Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


„…Ca tămâia înaintea Ta”, autor Radu Botis

eseu

Dacă n-ar fi fost preot, autorul cărtii de fată ar fi fost sacerdot în cuvânt, oficiind la altarele celeste fără tihnă liturghii de sunete. Dragostea pentru Dumnezeu nu cunoaste răgaz, pentru că si El ne iubeste cu asupră de măsură, fără odihnă si fără limite.
Si altfel, cum i-ar putea multumi cineva, pentru Sângele tot, scurs din dragoste nemărginită?
Radu Botis a ales acest fel de a-si revărsa gratitudinea, smerenia conditiei de creatură în fata Creatorului a toate.
Si astfel, nu conteneste a-I aduce prinos din cuvintele smulse parcă din inimă. Să nu căutăm, cârcotasi, pete în soare, că nu sunt. Cu orice fel de dioptrii ne-am uita. Poezia sacră trebuie însă citită cu dioptrii sufletesti, foarte rare.
Lumina înghite orice urmă de pată, rămâne un alb-infinit, un alb de ivoriu, un alb absolut scufundat în alb absolut, strălucitor si cald, care te învăluie blând în mantaua de raze. Te vindecă de orice prihană, de orice pricină. Îti alină durerea. Te întemeiază pe trei mari virtuti: Credinta, Nădejdea, Iubirea.
Si astfel, curat ca-n ziua Botezului, astepti mir-ungerea.
Poezia lui Radu Botis este o asemenea mir-ungere, cu uleiul cel sfânt, cu care vom fi atinsi pe mâini, picioare si frunte, la ungerea de pe urmă, cu efectul unui sacrament care te apără, te întăreste, te îndeamnă să-ti asumi Crezul crestin.
E bănutul nostru de vamă. E VIATICUL, merinde pentru drumul cel lung si anevoios de la hotarele vietii cu viata cealaltă, la Întâlnirea cu Acela pe care L-am slujit si ai cărui suntem încă dinainte de nastere.
În acest mileniu smintit, cu valorile toate răsturnate si profanate în mod inadmisibil, se pare că nimic nu-L înduplecă pe Dumnezeu mai mult decât tămâia rugăciunii, care se înaltă fuior către cer, asa cum spune psalmistul.
Tămâia faptelor bune poate străpunge tăriile.
Părintele Radu Botis a ales să ardă tămâia cuvântului si mireasma acestuia a ajuns până la noi, într-o carte. Parcă simtim adiere de bună mireasmă.
Ori în cântece sacre, pe suport electronic. El poartă faima „Vocilor Maramuresene” aici si pretutindeni în lume. Cântecele sale se aud, se văd, se simt, te tulbură. Ecouri din Grădina cerească. Si nu e de mirare, fiindcă sunt cântate de îngeri, pe versuri smulse din inimă.
În mijlocul vacarmului existential, al tulburării generale, „Vocile maramuresene” sunt strigătul de glorie si biruintă, strigătele de implorare către Dumnezeu, sunt Glasul Comun care cheamă la credintă. Aceste „Voci” păstorite de părintele Radu Botis – îsi fac loc în inimi. Părintele si-a pus în aceste proiecte întreaga fiintă si, împreună cu toată familia s-a angajat să-L slujească pe Dumnezeu, fără contenire, fiecare după putere.
E Crezul său crestin, e crezul artistic, mărturisirea de credintă poetică, crezul păzit, articol cu articol, ca pe Simbolul Apostolilor si ca Legile scrise „cu degetul lui Dumnezeu.”
Ele sunt „Glasul Comun” al Bisericii si „Slova crestină” în care ne găsim desfătarea.
„Undeva însă glasul reînvie,
Psalmii de slavă cer săvârsind
Opera Mare – timp de iubire
Cât mai e harul revigorând.

Să mai renastem; în decădere
Nu mai există nobil simbol;
Ca pentru viată-întru Înviere
Umple din El ce-n tine ai gol.
(Glasul Bisericii)

A sti să înalti cântecul precum o troită a răbdării, din fărâme de cuvinte, o troită străjuind semet înăltimile si atingând cu crestetul cerul înalt, cu bratele cuprinzând muntii bătrâni, săpând cu unghiile la rădăcină, în catedrala plină de fosnitoare vitralii, a pădurii… Cuvinte precum bănutii de rouă în iarbă. Monade?... Stelute de apă tremurătoare?
Dar unde să găsesti un bob de răsină curată, să-l arzi în tării, din cătuia cu miros înflorit, amintind chihlimbarul?
E liniste în Univers. Dorm până si îngerii, când poetul asterne cuvinte…
Stelele stau în genunchi asteptând cu respiratia întretăiată, aurora, obnubilată de luna fluorescentă.
E timpul ca ruga să se înalte „…ca tămâia înaintea Ta”.
Un gest înăltător, prinos de roadă… Poverile lumesti sunt azvârlite peste umăr, potcoave în vânt si se sparg de vitraliile pădurii.
Noul început ne asteaptă cu ochii întredeschisi, cu bratele desfăcute. Desi veghea n-a contenit.
Să ne bucurăm împreună, nu ne ajung lacrimile. Si nici cuvintele.
Doar cuminecătura satură si îndestulează. Doar apă vie de vei sorbi, n-o să mai însetezi niciodată. Samaritean la fântâna lui Iacob, poti să-ti oglindesti fata în linul lichid, să-ti contempli fiinta. Sau locul de unde vii. Ori chipurile din preajmă.
Doar vinul de jertfă potoleste lăuntrica arsită.
Doar fumul tămâii se înaltă deasupra păcatelor.
Tăcerea mai poate fi de ajuns?
Chivernisind Lumina de sine, ajungi să te bucuri. Pentru tine si pentru altii…
Să fii opait, muc de lumânare, să arzi smerit, consumându-te, până la sfârsit, dar să fii Lumină. Lumina lumii, sarea pământului.
Nu-i lesne scrisul sub pavăza crucii.
În tine se cască un gol care ia formă de DUMNEZEU.
Dumnezeu umple până la refuz orice gol, netezeste văile, hăul, până si abisul păcatului.
Ce pace înaltă dinainte-ti, atunci se deschide!
E bine să clădesti pe temelia cea sfântă! Bob cu bob de nisip, constructia creste, udată cu sarea din lacrimi, sudoare si abur siniliu de pădure…
O, da, imensitatea trebuie cucerită! Pas cu pas, călăuzit de o vointă fără de seamăn, ca un urcus spre Sfânta Glorie a Învierii si-a Înăltării pe treptele nemuririi.
„Curată-ti fie viata, curată si senină,
Adeseori trecută prin încercări, iscoade;
Căci trebuie, ca pomul, si noi s-aducem roade
Belsug de fapte bune, mereu să fim lumină”
(Lumina Cărtii Sfinte străluce peste vreme) – spune autorul acestei lucrări de har, oferită prinos sufletelor pioase.
Prilejuri de meditatie, de reflectie sacră, despre adevărurile esentiale, necesare omului, adăugate celor trei linii de foc, simbolizând virtutile crestinesti, ori, celor patru virtuti cardinale.
Ruga învinge orice temere, orice prilej de aproape, până si urma de vină închipuită, ori săvârsită cu gândul, cuvântul, cu fapta si omisiunea.
„O teamă ne cuprinde apusul meditând,
O teamă fără margini, si totusi o scăpare;
Atunci o rugă a noastră spre ceruri înăltând
Ne-aduce consolare în viata viitoare.//

Si străbătând cărarea legendelor prea vechi
Simtim o usurare, o clipă mai fecundă,
Trăind în asteptarea odihnelor ceresti
Cu bucuria-n suflet ce-n chip plăcut inundă.”
(Motiv de meditatie I)

Să nu ne pierdem cu firea, o sperantă există: „A rămas pentru omenire/ Gândul bun spre a nemuri/ Crezul sfânt în mântuire.” (Lumea întreagă Te cinsteste).
Crezul crestinului este munca si răsplata viitoare. Speranta se află la sfârsitul vietii. Adevăruri eterne, rostite simplu, nu declamativ, nu imperativ, dar ferm, se regăsesc în poemele crestine ale părintelui Radu Botis.
Ele se referă la viata aceasta si, mai ales, la cea viitoare, la mântuire. Atâta vreme cât mai suntem „încă neghina care se ascundea prin grâne” si nu constientizăm că trebuie construim vesnicia încă de pe acum, drumul nostru se îndreaptă spre poarta cea largă. Poarta îngustă e hărăzită doar câtorva care vor avea tăria si smerenia de a lupta până la sfârsit:
„Suntem săraci în fapte si atâta de lumesti,
Un gând nu ne încearcă să medităm jertfirea.
………………………………………………..
Îisus îti cere astăzi în ochi să îl privesti
Si darul este mare, e însăsi mântuirea.
(Motiv de meditatie II)

Ni se cere mult dar si răsplata va fi pe măsură. Si, dimpotrivă, când mult ti se dă, mult ti se va cere în schimb. Face parte din Legea de aur a crestinismului.
Versurile serafice ale Părintelui Radu Botis, mult folositoare pentru orice suflet crestin sunt, asa cum am amintit, o adiere de bună mireasmă venită din Grădina de unde am purces încă de la începutul lumii si acolo unde ne vom întoarce, dacă vom fi găsiti vrednici.
Sfintele chemări la meditatie, la rugăciune, la smerenie, la pietate si la exercitarea credintei, transpuse liric în cartea părintelui Radu Botis au un ecou susurând discret în inimă si pot, de ce nu, trezi constiinte, schimba atitudini, modifica traiecte de viată.
Este, ceea ce, de fapt, îsi propune poezia religioasă de fată, prin glasul vibrând în sonorităti calde, al părintelui-autor care ne-a oferit un bun prilej de tihnă si desfătare sufletească.









Cezarina Adamescu    7/5/2009


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian