În urbea cu plopii ca varga
În urbea cu plopii ca varga
Vom face iubito popas
Ce bine-i la hanul «Dinu si Marga»
Vesel hangiul, la el am rămas
Pe seară vom trece prin piată
După naramze, ziare si-un ceai
La fel cum ne ia soarta din viată
Galopul nebunilor cai
Să nu te surprindă o urbe
Cu aerul ei sobru, vetust
Plimbarea pe străzile curbe,
Muzeul cu patul lui Procust
Dughene deschise din zori
Obloanele trase la sapte
Trepădusi pomădati cu unsori,
Jupânesele care vând lapte
Primarul va dansa
În această seară de mătase
Oamenii ies mai devreme din case
Primăreasa la hanul din centru
Deschide petrecerea pentru
Balul mascat care face furori
Afisele sunt lipite din zori
Domnisoarele cu decolteu de ceară
Si-au procurat bilete de-aseară
Pereti zugrăviti, podele cu wax
si lumină de la petromax
Se vor servi merdenele si bragă
Invitatiile s-au oferit cu spagă
Pe la colturi tinere neveste
Spun că mai e o surpriză, o veste
Din cele bombă de pus în ramă:
Primarul va dansa în haine de damă!
Se desiră noaptea
Se desiră noaptea lung peste atol
Vântul jucăus saltă ghemotoace
Arlechini de aer au pornit să joace
Peste satul care, de sus, pare gol
Turmele de lână coborând în pace
Pe meridiane de la pol la pol
Pleava vânturată face un ocol
Ácelor ŕcele de-nfipt în cojoace
Oamenii de parcă nici nu se mai văd
Au cerut refugiu în visele lor
Plâng melancolia fiecărui zbor
Si cu gândul vesnic la un alt prăpăd;
Zorit metronomul bate uniform
Si furtuna vine. Însă ei tot dorm
Nu poti să urci fără să cazi
Nu poti să urci fără să cazi
De nu te-nalti, nu poti să faci un pas
Secretul lumii stă într-un compas
si semnul plus. Că pe urmă scazi
Minusul te duce la esec
Chibitii dau povete false
Si fiecare carnaval se
Închide c-un salamalec
Asa e viata autodidactă
Dacă nu cauti, nu găsesti nimic
Orice lucru are un tipic
Ca o scadentă riguros exactă
Călătoria
călătoresc cu un camion hodorogit
si am cel mai incomod loc
nu stiu încotro merge,
nici soferul nu m-a întrebat
unde vreau să ajung
lumea urcă si coboară din mers
nu văd pe unde trecem,
de fapt nu văd nimic
călătorii se ceartă si se încaieră
pentru cele mai bune locuri
pe al meu nu-l doreste nimeni
într-o seară
soferul s- răstit la mine:
- coboară că am ajuns la cap!
am deschis ochii mari,
eram în acelasi loc
Păsări călătoare
Luncă despletindu-se molcum
Arii verzi si lung aliniate
Huruit de care dinspre sate
După care linistea, oricum
Slută pe un dâmb, o buturugă
Peste care un blestem opac
Spânzură de fiece copac
Nerostite spaime dintr-o rugă
Clipoceste apa de subtire
Ocolind cu teamă o pădure
Peste care cade o secure
Si retează nevăzute fire
Păsări călătoare vin si trec
Orizonturile care mint
Tărmurile unui vechi Corinth
Si darul otrăvit al unui grec
Suflă vântul
Soarele iubit ne dă cu tifla
Ascuns voit sub o perdea de nori
Bicisnicii de vină purtători
Ne pândesc de când e lumea, chifla
Suflă vântul întrebări tăioase
Iarba a-mbrăcat cămăsi de frig
Ciulinii tin congres în pipirig
Remuscări târzii până la oase
Stresinile dau subit în plâns
Lumea zorită cade sub umbrele
Sirete sindicatele de iele
Cotrobăiesc arhivele de spânz
Ziarul de la ora cinci
lui Dan Costinas www.globe-trotter.ro/ziaruldela5
Vremurile sunt asa cum sunt
Coborând în stradă omul intră-n clinci
Dar veniti la noi, tânăr sau cărunt:
Noi suntem ziarul de la ora cinci!
Salvarea e încă departe
Fărâma de viată spânzură-ntr-un vinci
Vă deschidem usa, v-asteptăm în prag:
Noi suntem ziarul de la ora cinci!
Măscăricii-au coborât în stradă
Cu flasnete, goarne si tilinci
După ei dau buzna fripturisti grămadă
Noi suntem ziarul de la ora cinci!
S-a trezit românul dintr-un vis urât
Lepădând itari, nojite, opinci
Si nu-l mai prostesc ei, numaidecât
Noi suntem ziarul de la ora cinci!
Slobod internetul pentru fiecare
Doar un simplu clik si iesiti din clinci
Noi suntem o oază dulce de răcoare,
Noi suntem ziarul de la ora cinci!
|
Ion Untaru 12/20/2009 |
Contact: |
|
|
