Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivďż˝ 2024
Articole Arhivďż˝ 2023
Articole Arhivďż˝ 2022
Articole Arhivďż˝ 2021
Articole Arhivďż˝ 2020
Articole Arhivďż˝ 2019
Articole Arhivďż˝ 2018
Articole Arhivďż˝ 2017
Articole Arhivďż˝ 2016
Articole Arhivďż˝ 2015
Articole Arhivďż˝ 2014
Articole Arhivďż˝ 2013
Articole Arhivďż˝ 2012
Articole Arhivďż˝ 2011
Articole Arhivďż˝ 2010
Articole Arhivďż˝ 2009
Articole Arhivďż˝ 2008
Articole Arhivďż˝ 2007
Articole Arhivďż˝ 2006
Articole Arhivďż˝ 2005
Articole Arhivďż˝ 2004
Articole Arhivďż˝ 2003
Articole Arhivďż˝ 2002


Rânduri pentru un trubadur - Mircea Vintilă la Toronto

Au trecut peste treizeci de ani de când, copil fiind, am ascultat pentru prima dată, la radio, un cântec ale cărui cuvinte mi s-au intipărit de atunci in minte.
Erau versuri simple, pe care mintea mea de copil de patru ani le-a memorat – spre a le fredona - cu usurintă, desi simteam instinctiv că, dincolo de rimele ce imi erau accesibile in ciuda vârstei fragede, se ascundea un inteles mai adânc.

“Un’ te duci tu, mielule? / La pădure, domnule / Să pasc iarbă, domnule” sunau cuvintele cântecului interpretat de o voce frumoasă si caldă ce a născut in sufletu-mi una dintre primele mele pasiuni.
Si cântecul-dialog continua, la fel de nepretentios, aproape ca intr-un joc de copii... Numai sfârsitul mă intrista intotdeauna – “Cine moare, mielule?” – căci, dincolo de simplitate, părea că se ascunde o semnificatie mai profundă, implacabilă, pe care nu am inteles-o decât mai târziu…

Tot mai târziu l-am descoperit si pe trubadurul cu chitară si plete intunecate… si i-am ascultat fermecată si celelalte cântece, visând să fiu fata frumoasă invitată la Hanul lui Manuc, in vremuri de mult trecute, sau suspinând la gândul efemerelor povesti de dragoste cum era cea inspirată de Miruna…

Nu mi-a fost insă dat să il văd pe trubadur pe scenă decât ani mai târziu, pe meleaguri indepărtate…. Prima dată, acum aproape zece ani, impreună cu grupul Colibri, si a doua oară recent, la Hart House Theatre, din cadrul University of Toronto, intr-un concert ce a umplut sufletele tuturor de amintiri, de căldură si tinerete…

Cum spuneam, au trecut mai bine de treizeci de ani de când trubadurul – Mircea Vintilă - l-ati recunoscut desigur, m-a insotit, asa cum probabil v-a insotit pe multi dintre Dumneavoastră, pe drumul vietii, când făcându-ne să zâmbim, când să lăcrimăm nostalgici, căci:
“Cine moare, mielule? / Si noi mieii, domnule, / Si voi, domnii, domnule”…

Au trecut peste treizeci de ani de la prima noastră intâlnire – el, tânăr, si eu, copil, - pe calea undelor, peste treizeci de ani cu bune, si rele, cu bucurii si tristeti, dar mai ales cu foarte, foarte, multă muzică…
Pentru toate aceste trăiri, am asternut aceste modeste rânduri, ca un tribut de admiratie si recunostintă, si, poate, ca un ecou de baladă…


Eliza Ghinea / Toronto






Eliza Ghinea    5/7/2009


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian