Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Silviu Puscasu



De mai multi ani public sau povestesc la Radio Oltenia despre oamenii remarcabili ai Craiovei, ai României sau din lumea largă. În data de 05 mai 2009 , în cadrul rubricii “Inventii si inventatori”, care se transmite în fiecare zi de marti la ora 15,30 ( plus-minus) am prezentat evoacarea de mai jos.
Deoarece persoana evocată a trăit câtiva ani printre dumneavostră, am considerat oportun să o trimit spre publicare în Observatorul.
Iată prezentarea făcută la Radio Craiova.

“Dragostea este ca sănătatea, cât timp există nu îti dai seama de ea”- spunea Ivan Turgheniev. Asa este si cu oamenii.Numai după ce pleacă de lângă noi sau după ce pleacă dintre noi le simtim lipsa. Atunci începem să căutăm în memoria nostră informatii despre ei dar constatăm, cu suprindere, că datele se amestecă sau sunt vagi . Memoria documentelor scrise are altă putere.În urmă cu aproape zece ani am participat la întocmirea unui “Dictionar de personalităti din Oltenia” în care erau înscrise si persoane aflate printre noi, iar informatiile au fost culese direct de la sursă.În aceste zile l-am răsfoit. Multi au plecat dintre noi. Unul dintre ei este Silviu Puscasu.

Silviu Puscasu s-a născut în Craiova la data de 10 mai 1927, pe atunci ziua natională a României Mari, chiar în timpul desfăsurării paradei militare. A fost singurul copil al unei familii de învătători craioveni.Tatăl său , Marin Puscasu, a fost învătător la Scola “ Ion Eliade Rădulescu” din Craiova. Pedagog desăvârsit , de o integritate morală proverviabilă, a ajuns Director al acestei scoli. Mama sa, învătătoarea Eliza Puscasu , născută Schindler, era pasionată de pictură si pian . O vreme a cântat la orga Bisericii catolice din Craiova.
A urmat, între 1934 si 1938, cursurile primare la scoala „Ion Eliade Rădulescu” sub îndrumarea atentă a părintilor săi, apoi, în urma unui examen exigent a fost admis în clasa I-a de liceu, adică în clasa V-a de astăzi, la Liceul „Fratii Buzesti” din Craiova, pe care l-a absolvit în 1946.În acelasi an s-a înscris la concursul de admitere la Facultatea de Electromecanică de la Politehnica din Timisoara. În acel an s-au înscris 400 de candidati, dar tânărul craiovean a ocupat pozitia a doua remarcându-se încă de la început prin pregătirea sa temeinică . Sectorul energetic era în plină dezvoltare asa că, parcă intuind rolul pe care îl va juca Oltenia în energetica românească, a optat pentru specializarea „ Transportul si Distributia Energiei Electrice”.
În iunie 1950 a obtinut diploma de inginer si a fost repartizat pentru efectuarea stagiului în productie la Întreprinderea Regională de Electricitate Orasul Stalin, nume pe care l-a avut o vreme vechiul Brasov . A lucrat pentru scurt timp si la Întreprinderea Regională de Electricitate din Sibiu Sibiu , iar în decembrie 1950 a fost angajat ca asistent la Facultatea de Mecanizare a Agriculturii din cadrul Institutului Agronomic din Craiova, înfiintat cu doar trei ani înainte prin Legea nr. 138 pentru înfiintarea si organizarea Universitătii din Craiova si a Eforiei ei, votată de Adunarea Deputatilor, în sedinta din 5 aprilie 1947 si promulgată de Regele Mihai I în ziua de 21 aprilie 1947.Din mai 1951 ocupă functia didactică de sef de lucrări. În anii aceia , prioritatea economică era legată de electrificare. Electrificarea industriei, electrificarea agriculturii, electrificarea transporturilor. În aceste conditii, în 1951 s-a înfiintat la Craiova Institutul de Masini si Aparate Electrice care cuprindea facultatea de Electrotehnică, iar apoi, din 1953 si Facultatea de Electrificare a Industriei, Agriculturii si Transporturilor. În aceste conditii, pregătirea profesorului Silviu Puscasu se potrivea cu cerintele învătământului ingineresc craiovean asa că din septembrie 1952 până în septembrie 1958 a functionat ca sef de lucrări în cadrul acestui institut.
În acea perioadă s-a dezvoltat în România activitatea de radioamatori dar si electronica. Silviu Puscasu, pasionat de electronică, a devenit si radioamator, asa că în 1958 obtine diploma de emitător categoria a III-a. Ca radioamator a avut indicativul YO7 – 136 .Pasiunea pentru electronică si radio i-a condus pasii profesionali si spre Studioul de Radio Craiova unde a fost , o vreme, Inginer-sef si multi ani colaborator fidel.

În septembrie 1958, Institutul de Masini si Aparate Electrice este desfiintat, iar profesorul Silviu Puscasu se transferă, cu activitatea didactică, la Institutul Politehnic din Timisoara dar familia sa a rămas la Craiova, asa că timp de doi ani, până în 1960 , a făcut naveta săptămânală Craiova-Timisoara. În acesti doi ani si-a făcut multi prieteni la Timisoara. Unul dintre ei- profesorul Eugen Seracin , alpinist pasionat, cu care a făcut multe excursii în muntii României, pe care le-a continuat apoi cu fiul său Dan Puscasu. Îmi amintesc că, multi ani mai târziu, prin anii 82-83 am mers cu domnia sa la Statiunea Didactică de la Rânca. Era , în mod obisnuit , un om comunicativ, dar în drumul până la Rânca a fost exuberant. Poate amintirile drumetiilor l-au făcut să fie, aparent pentru mine, alt om.
În 1960 se înfiintează Institutul Pedagogic din Craiova asa că revine la Craiova. Experienta acumulată în acesti ani dar si calitătile sale l-au impus printre cadrele didactice universitare de la Craiova . Asa se face că , timp de cinci ani, între 1963 si 1968 a fost seful catedrei de Electrotehnică si cunostinte industriale din cadrul Institutului Pedagogic. În paralel a ocupat si functia de Decan al Facultătii de Fizică si Chimie (martie 1963- martie 1964) si prorector al Institutului Pedagogic ( martie 1964- septembrie 1966).
Între timp s-a înfiintat Universitatea din Craiova iar Silviu Puscasu devine, în 1966, conferentiar. Timp de doi ani a fost unul dintre primii prorectori ai Universitătii din Craiova, din septembrie 1966 si până în martie 1968 .Apoi, timp de 12 ani, din septembrie 1968 până în septembrie 1980, a fost seful catedrei de Bazele electrotehnicii, transformată în septembrie 1980, în catedra de Electromecanică prin reunirea cu catedra de Masini, aparate si actionări electrice. Catedră mare si eterogenă din care am făcut si eu parte începând cu 1980. Îmi amintesc de disputele pe teme stiintifice dar si tactul cu care profesorul Silviu Puscasu a stiut să le dirijeze spre un final creativ. Domnia sa se ocupa, atunci, de criogenie sau mai bine spus de electrotehnica la temperaturi foarte scăzute. Si acum , la Craiova, discipolii domniei sale continuă această activitate. Se ocupa atunci de promovarea inventiilor. Eu am preluat în mod oficial această activitate de la domnia sa în 1981.După cum stiti mă ocup si astăzi de promovarea proprietătii industriale, adică a inventiilor si nu numai.
În 1970 si-a sustinut , la Institutul Politehnic din Timisoara, teza de doctorat cu tema „ Contributii la studiul comportării tuburilor fluorescente în regim de alimentare cu frecventă variabilă” obtinând Diploma de Doctor Inginer în 30 martie 1971. Tot într-o lună martie, peste zece ani, în 1981 , profesorul Silviu Puscasu a participat la sustinerea tezei mele de doctorat ca membru în Comisia de analiză si sustinere. Îmi amintesc de eleganta Referatului întocmit si de retorica profesorului Silviu Puscasu. Mama mea, care a asistat la sustinere, nu avea pregătirea necesară să urmărească subiectul tezei asa că a urmărit, ca orice mamă, părtile formale ale ceremoniei de sustinere. La sfârsit mi-a spus , referindu-se la Silviu Puscasu: „Mamă, se vede că este un mare profesor !”.
Din mai 1981 până în octombrie 1984 a fost Rector al Universitătii din Craiova. În acea perioadă a făcut multe. Eu sunt dator să spun că m-a sprijinit să aduc, în 1982, la disciplina de „ Utilizarea calculatoarelor în actionări electrice” un calculator M18 fabricat la Fabrica de calculatoare din Bucuresti. La vremea aceea mai era doar un singur calculator în Facultate, la sectia de calculatoare. Mai multe persoane s-au implicat pentru a face această achizitie dar domnia sa, în calitate de Rector, a aprobat să construiesc în laboratorul de Actionări electrice două spatii vitrate , foarte moderne. Aceste spatii există si acum si sunt utilizate tot pentru ca studentii să învete despre calculatoare. Cu acest calculator ,câtiva colegi si-au finalizat tezele de doctorat, altii au învătat abc-ul meseriei. Tot în calitate de Rector a sustinut concret pregătirea practică a studentilor de la Universitatea din Craiova. Îmi amintesc de interesul cu care studia realizările practice ale studentilor căutând produse inovative pentru Atelierul de productie al Facultătii de Electrotehnică.
După 1984 a revenit la Facultatea de Electrotehnică în calitate de sef al catedrei de Electrotehnică si Electromecanică până în 1990. În acel an s-au produs mutatii radicale dar Silviu Puscasu a rămas sef al catedrei de Electrotehnică.
A scris două cărti de referintă: Izvoare moderne de lumină, Editura stiintifică 1968 si Mărimi si regimuri electrice nesinusoidale, Editura Scrisul Românesc, 1974 la care se adaugă peste 120 de lucrări stiintifice publicate în tară si străinătate si numeroase contracte de cercetare stiintifică.
S-a retras definitiv din activitatea didactică în anul 2000. Mă întreb dacă s-a retras pentru că schimbările de după 1990 anuntau vremuri grele sau pentru a pleca în Canada, la Toronto, pentru a fi alături de fiul său Dan si nepotii Vlad si Anca Maria. Cu sigurantă s-a despărtit greu de Craiova si de România. Se mai despărtise o dată de Craiova, în 1958, dar a revenit.
De data aceasta nu a mai revenit fizic.
În 4 septembrie 2007 , ora 22,30 spiritul său a zburat prin eter , probabil spre Craiova, peste muntii României, însotit , probabil , de indicativul YO7 – 136.


Prof.dr.ing.Gheorghe Manolea
ghmanolea@gmail.com















Gheorghe Manolea    5/5/2009


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian