Noaptea Sfântului Andrei- Legende si superstitii
„Iată-l, iată Satan vine/ Răzbătând prin verzi lumine,/ Pe-un fulger strălucitor./ Umbre, stăfii despletite,/ Cucuveici, Iele zburlite,/ Si Rusaliile pocite/ Îl urmează ca un nor./ Voi cu suflete curate/ Cu credinti nestrămutate,/ Oameni buni, femei, copii,/ Voi crestinelor popoare,/ Faceti cruci mântuitoare,/ Căci e noaptea-ngrozitoare,/ Noaptea Sfântului Andrei”. Marele poet român Vasile Alecsandri descrie semnele evidente, care pun în miscare haosul, culminînd cu Noaptea strigoilor, o noapte de spaimă, cînd ordinea se deteriorează, cînd spiritele mortilor ies din morminte si se iau la bătaie la răscruci de drumuri cu strigoii vii. Legenda spune că acestia fură din gospodăriile oamenilor limbile de la melită, coasele, furcile, pe care le folosesc în luptă, pînă la cîntatul cocosilor, cînd dimensiunea si spatiul pămîntean se purifică, spiritele mortilor se întorc în mormînt, iar sufletele strigoilor se reîntorc în trupurile si în paturile părăsite fără să stie. După noaptea Sfîntului Andrei se pot depista strigoii vii, după rănile de pe fată, căpătate în timpul noptii.
Ziua Sfîntului Andrei, 30 noiembrie este ultima din calendarul toamnei si prima sărbătoare importantă din alaiul sărbătorilor de iarnă crestine. Apostolul Andrei, primul Evanghelist venit pe teritoriul geto-dacilor, în misiunea de crestinare a neamurilor, martirizat în anul 60, a fost răstignit la Petras, lîngă Corint, cu capul în jos, pe o cruce în forma de X. A fost înscris de Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în calendarul bisericesc, fiind proclamat „Ocrotitorul României”, în 1997. De numele său sînt legate o serie de traditii religioase, dar si obiceiuri si credinte laice, provenite de la sărbătorile tracilor, ale romanilor si dacilor, perpetuate de-a lungul vremii. Încă din cele mai vechi timpuri imaginatia românilor a născut legende superstitii, povesti cu strigoi, moroi, pricolici sau fiinte nepămîntene malefice, obiceiuri care se respectă si azi în unele zone ale tării. „Sîntandrei“ sau personificarea lupului, a fost o divinitate geto-dacă peste care crestinii au suprapus pe Apostolul Andrei Cel Întîi chemat, care s-a bucurat de mare respect în fata divinitătii precrestine, numele zeului uzurpat, pierzîndu-se în negura timpului.
Este bine de tinut seama că, în ajunul Sfîntului Andrei nu trebuiesc făcute în niciun chip următoarele lucruri:
- Nu se pleacă la drum lung, nu se împrumută nimic din casă sau din curte, nu se dă nici de pomană, altfel în anul viitor vom avea parte de pagubă. Nu se mătură, nu se dă gunoiul sau cenusa afară din casă, nu se coase, nu se toarce, nu se împleteste lînă, nu trebuie să ne pieptănăm, nu se lucrează în casă sau în curte. Făcîndu-se semnul crucii, se unge cu usturoi poarta, ferestrele, usile si clantele, hornurile, scările, boii si vacile la coarne, clestele, mobila si toporul. La tară se astupă hornul sobei, fereastra si pragul usilor, pentru a îndepărta strigoii. Se consumă usturoi, se unge cu el pe frunte, pe piept, pe spate, pe la încheieturile trupului. Pentru ca spiritele rele să nu se cuibărească în casă, toate oalele si cănile trebuie întoarse cu gura în jos. Sînt cunoscute de asemenea, din diferite zone ale tării, practici de previziune meteorologică pentru anul care va veni, utilizîndu-se 12 cepe, aferente fiecărei luni ale anului, puse la loc sigur si lăsate pînă la Crăciun. Cepele care s-au stricat indică lunile ploiase ale anului, iar cele care au încoltit profetesc luni favorabile rodului. Multe ritualuri se fac pentru atragerea iubirii: fetele pun sub pernă un fir de busuioc sfintit, iar în vis va apărea iubitul. La miezul noptii, în camera întunecoasă, între două oglinzi, cu două lumînări aprinse în mîini, complet dezbrăcate, priviti în oglinda din fată pentru a vedea imaginea iubitului reflectată în oglinda din spate. Tot în ajunul Sfîntului Andrei, cei ai casei pun grîu la încoltit. Dacă pînă în seara Anului Nou grîul va creste înalt si frumos, anul viitor va fi îmbelsugat. Se pregătesc bucate cu mult usturoi, se pune un ram de măr în apă, iar dacă înfloreste pană la Sfîntul Vasile, este semn că anul următor va fi un an rodnic. În plus, peste 150 000 de români poartă numele sfînt si sărbătoresc onomastica. Pe lîngă aceste pline de frumusete traditii, românii merg la biserică să cinstească pe Cel care a urmat si a însotit pe Mîntuitorul nostru Iisus, pe drumurile Tării Sfinte, Cel care a fost martor al faptelor minunate săvîrsite de Domnul si, mai presus de toate, a văzut patimile Domnului, a plîns moartea Lui si s-a întărit în credintă prin bucuria Învierii Sale.
Maria Diana Popescu / Agero
|
Maria Diana Popescu 11/28/2009 |
Contact: |
|
|
