Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Europa - Quo Vadis?

La mai mult de jumatate de secol de cand procesul de formare a Uniunii Europene a inceput, s-ar impune o analiza pragmatica, neexaltata, a ce a ce s-a facut si incotro s-ar putea indrepta aceasta forma de organizare interstatala extrem de originala. Incercam in acest eseu sa identificam factori favorabili si nefavoarbili al procesului evolutiv pe care UE l-ar putea urma.

Cand la aproape zece ani de la oprirea celui mai mare macel cunoscut in istoria omenirii si la trezirea completa din hipnoza puterii si a cuceriri prin forta, si cand ministrul de externe al Frantei, Robert Schuman, propune o uniune suprastatala de productie a otelului si carbunelui, nu se putea banui forma pe care Uniunea Europeana o are astazi.
Procesul a continuat foarte prudent si prin tratate succesive, printre cele mai importante, Roma 1957, Maastricht 1993 si culminind cu tratatul de la Lisabona ce a intrat in vigoare in 2009. De la initial 6 state membre s-a ajuns, in 2007, la 27 printre care si Romania.

Odata ajunsi aici se pune din ce in ce mai des intrebarea- Incotro Europa ?
Pentru a identifica directiile viitoare ar fi util de observat factorii ce pot influenta evolutia.
Cum toti venim din matricea culturala europeana, putem sa observam ca educatia de mare calitate, metodismul actiunii si o cultura extrem de avansata sunt vectori evolutivi favorabili. Ele sunt un mare avantaj competitiv in fata altor forte mondiale, ma refer la China si Statele Unte.
Pe masura factorilor favorabili avem si contrapondera lor. O cultura incomplet sintetizata blocheaza actiunea de anvergura si curajoasa. Asezarea europeenilor intr-un comfort educational duce la conservatism, atitudine fatala in aceasta lumea a competitiei acerbe. Prin diversificare culturala excesiva, neorientata in proiecte vitale cu impact global, prin exces de interiorizare, Europa si europeanul pot pierde avantajele competitive in favoarea altora, mai feroci, mai ignoranti culturali dar cu o minte limpede, tehnica si orientata numai spre actiunea riscanta. Ma refer la americani si chinezi.

Cum se pot unifica cele doua aspecte ? O modalitate ar fi prin actiunea orientata intr-un proiect bine conturat, un proiect ce ar avea ca scop final generarea de valaore adaugata pentru toata uniunea cu extractie de valoare noua dintr-o economie globalizata.
Cum un om bine dezvoltat educational si cultural poate genera proiecte complexe si de anvergura, cred ca intr-o competitie intre indivizi de pe acelasi nivel social, sa zicem ingineri, din Europa si din afara ei, europeanul are un avantaj major. Fructificarea lui nu se poate insa face prin aservirea la modelele de actiune deja existente, american in special, ci prin creearea unui sistem nou ce ar urma sa fie dezvoltat. Dupa cum stim popoarele generatoare de cultura, religii, stiinte, au avut si au un avantaj competitiv pentru ca transmiterea de maniere existentiale nu se face intr-o singura generatie ci in zeci.

Se accepta in general ca prin asocierea benevola si angajanta in UE, toate tarile au avut de castigat. Dar sa vedem cum si mai ales cat.
Luand numai tarile din estul Europei putem sa vedem marele handicap cu care au intrat in uniune. Nu e decat vina istoriei desigur, dar exista un principiu debalansat in favoarea tarilor occidentale. Aceastea au avut lungi perioade de adaptare, de negociere, de integrare a conditiilor de asociere si totul s-a facut constient si realist, fara socuri sociale prea mari. Tarile dinn est, mai ales Romania, au intrat in aceasta uniune in mod disperat, nepregatite real ci doar declarativ. Ca era cea mai buna solutie nu punem la indoiala. Ce a ce punem la indoiala este dispozitia celor mari si puternici de a ceda ceva din drepturile lor in favaorea celor slabi si practic inconstienti. Principiul ca « accept ce a ce pot controla si imi este excesiv favorabil » a stat la baza negocierilor. Sa fie acesta un principiu corect ? Da ! – dar consecintele nu vor intarzia sa apara.

Sa vedem insa ce dau « saracii « in aceasta ecuatie. In primul rand materie cenusie, inteligenta adica, cea mai mare bogatie a unei tari. Ca indivizii ce posedau aceasta bogatie au fost practic obligati sa emigreze e limpede. O solutie mai buna ar fi fost asocierea lor la proiecte de anvergura cu reflexie in societatile de plecare.
Apoi « saracii « pun la dispozitie un teritoriu economic. Orice valoare noua creata in tarile « sarace » nu ramane decat marginal in teritoriu. Prin mecanisme complicate aceasta valoare pleaca in tarile « bogate ». Solutia favorabila ar fi fost educarea imediata a administariilor « sarace » despre cum merg aceste mecanisme si limitarea lor. Ma gandesc in primul rand la imposibilitatea de a administra din « off-shore ».
Si in ultimul rand « saracii » exporta oamenii cu constiinta muncii bine facute, muncitori calificati adica.
Cam ce inseaman asta pentru o tara « in dezvolatare » nu cred ca este cuantificabil.

Contraponderea fata de aceast avantaj este desigur exportul de hoti, cersetori, prostitutie si maniere existentiale necivilizate, iar Romania si Bulgaria au excelat aici. Impactul lor desigur este marginal si manifestat doar la nivel estetic, moral, formal. Important, da !, dar usor de depasit.
Discutand cu o tiganca in fata unei catedrale in Bruxelles am descoperit la prima mana pragmatismul acestor oameni imposibil de incadrat. Castiga 3000 de euro pe luna, avea casa cu 20 de camere in Alba si pleca in « conced’ » pentru o luna, timp in care nepoata venea s-o inlocuiasca. Sa pervetesti aceasta stare degradata a omului in business rentabil mi s-a parut odios.

Dar sa vedem ce pun « bogatii » in aceasta ecuatie. In primul rand know-how. Numai exemplul Renault de la Mioveni este edificator. Apoi maniere existentiale evoluate; modul lor de management, tratament al angajatilor si pragmatismul deciziilor.

Ocuparea unui teritoriu economic cu entitati infidele statului respectiv genereaza insa fragilitate economica, imposibil de acceptat de catre tarile « bogate ». Lipsa unei strategii economice viabile, lipsa explicata in primul rand prin ineptia liderilor locali, nu poate genera progres previzibil ci numai o economie pompieristica si dezechilibrata. Criza economica prin care trecem are efecte devastatoare in Romania. Deprimarea, disperarea si neputiinta factorilor economici si a populatiei sunt o consecinta nu a crizei si a lipsei de viziune economica din ultimii 20 de ani. Cum nimeni nu-si asuma raspunderea, asa e in democratie, nu ne ramane decat sa asistam la comportamente bizare la toate nivelele. Politicieni extrem de agresivi, jurnalisti corupti, cetateni cinici si afaceristi in degringolada.

Usor de observat imerfectiunile. Mai greu este insa de gasit solutii si extrem de greu in a le implementa.

Iesirea din tunel a tarilor din est si in primul rand a tarii noastre o vad prin redresarea de la nivelele superioare. Clasa politica si de afaceri in primul rand.
Lideri ce isi dau silinta sa dobandeasca educatie solida nu numai academica ci si practica. Exemplul din ultimile saptamani in care oameni cu o oarecare educatie academica dar insuficient integrata in comportament isi dovedesc ineptia in confruntari. Cazul Geoana si Prigoana sunt pot fi obiect de studiu academic.
Educatia incepe in scoala dar se continua prin auto-educatia zilnica si prin actiunea probabilistica adica prin aceea experienta castigata in diversitatea de actiuni, succese sau esecuri.
Incompletitudinea educatiei “ naste monstri”. Asistam la comportamente magico-mitologice ca : atacuri energetice la Honorius, cravata mov care schimba traiectoria politica, mersul la “ paranormal” sau anormal, injuraturi si invective plansete, lacrimi etc. etc
Evolutia liderilor spre sfera eterata a patriotismului diplomat si eficace fara a intra in nationalism se face extrem de dificil. Oameni fara o traditie in familie sau fara sa faca un effort gigantic in prezent nu pot ajunge departe. Ajunsi insa in pozitii importante ei nu pot genera decat pierderi masive in sistem fara sa-si dea seama pur si simplu. Exemplele abunda.

A duce negocieri pragmatice, fara complexul de inferioritate si a sustine interesele tarilor lor este o conditie obligatorie fiecarui leader. Pentru asta este important ca sa intelegi cum merge sistemul in toata complexitatea lui. Dar cum sa sti asta cand limbi straine nu vorbesti, educatie in lumea occidentala nu ai ? De exemplu leaderii chinezi au aproape toti educatie in vest si China is atrage masiv valorile educate in afara. Aplombul lor mondial nu e doar munca structurata si cu pretentii modeste dar si valorificarea materiei cenusii plecate temporar in vest.

Revenind la Europa sa vedem totusi « quo vadis » si care ar fi resorturile variantelor posibile.
Rolul jucat de Europa la scara planetara este timid si, pana acum, confuz. Europa nu se poate desprinde de SUA in materie de aparare si deci aplombul ei este limitat. Forta sau prezenta fortei ramane totusi un factor descurajant.
Cu cat nu se poate impune ca si model posibil cu atat intarzierea in realizarea obiectivelor propuse este mai mare.
Factorul principal al confuziei este imposibilitatea de coordonare intra-europeana a factorilor politici. Interesele, viziunile si strategia celor puternici, Germania, Marea Britanie si Franta, sunt relativ diferite si de aici o lentoare « sora cu moartea ».

Un alt factor in crestere este birocratia excesiva. Procesele de aprobare de legi sunt extrem de greoaie, administratia bugetului european este excesiv de normata. Un efect imediat al ineficientei birocartice este excesul de « gargara ». Frazeologia bombastica suplineste lipsa de idei si de eficienta. La sfarsit o sa aduc cateva exemple concrete.

Fenomenul uniformizarii culturale prinde contur. Ce a ce era recunoscut ca un triunghi de aur, Paris-Londra-Berlin, astazi devine norma, Din nou cei mici vor trebui sa se adapteze la alte norme pentru care, in general, nu sunt pregatiti. Cand o sa se adapteze cei mari o sa fie si mai departe.

Ca modalitate intriseca de competitie, mai inati la nivel sistemic si apoi tehnic, cred ca Europa are sansa de a integra pragmatismul hegelian prin gandirea antitetica generatoare de vectori de actiune stabili, precisi. Asta in contrapunere la pragmatismul american de natura egotica- exaltata sau cel chinez- confucionist de natura precisa, de grup, executorie, ne-creativa.

Prezenta elitelor super-educate, a unei monede puternice si cautata ca si moneda de rezerva, centrarea pe tehnologii de varf si activitati generatoare de valoare adaugata sunt factori ce fac din Europa un pol de temut. Nu atat militar, caci leit-motivul fundamental al Uniunii Europene este « a face razboiul imposibil » cat subtil. Asocierea europeanului cu un om de elita poate genera un ascendent moral imposibil de daramat de popoare mai putin educate. Exemplele abunda si aici.

Pericolele nerealizarii visului european sunt prezente si de temut. Ignorarea lor poate anihila toate avantajele competitive enumerate mai sus.
O China care ocupa spatii economice din ce in ce mai largi, oricum este posibil, limiteaza expansiunea civilizatiei europene.
O America ce controleaza militar o buna parte din planeta si cu o elita extrem de creativa, de avangarda, orientata « business » adica amoral, nu poate fi data la o parte de la acest festin care este economia globalizata. Daca in trecut era un « good deal » undeva in Amazon, trei americani plecau sa-l realizeze. Acum mai pleaca patru chinezi. Pe cand si doi-trei europeani?
O Rusie….nu, nu ! Rusia nu este un pericol. Ei au prea multe probleme interne ca sa mai caute extensia globalizata. Idelaul pentru ei este sa apere ce a ce au.
Similar pentru India si Brazilia. Cateva companii globale « nu aduc primavara » in economiile lor. Ei raman in principal furnizori de materie cenusie pentru cei “mari si bogati”. Tarde venientibus, osa !

Ca dovezi a factorilor limitativi , dincolo de cultura politica a cititorului as vrea sa remarc :

Turnul Babel din Parlamentul European. Declamatia magistala e imposibila. Tehnicalitatea si functionalismul legilor elimina orice opozitie emotionala. Succesul intelegerii unui text depinde de pregatirea fetei de la cabina de traducere. Riscant !

Comisia Europeana Barosso I si II – care nu vehiculeaza decat idei la moda, reciclate si au o teama organica de a supara pe careva din cei 27. Rezultatul : Lipsa totala de leadership, frazeologie, « da, am facut si am dres… »

Figurile de panoplie, sa nu zic de muzeu, ale celor doua noi aparitii pe firmamentul politic european. Herman von Rompuy, presedintele pentru doi ani si jumatate al Uniunii Europene si fostul ministru de externe al Beligiei. El este mai cunoscut pentru ca i-a impacat pe belgieni cu ei insesi, dar este o figura fara carisma, extem de timid. Lipsa lui de carisma lasa loc pentru greii uniunii sa se afirme ; Sarkozy, Brown, Merkel.
Apoi avem pe Catherine Ashton ca si ministru de externe al uniunii. Performanta, trecutul si experienta nu indicau un asemenea post dar in politica totul este posibil.
Nefiind perfectionist ma cred ca acest pas este unul de inceput dupa aprobarea tratatului de la Lisaboan si nu s-a vrut un soc prea mare in sistemul celor puternici. Darwin lucreaza si aici.

Un alt exemplu amuzant este fosta strategie Lisabona prin care Uniunea Europeana trebuia sa devina regiunea cu cel mai avansat nivel de inovatie si cercetare din lume. In afara de cateva proiecte costisitoare nu s-a facut nimic. Din cei 400,000 de cercetatori europeni ce lucreaza pentru SUA nu sau intors acasa decat cativa. In afara de cateva legi si facilitati pentru stimularea creatiei, legi care in SUA si Canada sunt de vreo cinzeci de ani, s-a batut apa in piua. Curios ca la sfarsit s-a adoptat un ton intelegator. Macar s-a inteles ca declaratiile pe hartie fara un plan detaliat si schimbari radicale de mentalitate nu produc rezultate.

Europa – quo vadis ?- este o intrebare ce framanta pe multi lideri europeni. Evolutia nu poate avea loc decat daca are loc o schimabre de mentalitate in ce a ce priveste rezistenta la schimbari, in abordarea economica sistematica la nivel global, in eficientizarea administratiei si la integrarea civilizata a materiei cenusii intrate din afara.
Stabilirea unei constitutii europene, cristalizarea constiintei de european, egalizarea manierelor politice si comportamentale a liderilor, o strategie declarata si consistenta dar si impunerea valorilor deja integrate pot face din Uniunea Europeana un model de invidiat, o zona a bunastarii totale si un teritoriu asaltat de elitele lumii.
Drumul e lung dar semnele sunt bune. Eleganta dialogului, abordarea functionala si complexitatea proiectului sunt garantii ca UE va fi un loc placut de trait, al inteligentei, al civilizatiei si al evolutiei.

Dan Vulpe / Montreal






Dan Vulpe     1/31/2010


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian