Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Maxima vacanta


Suntem in plin sezon de concedii. Banala activitate de relaxare se transforma acum aproape intr-o obligatie. E cazul sa ne premiem pentru un an de eforturi si renuntari. Traind in in plina era a mobilitatii, se cade sa intreprindem ceva major. Ambitiilor nu le sunt puse granite: putem merge mai departe, mai sus sau, pentru initiati, mai adanc. E bine sa storci maximul din pretioasa oportunitate repartizata zgarcit, odata pe an. Fireste exista si concedii peste rand, dar intre noi fie vorba nimeni nu ia cu adevarat in serios un repaus scurt, de Craciun sau de Paste, un weekend prelungit sau o punte de 1 Mai. Ramasita atavica de pe vremea copilariei, cand “venea vacanta/ cu trenul din Franta”, vara ne da impresia de libertate fara margini.
Cum anul laboral a fost intens si obositor, orele de program lungi si istovitoare, dupa ce am dat totul, e logic ca nici vacanta sa nu se lase mai prejos. Chiar daca traim vremuri de criza, sau poate tocmai de aceea. Doar n-o sa renuntam la concediu; suntem oameni!
Asadar, ca vrem sau nu vrem, ne dedam ocupatiei planificatului, ca sa iasa totul bine. Rezervari, provizii, trasee, harti, cordonate controlabile din satelit, saci de dormit, vaccinuri. In mileniul locomotiei accelerate e bine sa fim rapizi si eficienti chiar si dinainte de a face primul pas. Nimic nu e mai neplacut decat surpriza unei omisiuni grave, un hotel complet ocupat, un pasaport uitat acasa, un zbor platit mai scump decat a dat turistul de pe scaunul de alaturi.
Cam la momentul acesta incepe sa ne impunga imperceptibil, ca un spin ratacit sub o unghie, teama de esec, banuiala nefondata ca am putea rata unica sansa de peste an de a ne simti liberi. Dar nu sunt probleme, avem totul sub control, ca si la munca, locul de unde cunoastem senzatia aceasta de incertitudine surda.
Depasita fiind etapa planificarii – asa laboriosa cum e, ea contine totusi bucuria anticipatiei – ne dedicam cu trup si suflet bagajelor. Doar la prima vedere e facila alegerea. In mod paradoxal, sejurul perfect golit de decizii importante, este precedat intotdeauna de o etapa intesata de de aceleasi blestemate decizii, istovitoare si numeroase dar indispensabile bunei desfasurari a voiajului. Aparent minora alegere a garderobei adecvate pentru orice imprejurare meteorologica imaginabila implica un calcul minutios. Depinde in primul rand de numarul de piese intersanjabile pe care le detinem. In privinta asta, mai nimeni dintre noi nu se poate plange; sunt posibile asocieri pe colectii, eventual dupa culori. A nu se neglija nici capacitatea mijlocului de transport; nu poti muta dulapul pe capota! Apoi, depinde cat lipsim: una e sa iei un pullover si o pereche de sosete pentru weekend, alta e sa decizi care din sandale e la rand anul acesta, cand stii ca vei lipsi toata vara. Daca intreprinzi un circuit continental cu rulota, te simti tentat sa iei cu tine pana si tigaia preferata. Nici nu vreau sa ma gandesc ce as face cu un sabbatical pe un an intreg daca mi-as pune-n cap sa bat planeta in lung si-n lat (cu piciorul).
Ca sa nu mai vorbim de impachetatul pentru o emigrare definitiva peste ocean! Orice am face, e clar din start ca aproape jumatate din ce luam cu noi se va dovedi a fi inutil si va ramane nefolosit. Dar cum aflam care jumatatate? Nu e cazul sa disperam: cel tarziu la intoarcere vom fi complet edificati si in rivinta asta. Nu sunt de ignorat nici considerentele de natura sentimentala, singurele care pot explica decizii stranii precum insistenta mea de a lua la plecarea din tara cinci piepteni, desi in fapt mi-ar fi ajuns unul singur sau chiar as fi putut cumpara unul nou la destinatie.Ca doar nu ardea tara, nici chiar pentru o baba surda!
Nu-i de mirare ca de la un punct refuzam sa mai reflectam si optam doar pentru strictul necesar. Ca-n poezia soresciana, “ce-ai lua cu tine daca ar fi sa faci zilnic naveta intre Pamant si Luna?” O carte, o sticla de vin si o femeie suna a alegere optima, dupa parerea mea. Dar sunt si alte pareri: un pelegrin spre Santiago se jura deunazi ca bagajul sau cel mai util e portofelul doldora de carti de credit. Nu pot sa-l contrazic.
Sa zicem ca am depasit cu bine si etapa bagajelor si, mai mult sau mai putin istoviti, inchidem usa in urma noastra si invartim cheia incetisor. Putini sunt cei care nu simt o strangere de inima la intrebarea daca au luat cu adevarat tot ce le trebuie, daca au stins lumina si au inchis gazul, daca nu cumva pisica va deveni depresiva. Fals! Nu nimicurile astea ne strica cheful, ci senzatia de vid la parasirea “cuibusorului cald”, chiar daca o facem doar pentru o perioda scurta de timp. “Partir c`est mourir un peu” spune francezul si va sti el de ce o spune, ca nu degeaba ii atribuiam noi pe vremuri raspunderea pentru trenul vacantei. Un tren care nu trebuie ratat.
Gata, am plecat! Ce mai tura-vura, acum ca zarurile sunt aruncate, n-avem alta solutie decat sa cascam bine ochii ca sa captam cat mai mult din destinatiile atat de interesante pe care ni le-am ales. Si sa ne ferim in stanga si-n dreapta de smecheri panditori pe la colturi, vanatori de turisti naivi, nu avizati ca noi. Sigur vom avea noroc de vreme buna, cu exceptia celor cateva zile in care va ploua putin. O sa vizitam obiective interesante, poate cu exceptia catorva adrese care ne vor dezamagi. Intra la riscuri calculate, pe post de inevitabile dovezi cum ca regula pomului laudat e realmente universal valabila.
Ne vom intoarce teferi si dolora de souveniruri si de amintiri pe care le vom plasa prin casa sau pe care le vom stoca pe diverse suporturi multimediale. Ne vom fi ingrasat imperceptibil, gratie interesului culinar firesc acordat bucatariei altor popoare, in speta tot o forma de sete de cunoastere. Doar nu se cade sa faci cura de slabire in concediu, asta cine a mai auzit?!
E OK si daca ne simtim mai obositi la intoarcere decat la plecare. In definitiv avem timp berechet sa dormim acasa. N-ar fi fost pacat sa ratam toate atractiile astea doar pe motiv ca am dormit ca nesimtitii? Ce-am mai avea de povestit acasa vecinului care a binevoit sa hraneasca pisica sau colegilor de serviciu care, neavand copii, au ghinionul de a fi la rand cu concediul abia la toamna? Le vom spune ca am dormit cum n-am dormit de mult si am visat frumos pe Insulele Maldive sau in Galapagos? Asta nu se poate! Mai bine povestim cu lux de amanunte ce frumos a fost si mentionam doar in treacat cu vadita toleranta condescendenta ca peretii hotelului erau de proasta calitate si se auzeau zgomote jenante din camera vecina, ca apa de la robinet era plina de bilibistroci si cocomarle si ca tantarii sunt un blestem in tarile astea calde. Dar ce ne pasa noua, astea sunt nimicuri pe care le maturam cu mana stanga, in doi timpi si trei miscari! Ba le-am mai si dat localnicilor cateva sfaturi pretioase care vor contribui masiv la optimizarea conditiilor lor de viata. Am facut noi fata si la belele mai mari, nu ca astea! De pilda acum doi ani cand a facut praslea diaree si a trebuit sa-l internam in spital pentru doua zile, de ne-a dat peste cap toata programarea rezervarilor pe la la hoteluri.
Una peste alta, odata intorsi acasa vom fi multumiti cu ce am realizat si vom declara “proiectul concediu” bifat cu brio. Nu inainte de a dedica un efort final, cu ultimul strop de putere, dereticatului casei si revizuitului corespondentei acumulate in decursul absentei prelungite, desfacutului bagajelor, spalatului si calcatului rufelor, aprovizionarii cu strictul necesar pentru dotarea frigiderului, bucatariei, camarii si pivnitei. Apoi putem pleca linistiti la munca, lasand amintirile clasate cronologic in fisiere cu titluri nostalgice.
Dintre impresiile cele mai vii se vor distinge peste ani doar doua-trei care ne-au impresionat in mod deosebit, ca de exemplu amabilitatea iesita din comun a mecanicului auto cu defect de vorbire care ne-a reparat geamul de la masina sau fabuloasele cizme albe, lungi pana la solduri, cu talpa de o jumatate de metru, pe care le purta femeia aceea incredibil de frumoasa la barul de noapte de langa plaja, femeie care de fapt s-a dovedit ulterior a fi un barbat deghizat.
Putem spune fare teama de gresi ca ne-am scos parleala cu varf si-ndesat din concediul pe anul acesta. Ramane de stabilit unde mergem la anul.

Gabriela Calutiu - Sonnenberg





Gabriela Calutiu    8/1/2009


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian