-negru, vocile lor ingropate in cărti groase, necitite.
Trecutul reprezintă rădăcinile noastre, ale popoarelor, or luna Mai este o lună a evenimentelor istorice pentru poporul român si tara sa si nu numai.
Data de 10 Mai 1866 a marcat inceputul unei domnii care a insemnat mult pentru România modernă. La aceeasi dată, dar din anul 1877, s-a proclamat Independenta României, consfintindu-se Hotărârea Adunării Legiuitoare adoptată cu o zi inainte, pentru ca acest memorabil eveniment să fie pecetluit prin vitejia ostasilor români in Războiul de Independentă din 1877 – 1878 contra fostei puteri suzerane, Imperiul Otoman. Si tot intr-o zi de 10 Mai, in 1881 România a devenit Regat, iar Principele Carol a fost incoronat ca Regele Carol I.
După ani si ani, la 9 Mai 1945, s-a incheiat Cel de-al Doilea Război Mondial in Europa, prin infrângerea nazismului, a capitulării neconditionate a Germaniei. A fost un război total – in care au fost implicati două miliarde de oameni (dintre care 16 milioane combatanti), au pierit 50 de milioane de oameni – intre acestia victimele lagărelor de concentrare, ale deportărilor si bombardamentelor, populatie civilă incluzând femei, copii si bătrâni – si au fost răniti peste 35 de milioane de oameni.
Se stie că România a adus numeroase jertfe in acest război. După pierderea pe frontul de Est a peste 624.000 militari – morti, răniti, dispăruti, prin actul de la 23 August 1944 – care a precipitat prăbusirea Reichului cu 6 luni, armata română a luptat pe frontul de Vest, cu deosebite sacrificii, pentru eliberarea Ardealului de Nord si a participat la eliberarea Ungariei si a Cehoslovaciei, pierzând peste 169.000 de oameni. Cu toate aceste jertfe, la Conferinta de Pace nu i s-a recunoscut României statutul de cobeligerantă si, mai mult, ca victimă a “acordului de procentaj” a suferit, sub “oblăduire”sovietică, instaurarea regimului totalitar comunist. Numerosi generali, ofiteri si alti militari, care au luptat cu abnegatie chiar pe frontul de Vest, au suferit detentie si au pierit in inchisorile comuniste sau ca urmare a regimului suportat acolo.
Canada, tara noastră de adoptie, si-a adus, de asemenea, contributia la victoria aliatilor contra armatelor hitleriste.
Avem nevoie să ne cunoastem trecutul, dar nu un trecut măsluit, infrumusetat, folosit pentru manipularea oamenilor, ci un trecut sincer, cu plusuri si cu minusuri.
Cu cât suntem mai capabili să acceptăm trecutul asa cum a fost el, cu atât mai mult ne dovedim că suntem astăzi mai puternici.
P.P. Observator





Observatorului    5/16/2010


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian