Libertatea să ne sufocăm
Azi avem libertatea să ne sufocăm
chiar si când deschidem larg geamurile
lângă calculatorul împărţit în compartimente
fiecare cu intimitatea lui.
Până si nepoţii
au jocurile preferate
pe calculatorul jucărie si telecomanda lor
dresată de bunici
cu filme neviolente.
tocmai să le scurtăm drumul de acumulare a invenţiilor
noului secol,
noi nu mai avem timp să le explicăm despre roboţi
suntem la serviciu sau plecaţi în noi.
Azi avem libertatea să tăcem sau să ignorăm
ce e-n jurul nostru,
nici nu-mi cunosc vecinii pe nume
sau unii din colegi
Plec dimineaţa si mă întorc seara …
în cuibul izolat de pe Muntele Carmel
căutând cu scrupulozitate drumurile întortocheate,
verdele nears de teroriştii focului
sau copacii înfloriţi.
Acum e alt Acum … plin de el, intransigent,
dublicitar… monologând pe undele virtuale,
siktir, fără poezie, fără acoperirea păsării colibri!
La Iasi a fost altceva –pe vremuri-
la mine se adunau toţi poeţii
la un “pahar de vorbă” dulce sau amară,
visând la partea cea plină a paharului,
spart în cioburi, mai apoi,
de cei care ne manipulau Lumina,
după Cenaclu de la Casa Pogor!
Plecati pe alte meleaguri după 1989
Citindu-ne din ce în ce mai rar.
|
Bianca Marcovici 5/1/2009 |
Contact: |
|
|
