Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Slujitor al Domnului


Executam o lucrare de amenajare in interiorul locuintei.
Cei preferati pentru aceasta, s-au prezentat cu scule si echipamente. In timp ce le descarcau l-am auzit pe patron, adresandu-i muncitorului ce-l insotea cu apelativul “Parinte”! Acesta era un om de statura potrivita, destul de firav (apreciez 45 Kg.) varsta in jur de 50 ani, cu privire senina, barba scurta, vorba domoala, ce raspandea in jur blandete si incredere. Pe perioada lucrului am auzit acest apelativ de mai multe ori. Cand am ramas numai cu « Parintele » l-am intrebat, sunteti preot ? Raspunsul m-a umplut de uimire si intrebari, DA!
Dupa, port, infatisare si modul de-a vorbi l-am crezut. Dar pentru mai multa siguranta, intrucat era pentru prima data in viata mea, cand ma confruntam cu o asemenea intamplare, l-am intrebat din nou, chiar sunteti preot ? Atunci a scos din buzunar, documentul care atesta aceasta! Pentru o clipa m-am rusinat si am fost miscat pana in adancul sufletului meu crestin ortodox!

Primul meu preot, ce nu-l voi uita niciodata si caruia ii pastrez o amintire deosebit de frumoasa, ramane profesorul meu de religie, din clasele primare. Anul 1942. Era razboi. Aflam zilnic fapte si intamplari nefericite de pe front cat si din viata de zi cu zi. Preotul, profesorul nostru de religie, cu vestmant negru, cadelnita, cruce si biblie, ne aducea prin vorbele sale, liniste si caldura in suflete. Uitam dezastrul ce ne inconjura. Orele de religie au continuat pana prin anul 1947 cand au fost desfiintate. Icoanele din clase scoase, rugaciunile la intrare si iesirea din clasa interzise. A aparut ca materie de baza, limba rusa.
In perioada respectiva am fost martorul unei intamplari ce nu poate fii uitata. Eram in recreatia mare. Scoala se invecina cu Primaria. Aparuse-ra asa numitii activisti politici. Un astfel de activist, statea cu picioarele pe un lemn si se tinea cu o mana de o creanga de cais, in curtea Primariei. Ii aud si acum intrebarea adresata unui coleg, “Tu mai crezi, ma, in Dumnezeu? Elevul a raspuns imediat DA Tu crezi in ceva ce nu exista, maaa !? Atunci elevul a spus, « Pana ce nu te vei lovi cu capul de pragul de jos nu-l vei cunoaste pe cel de sus » Activistul a inceput sa rada fals si zgomotos. Dar intr-o clipa ca printr-o minune creanga de care se tinea s-a rupt, lemnul de sub picioare s-a rostogolit. Activistul a cazut cu fata direct la pamant! Fara o singura vorba s-a ridicat si a disparut in incinta Primariei. A sunat clopotelul si am intrat la clasa. Intamplarea respectiva ne-a marcat pe multi pentru toata viata.
Acum dupa atata amar de ani iata ca-mi este dat sa vad un alt chip al dreptei credinte in Bunul Dumnezeu faurita de un sujbas de-al Lui!
Firesc, in cazul de fata, am intrebat, de ce faceti asta? Intrucat familial cred ca nu aveti probleme. Raspunsul a fost : de putina vreme am obtinut aprobarea unui proiect pentru construirea unei Biserici si avem nevoie de multi bani. Un pic rautacios, am continuat, « si credeti ca bani ce ii veti castiga va vor ajunge”? A zambit intelegator si a mentionat “orice ban, cat de mic, este bine venit” Am aceasta experienta. In tara am mai construit una.
Vazand curajul si vointa OMULUI din fata mea, in memorie au inceput sa se perinda cu viteza ametitoare chipurile si activitatile a sute de preoti, pe care i-am intalnit de-a lungul timpului, cat siacum prin mass media!
Am vazut si cunosc preoti, la coasa, sapa, zugravit etc, dar totul pentru familie.
Acum vad multime de preoti cu costume imparatesti cu fir de aur, mitre regale aurite si pline de diamante, radiind de buna stare si ma intreb, oare cunosc jertfa si munca depusa de Preotului din fata mea?
Oare cate biserici au construit acestia!?
Ce spune oare Domnul Isus din ceruri si Apostolii acestuia, care au umblat pe pamant, desculti si cu straie saracacioase, aducand bucurii si liniste oamenilor !?
Ce spune Sfantul Petre care a coborat de pe munte, cu cele doua placi pe care erau scrise cele zece porunci, sprijinindu-se de-o carja din lemn, fara aur si diamante !?
Ce sa spuna cei care-si duc viata in post si rugaciune ? Pe cine sa urmam !? Oare nu se observa prapasta ce sa creiat intre slujitori Domnului ?
Obligatiile si munca depusa de Preoti, solicita jertfe si eforturi deosebite.
Este o datorie de mare raspundere! Este “oglinda” in care oamenii vad pe Domnul.
Mii si mii de Preoti din intreaga lume, se jertfesc pentru credinta strabuna. Stim si nu vrem sa transformam Preotul in om politic, dar nici sa ne facem ca nu vedem suferintele oamenulor si sa nu strigam, catre oranduire, suferintele oamenilor. Cine sa-o faca?
Cu toti avem acesta raspundere, dar cei ce alina sufletele oamenilor, sunteti Dv. Domnilor Preoti si asa cum Parintele din povestire se jertfeste pentru enoriasi sai, as trebuie sa faceti si dv. acolo unde va aflati. Se poate usor observa neimplicarea Clerului in alungarea « diavolului” ce bantuie nestingherit, la Palatul Cotroceni, Palatul din Calea Victoriei, Parlament, sediile partidelor, etc.
Sunt convis ca implicarea clerului, sau mai bine zis indrumarea oamenilor si aratarea adevarului despre ce-i cei mint de ani si ani de zile ar duce sigur la ivirea unor zile mai bune.
In fata “CRUCI” diavolul se preface’n scrum! Am dori sa vedem o campanie in toate Bisericile din tara si din afara care sa scoata raul (diavolul) din cei ce sau suit cu voie sau fara in fruntea noastra!
Ne-am saturat sa vedem acelas fete si sa ascultam aceleasi discursuri !
Vrem sa ascultam cum este si firesc, cuvantul Preotului. Oamenii au incredere in dumneavoastra.
Nu le risipiti, credinta si incredrea, in Biserica.
In trecutul Romaniei, Biserica a jucat un mare rol, pentru care ii multumim . Ma adresez acum Preotului in discutie ;
Bunule Parinte, Tu cel ce astazi te sacrifici pentru chemarea ta intru Domnul si pentru enoriasii Tai iti multumim. Ne vom ruga Domnului pentru Tine si familia Ta. ( Nu ma numar printre enoriasii acestui Preot.)
Actual sunt somer, dar cand voi putea agonisi ceva bani, voi face si eu o donatie.
Pentru a cunoaste mai multe despre noua Biserica, iata adresa: www.bisericalaval.com.
Ma bazez pe faptul ca, avem multi compatrioti, care dispun prin munca si priceperea lor de mijloace materiale bune si care ar contribui cu placere, daca ar avea cunostinta despre cele consemnate in acest articolul.
Este daca vreti un apel de suflet pentru o cauza dreapta a credintei noastre, milenare.
Si cine stie poate se va renunta la o parte din straiele aurite si ne vom alatura dreptei credinte spre alinarea suferintelor si a greutatilor, ce bantuie in popor si in religia noastra ortodoxa.
Daca am gresit imi asum pacatul.
Dati oamenilor iubire si iubire veti primi !

Constantin Dusescu- Montreal




Constantin Dusescu    12/20/2009


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian