Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Romïżœnii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivïżœ 2024
Articole Arhivïżœ 2023
Articole Arhivïżœ 2022
Articole Arhivïżœ 2021
Articole Arhivïżœ 2020
Articole Arhivïżœ 2019
Articole Arhivïżœ 2018
Articole Arhivïżœ 2017
Articole Arhivïżœ 2016
Articole Arhivïżœ 2015
Articole Arhivïżœ 2014
Articole Arhivïżœ 2013
Articole Arhivïżœ 2012
Articole Arhivïżœ 2011
Articole Arhivïżœ 2010
Articole Arhivïżœ 2009
Articole Arhivïżœ 2008
Articole Arhivïżœ 2007
Articole Arhivïżœ 2006
Articole Arhivïżœ 2005
Articole Arhivïżœ 2004
Articole Arhivïżœ 2003
Articole Arhivïżœ 2002


Mi-e dor





Mi-e dor de casa părintească

Si de căpitele de fân

De mine, puiul de român,

De tot ce poa' să-mi amintească,

De-acea copilărie sfântă

Când umblam cu pantalonii scurți,

De droaia de copii din alte curti

Cu care mă luam la trântă;


Prispa de lut a casei noastre

Luminată-n nopțile cu lună

Și astăzi nostalgiile-mi adună

De pe întinderile sihastre



Îmi cereau părinții să-i ajut

Legam joiana cu un lanț

Să pască iarba de pe șanț

Alături, cei mai mari, jucau barbut

Fugeam după amiaza să mă scald

Adeseori mă înțepam pe grund

Și prelungeam distracția c-un rund

Și cât puteam să fur din timpul cald


Dereticam prin casă și ogradă

Cu aerul de om adult

Dar dintre toate, cel mai mult

Îmi plăcea să țopăi prin livadă


Băteam mingea, încingeam o țurcă

Alergam cu zmeele de sfori,

De-a v-ați ascunselea... De câte ori,

Nu dădeam părinților de furcă!

Un cicirâde sau șotronul,

Nevinovată joacă de-a părinți

Ce au copii și nu-s cuminți

Și-și încasează paraponul;


Când ne prindea o burniță târzie

Umblam ca niște paparude

La furat de struguri sau de dude

Nepăzită când găseam vreo vie;


Cădea seara ca un chilipir:

Frânți, peste saltelele de paie

Ne cosea mama ce putea din straie

C-am fi dormit așa trei zile-n șir!

Dar ne scula cu-o vorbă blândă

Tata: - Hai copii la treabă

Că vine foamea și ne-ntreabă

Burta: cu ce-o umplem, că-i flămândă?


Și foamea asta ca un dinozaur

O mințeam cu câte-o zeamă lungă

Mai mult cu mămăligă, să ne-ajungă

Dar visele erau de aur!


M-aș întoarce azi să cer azil

În propria-mi copilărie

Și nimenea să nu mă știe

Când intru sau când ies, tiptil







Vremea rătăcirilor




Rod sectanții dintr-o vreme

Cum roade cariul dintr-un lemn

Și lasă ca satana semn

Măcar acesta tot se teme:




De Dumnezeu, de Judecată

Și de pedeapsa ce-o să vină

Ci ei se cred fără de vină

Și-ntru osârdie curată




Despart cuvinte și le-aleg

Din Biblia ce-o-nalță-n sus

Și tot proclamă un Iisus

Pe care nu-L mai înțeleg




Și-aleg versetele din care

Ei scot atât: ce le convine

Și se înalță doar pe sine,

Că ei n-au sfinți în calendare




Dar Cartea Sfântă nu e plină

De recompense pe ales

Și tot strecoară un eres

Frământăturii de făină




Ci pentru călcători: osândă

Mustrări, pedepse la tot pasul

Aicea li se-nmoaie glasul

Și stau cu ochii-nchiși la pândă




Garvriil trimis de Dumnezeu

Pe Maica Domnului cinstește

Cu ce atunci vă osebește

Purtarea voastră de-un ateu?




Ar scoate-un demon printr-o slugă

Din Cartea Sfântă ce nu-i place

Dar fuge când a prins să toace

La mănăstire pentru rugă




Căci mântuirea e-n biserici

În care nu vă văd intrând

E plină lumea de sechele,

Că nu mai au loc în americi!




Fugiți de cruce, de tămâie

De ce-ați pierdut sfintele taine?

De ce purtați străine haine

Și care umple-vă de râie?




Ce libertăți în plus mai vreți

Când voi aduceți doar sminteli

Și prinși de alții cu momeli,

Purtați otrava în peceți?




Biserica e-a lui Iisus

În care nu vă văd intrând

Ci în afara porții stând

Cu vorbe care le-ați mai spus




Mai multă zarvă decât zestre

Mereu tot mai săraci în rod

Că simbriașii lui Irod

Dansează pururi în căpestre




Despre voi Apostolul a zis:

Cine nu-i de-al nostru, pleacă

La curți străine să petreacă

Fiecare-n spate c-un abis




Decât să fiți ai nimănui,

Vă-ntoarceți. Dumnezeu primește

Pe-acela care se căiește

Și-i știe bine care sunt ai Lui!













Nu-mi mai călca pe vise




Nu-mi mai călca pe vise că astea nu sunt preșuri

Și scoate-ți ochelarii să vezi tu câte vrejuri

Ne urcă rătăcirea în capete pe umeri

Trec mastodonți pe stradă că nu mai poți să-i numeri




Stinge te rog țigara, nu mai privi la lustră

Și hai să-nchiriem o peșteră lacustră

Se dau în vânt turiștii pe tot ce e exotic

Și vom lăsa mesaje în alfabetul gotic




Iar dacă n-avem bani de masă, de chirie

Om face rost cumva măcar de-o farfurie

Din cele zburătoare ce fac experimente,

Conduse de haiduci sau poate de Terente




Dar să pândim momentul când luna e-n eclipsă

Să cerem de la nasa pe vară o elipsă

Și-o să-i privim de sus pe cei ce azi ne-njură

Să nu cădem de teamă, la ei în bătătură




Dar vremile se schimbă și poate-avem norocul

Când cade o păpușă o alta îi ia locul

Că asta e menirea popicelor, subtilă

Să cadă la soroace lovite de o bilă




Nisipul din clepsidră s-a scurs ireversibil

Ne vom plimba pe seară c-un mini-submersibil

Pe marea Marmara, prin porturi de sidef

Sau chiar Mediterana, dac-om avea noi chef




Și ne vom toarce firul cu liniște din caier

Avem noi parașute, dar nu vom avea aer

Iar dacă ți se pare că-s multe riscuri, hai

Aprind eu aragazul și pune tu de-un ceai!














Trăia un turc la Istanbul




Trăia un turc la Istanbul

Avea șalvari de catifea

Și-n casa lui cu vestibul

Pipa ciubuc, n-avea lulea




Dar când primea pe cineva

Își umfla pieptul de fudul

În casa lui cu vestibul

Pipa ciubuc, n-avea lulea




Pe frate-su-l chema Abdul

Și făcea ăsta o cafea

Că punea zahăr din destul

Și-ascundea punga în giubea,

Trăia un turc la Istanbul...




Primăvară




Primăvară, primăvară

Iar mă trag singur pe sfoară

Că e cald și ies afară




Geaba-mi dă inima ghes

Că vigoarea mai ales

Șchioapătă din ce în ce mai des




Trece iarna pe Avrig

Dar cu gândul la covrig,

Parcă mi se face iarăși frig




Când mă rad, mai văd o cută

Și-n mustrarea asta mută

Parcă moartea mă sărută




Primăvară, primăvară

Viață dulce și amară

Lasă-mă în călimară!













Să ne plimbăm




Hai să ne plimbăm prin cartier,

E la fel de vechi ca o gravură

În care vin pirați și fură

Noaptea câte-un velier




Ulițele de buiece

Nu mai vântură idei

Moștenite de ahei

Dinspre piramidele aztece




Mai jos de primărie o dugheană

Care vindea pâine și finet

E azi o cafenea cu internet

În care vin baroni de seamă;




Lumea prinde și ea să se schimbe

Tinerii parc-au căzut din lună

Cumpără și vând fără arvună

Bătrânii au plecat să se mai plimbe...




Străzile ce ne treceau prin case

S-au transformat în câte-un bulevard

Cu felinare care ard

Și dancinguri deschise pe terase




Cei de jos, la fel de mult îndură

Pentru fiecare colțișor sub cer

Hai să ne plimbăm prin cartier,

E la fel de vechi ca o gravură










Partea cea mai grea




Atunci când nu mai dai din coate

Partea cea mai grea din toate

E că unul te înjură, altul te fură

Iar ceilalți dau (numai) din gură




Oamenii de bunăvoie se bat

Când îi vezi, te apucă mila:

O fi în stare această camilla

Să demoleze un regat?!




Un suspin din depărtări

Bătea noaptea în fereastră

Și din cât era salmastră

Lacrima, se nășteau mări




În hățișurile fricii

Trucuri doar și artificii;

După ce ieșeai din baltă

Vedeai și partea cealaltă




Oamenii veneau din vis

Și porneau în somn călări

Înspre albe depărtări

După mirajul păsării ibis













Mâna pe fes


Noi mergem către cetățean

Să cunoaștem problemele sale

Cei dinainte, nu zic haimanale

Dar spiritul lor e tare viclean!




Noi dacă ajungem la putere

Numai dreptatea ne va fi soră

Politica noastră majoră

Nimic de la nimeni nu cere!




Votați-ne. Avem oferte

Nu suntem o tagmă de calici

Să vă cucerim numai cu mici,

Cu bere și cu ouă fierte!




Avem gogoși, avem bufet

Votantul azi e suveran

La cârnăciori avem și hrean

Avem finanțe berechet;




Programe, doctrină? Ce vorbă!

Orice platformă e ca un zgârci:

Tragi, o întinzi și face hârci

Dar nu poți să trăiești fără pâine și ciorbă!




Cei dinainte, știți voi care

S-au îmbogățit din strădaniile voastre

Ne-au adus pe cap numai dezastre

Și acum le curg banii din buzunare




Avem același interes:

Să ajungem la Cotroceni împreună

Cauza noastră este comună

Că punem noi mâna pe fes!











Nici un sclav și nici un rege


Cere-mi luna de pe cer

N-am să zic că nu se poate

Zborurile noastre toate

Sunt pătrunse de mister!


Nici un sclav și nici un rege

Poate n-a-ndrăznit să-ți pună

Peste frunte o cunună

Fiindcă nu te înțelege!


Și se scurge suferindă

Ziua celor ce preferă

Plânsul tău de baiaderă

Spânzurat într-o oglindă


Parc-aș fi la o-nchisoare

Țarcul care dă fiori

Unde nu mai poți să mori

Dacă ai iubit o floare!


Cercul nostru s-a închis

Dincolo de el, nu mai poți trece;

Noaptea piramidele aztece

Poartă fluturi spre abis










Ce fai maci?




Iubito, ce frumoasă pălărie

Garnisită verde mov!

Trăim într-un ocean de alchimie

Iar tu te-ai exilat într-un alcov




Trimite-mi o scrisoare, ce fai maci

Pe mine când mă prinde de urât

Îmi vine să mă strâng singur de gât

și plâng. Și tu nu vii să mă-mpaci...




Dar nu te bucura, că n-am curaj

Să-mi duc la cap proiectul asasin

Deși așa, puțin câte puțin

Puteam să încropesc un ce, colaj




Pisica toarce și tu tricotezi

Un pulovăr, poate chiar mănuși

Că vine iarna-acuși, acuși

Și ne umple viața de zăpezi




Iubito, ce frumoasă pălărie

Anul trecut parcă era vertnil

Cum schimbă femininele tiptil

Nuanțele, la câte-o colivie!













Vine anul




Vine anul, trece anul

Toată viața vânez banul

Dacă reușesc. Și mâine,

Mai cumpăr o pâine




Iedera din Valea Lungă

îmi trăgea pe cer o dungă




La capătul podului ciclopii

ieșiseră la vânătoare de dropii




De la început până la sfârșit,

am albit, am chelit...




Tobe la momentul fast

meniscul lui Metafrast




Urletele de hienă

ne sosesc printr-o antenă

necerută, nechemată

dar pentru care suntem puși la plată!










Pândesc ibricul ca un popândău




Mai doresc iubito o cafea

Le-ai numărat? Va fi a câta?

Îmbătrânesc și nici măcar atâta

Nu știu ce-nseamnă a exagera!




Prea slabă, n-o să aibă nici un haz

Prea tare, o să-mi facă rău

Pândesc ibricul ca un popândău

Să fluiere semnalul de macaz!


Degeaba-mi spui că nu învăț deloc

Mi-e dor de o cafea ca de un drog

Și bând-o, să mă simt ca un buldog

Hrănit pe dinăuntru doar cu foc




Mă amăgesc la fel ca un naiv

Că această ceașca aburindă

Cu toate ridurile din oglindă

Dezvoltă intelectul meu nativ




Dacă tu pleci azi pe undeva

Să vizitezi pe bâtu sau pe bâta

O să-mi pun eu singur de cafea

A doua e, a treia, sau a câta?










Vin de-mi cântă Radu Leșe




Curge neaua comănac

Dintr-o sită nevăzută

Și deodată împrumută

Totul, straie de bumbac




Dar sub așternut, ce cald!

Ce mi-aș mai dori în plus

Că pe unde-am fost eu, nu-s

Gheizere ca să mă scald?




Ghemuit ca un covrig

Pun pe mine zece pături

Ca să nu ies în o-mături

Și să nu tremur de frig




Zori de ziuă vin să cadă

Prin perdeaua albă, lipsă

Ăsta e doar un tertip să

Mai amân ieșirea la corvoadă




Mi s-au aburit pereții

Cu adânci păreri de rău

Cred c-am fost un mare nătărău

Pe toate drumurile vieții!








Ion Untaru    4/22/2009


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian