Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Recurs la istorie - 47 de ani de la miscarile studentesti anticomuniste dinTimisoara, octombrie 1956


“Istoria lumii este tribunalul lumii”
F. Schiller

Intr-un regim totalitar si dictatorial, asa cum a fost regimul communist, dreptul de informare era un monopol al puterii. Informatiile erau pregatite si difuzate in asa fel ca ele sa mascheze adevarul si sa creeze starea de confuzie si deruta. In comunism existau institutii ale propagandei menite sa distorsioneze adevarul si institutii ale terorii menite sa impuna minciuna si dezinformarea ca politica de stat. Astfel, s-a ajuns ca in afara “cortinei de fier” in spatele careia sistemul realizase o izolare perfecta de lumea libera si democrata, facand aproape imposibila comunicarea cu aceasta, regimul comunist sa creeze adevarate “cortine” si intre indivizii din interiorul sistemului, pentru a impiedeca comunicarea intre acestia si deci,theoretic, facand imposibila aparitia unor grupari sau centre de de contestare care sa “deranjeze “ puterea comunista.
Securitatea, bratul inarmat al partidului, a ajuns, prin armata de informatori, colaboratori, agenti platiti, sa controleze pana si gandurile cetatenilor. In felul acesta, privit din afara lagarul socialist parea un spatiu in care nu se intampla nimic menit a-i pune in pericol existenta. A trebuit sa treaca cateva decenii pana cand lantul de revolutii, mai mult sau mai putin de catifea, mai mult sau mai putin sangeroase, care au avut loc in Europa anului 1989, sa sparga “cortinele “ dintre state si indivizi si sa apara la suprafata fapte, intamplari, destine de un dramatism cutremurator necunoscute si aproape nebanuite de cei mai multi dintre cetateni.
Imediat dupa evenimentele din 1989, populatia avea sa afle ca defuncul regim nu se caracteriza doar prin foame, frig, izolare, lipsa de perspectiva, minciuna si frica. Deasupra tuturor acestora trona teroarea si crima, carora le-au cazut victime zeci si sute de mii de oameni din cele mai diverse categorii, pentru a impune si consolida un regim impotriva vointei poporului roman. Marea surpriza, care s-a produs cu ocazia prabusirii regimului ceausist, l-a constituit numarul mare de supravietuitori trecuti prin inchisori si lagare si care s-au costituit in martorii crimelor si faradelegilor la care au fost supusi. Dar, ceea ce este mai important pentru acea perioada postdecembrista, il constituie scoaterea la suprafata a unor dovezi ca in toata perioada dictaturii comuniste a existat o permanenta contestare si respingere a regimului comunist, o rezistenta sub cele mai diverse forme, de la lupta deschisa, incepand cu rezistenta armata si cu demonstratiile de strada de la inceputul aniilor ’50, continuuand cu forme de protest individuale sau de grup (asa zise organizatii subversive) dar si cu manifestatii si forme de lupta de mai mari proportii cum ar fi miscarile studentesti din 1956, greva minerilor din 1977, sau revolta muncitorilor din Brasov din 1987. Nu trebuie neglijata nici rezistenta prin cultura, prin literatura in mod special. Ultimul deceniu al regimului comunist, este cel al dizidentei in interiorul careia, intelectuali de seama rup tacerea condamnand pe fata regimul comunist. Toate aceste fapte enumerate aici, ca si multe altele, au contribuit substantial la erodarea in timp a regimului dictatorial si la pregatirea populatiei pentru marele curaj care a dus la schimbarea de regim dupa 1989.
Ca participant si ca lider al miscarilor studentesti anticomuniste din 1956, care au avut loc in Timisoara cu 47 de ani in urma, am obligatia morala de a readuce in memoria concetatenilor nostri, oriunde s-ar afla, o pagina de istorie scrisa – cu un extraordinar spirit civic, cu demnitate si curaj, intr-un spirit de solidaritate aproape de neimaginat pentru acele vremuri – de catre generatia de studenti din anul 1956. Las in seama istoricilor sa stabileasca conexiuni cu evenimentele petrecute in Europa acelor vremuri, si sa valorifice locul pe care miscarile studentesti il ocupa in istoria contemporana romaneasca. Unii au facut-o deja si folosesc preilejul pentru a le multumi in numele generatiei mele.
Rememorarea evenimentelor din 1956 nu vrea sa puna in evidenta meritul doar al unor studenti care si-au riscat libertatea organizand aceste manifestatii ci se vrea un omagiu adus tuturor studentilor din centrul universitar timisorean, care intr-o majoritate coplesitoare, cu un curaj iesit din comun si cu o maturitate care, uneori a depasit conditiile varstei, au diagnosticat perfect situatia politica, economica si sociala a primului deceniu de dominatie comunista, condamnand cu fermitate abuzurile, teroarea, minciuna si crimele comise de comunisti impotriva propriului popor.
Pentru o mai buna intelegere a dimensiunilor acestui moment de referinta a rezistentei anticomuniste petrecute in centrul universitar Timisoara, va propun sa parcurgem impreuna filmul evenimentelor asa cum noi le-am trait si cum am dori sa ramana peste timp.

Filmul evenimentelor

Contextul istoric: Miscarile studentesti anticomuniste din Timisoara s-au declansata in timpul si sub influenta Revolutiei anticomuniste din Ungaria.
Contextul socio-politic si obiectivele miscarii: La sfarsitul razboiului Romania, ca si celelalte tari din estul Europei, au fost lasate prada Uniunii Sovietice, care instaleaza la putere regimuri de tipul comunisto-bolsevic. In foarte scurt timp au fost distruse institutiile democratice ale statului, au fost arestati si decimati reprezentantii vietii politice si spiritualitatii romanesti. Tara traieste sub teroare si crima, saracie si disperare.
In acest context miscarea studenteasca isi fixeaza ca principale obiective:
1. Solidaritatea cu tineretul universitar maghiar, promotor al revolutiei din Ungaria.
2. Condamnarea sistemului comunist din Romania, vinovat de:
- complicitate la subjugarea tarii de catre URSS;
- guvernarea prin teroare si crima;
- anularea drepturilor fundamentale ale omului;
- dezastrul economic si social;
- degradarea invatamantului romanesc si a intregului sistem educational.
3. Coagularea tuturor manifestarilor de simpatie cu revolutia maghiara si de condamnare a regimului comunist din tara noastra intr-o miscare mai larga, avand in centru studentimea Timisoreana.
Momentele principale ale miscarii:
1. Perioada 23-26 Octombrie 1956: urmarirea evolutiei revolutiei din Ungaria, perceperea starii de spirit a populatiei si receptarea mesajului acesteia privind implicarea studentimii intr-o actiune similara celei din Ungaria.
2. 27 Octombrie 1956: boicotarea sedintelor pe grupe de studenti in cadrul carora reprezentantii puterii, prelucrand Circulara 22 a CC al PMR, au prezentat intr-o lumina falsa evenimentele din Ungaria, scotand in evidenta teama puterii privind o eventuala extinedre a acesteia si in Romania. Studentii condamna incercarea puterii de a manipula populatia, apar primele condamnari ale regimului comunist exprimate public si se lanseaza ideea organizarii unei mari adunari studentesti pentru calarificarea situatiei si a motivelor reale ale declansarii revolutiei, motive ce se regasesc si in societatea romaneasca.
3. 28-29 Octombrie 1956: se constituie grupul de initiativa pentru organizarea si coordonarea unor actiuni menite a da semnalul luptei impotriva regimului comunist la care sa se poata alatura si alte categorii ale populatiei din Timisoara. Grupul este format din studenti din anii terminali ai Facultatii de Mecanica, printre care se evidentiaza urmatorii: Baghiu Aurel, Stanca Teodor, Mutiu Caius, Barth Frederich, Naghy Ladislau, Rusu Valentin, Drobny Heinrich etc.
Grupul de initiativa stabileste ca in debutul actiunilor sa se organizeze in ziua de 30 Octombrie, la ora 14:00, la Facultatea de Mecanica, o mare adunare cu studentii din intreg centru universitar, la care sa fie invitati rectorii institutiilor de invatamant si reprezentanti ai puterii centrale, prezenti la Timisoara pentru supravegherea starii de spirit din zona, pentru a purta un dialog cu studentii. Pentru zilele urmatoare, in functie de reactia puterii, se prevedeau si alte forme de lupta, cea mai previsibile fiind o demonstratie de strada.
4. 30 Octombrie 1956:
-In dimineata zilei ,incepand cu ora 9,grupul de initiativa,prin oameni de legatura,
mobilizeaza studentii pentru adunarea studenteasca de la Facultatea de Mecanica
de la ora 14.
-Sunt invitati la aceasta adunare rectorul Institutului Politehnic,decanii facultatilor
si Ministrul adjunct al Invatamantului,prezent la Timisoara.
-Se pregateste “Memoriul” din partea studentilor,care va cuprinde principalele probleme si revendicari ce se presupun a fi formulate de catre studenti.
-Conducerea Politehnici incearca oprirea adunarii,in baza hotaririi puterii de a interzice orice adunare publica,fie ea si cu caracter cultural sau sportiv.Incercarea esueaza,adunarea stadentilor fiind considerata ca ilegala.
-La ora 14,in amfiteatrul Facultatii de Mecanica ,incepe adunarea.Din toate colturile Timisoarei sute de studenti vin la aceasta adunare,astfel incat,in scurt timp,amfiteatrul devine neincapator .Intreaga asistenta fiind nevoita sa se deplaseze la cantina studenteasca din apropiere. In mai putin de o ora,in sala se aduna circa 2000 de stdenti,profesori si cetateni din zona dornici sa afle ce se intampla acolo.
-La intalnirea cu studentii se prezinta Rectorul Politehnicii,Alexandru Rogojan,Ministrul adjunct al Invatamantului,Coriolan Dragulescu,alti reprezentanti ai conducerilor facultatilor si ai puterii politice locale.In timpul dezbaterilor apar trimisii CC al PMR, Petre Lupu si Ilie Verdet.
-Intre orele 14 si 18,in cadrul adunarii, reprezentantii puterii politice sunt supusi unui adevarat tir de acuze din partea studentilor privind dezastrul economic si social in care a fost aruncata Romania de catre regimul comunist si de catre “stapanii” de la Moscova.
-Sub avalansa de intrebari si acuze reprezentantul CC al PMR promite studentilor ca cererile lor vor fi aduse la cunostinta Conducerii de la Bucuresti cerand un ragaz de trei zile pentru a primi raspunsul acesteia,care va fi discutat intr-o adunare organizata in acelasi loc si in aceeasi componenta.Totodata,promite studentilor ca nimeni nu va avea de suferit pentru problemele discutate.
-Dupa parasirea salii de catre autoritati,studentii au continuat dezbaterile,citindu-se “Memoriul” pregatit anterior,care a fost completat si aprobat de catre cei prezenti.S-a format un comitet studentesc compus din cate un reprezentant de la fiecare facultate.A doua zi acest comitet urma sa prezinte “Memoriul” autoritatilor locale si presei,pentru publicare si, eventual transmiterea lui agentiilor de presa internationale.S-a adoptat hotararea ca,in cazul in care se vor opera arestari,studentii sa declanseze greva si sa manifesteze pentru eliberarea celor arestati.
-In jurul orei 20 adunarea s-a incheiat fixandu-se ,conform hotararii anterioare,o noua intalnire in data de 2 noiembrie 1956.
-In timpul adunarii,principlele sloganuri au fost:”Afara rusii din tara!”,”Ce cauta rusii la uraniul si petrolul nostru?”,”Vrem adevarul!Ne-am saturat de minciuna!”,”Vrem libertate!Ne-am saturat de robie!”,”Unde sunt libertatile prevazute in Constitutie?”.
-In acelasi timp cu desfasurarea sedintei au avut loc si pregatirile organelor de represiune .Trupele de Securitate,Militie si Armata au inconjurat intreaga zona.La orele 21 s-a trecut la represalii.Studentii din caminul de langa Facultatea de Mecanica au fost readusi cu forta in sala cantinei.Au fost arestati pe loc un numar de opt studenti (primii care au luat cuvantul la adunare) si dusi la Securitate, .restul celor prezenti au fost incarcati in camioane si transportati sub excorta armata in localitatea Becicherecu Mic (la circa 18 km de Timisoara),intr-o tabara militara.
5. 31 octombrie 1956:
-La ora 11 are loc o demonstratie de strada in sprijinul celor arestati in noaptea anterioara. Coloana de demonstranti (800-1000 de participanti) formata din studenti, care din diverse motive nu au fost prezenti la adunarea anterioara (cei mai multi apartinand Institutului Agronomic) porneste dela institutul Agronomic spre centrul orasului cerand eliberarea celor arestati. In fata Catedralei coloana a fost inconjurata de trupe de interventie militare si securiste.S-au tras focuri de avertisment si sub privirile ingrozite ale cetatenilor din zona studentii au fost imbarcati in camioane si transportati in aceeasi localitate,Becicherecu Mic.
-Au loc altercatii intre studentele de la caminul de fete din apropierea Catedralei si soldatii care le-au sechestrat in camin,mai ales in momentul in care coloana de demonstranti a ajuns in preajma acestui camin. Fetele au aruncat cu tot felul de obiecte in soldati si au strigat sloganuri anticomuniste,cerand eliberarea colegilor arestati.
-Studentii de la Medicina refuza sa dialogheze cu reprezentantii oficialitatilor,declara greva foamei si se baricadeaza in camin.
-Incepand cu 31 octombrie sunt evacuate si alte camine studentesti ,cu destinatia Becicherecu Mic, pentru baieti, si cazarma granicerilor de pe Calea Lipovei, pentru fete.
-Intregul oras este intr-o adevarata blocada.Pe strazile orasului patruleaza tancuri si care blindate.Facultatile sunt inchise si incojurate de armata.La fel si caminele studentesti care n-au fost evacuate.Incepe peste tot – pe strazi, in gari, in autogari – vanatoarea studentilor.
-Pe langa Comitetul Regional PMR se constitue un comandament format din : primul secretar al regiunii -Martin Isac,seful Securitatii Banat – colonelul Negrea,comandantul trupelor de graniceri - generalul Marcu Stan ,seful garnizoanei militare – generalul Marin Dragnea,alti activisti de partid si comandanti militari. Este de retinut prezenta in acest comandament a inaltilor demnitari comunisti :Alexandru Moghioros , Ilie Verdet si Ion Carcei.Rolul comandamentului era de a lua masuri drastice de reprimare a miscarilor studentesti.
6. Perioada 1 – 4 noiembrie 1956 : in ziua de 1 noiembrie se forteaza evacuarea studentilor din caminul Institutului de Medicina,baricadati din ziua anterioara. Se intervine in mod brutal.Se trag focuri de arma in zidurile cladirii.In final si acesti studenti sunt evacuati si transportati in aceeasi tabara militara de la Becicherecu Mic.
- In perioada 31 octombrie – 4 noiembrie, in tabara de la Becicherec sunt depusi cca 2000 de studenti. Dintre acestia 800-900 sunt supusi unor anchete si operatiuni de triere pentru depistarea celor care au luat cuvantul la adunare sau au avut un anumit rol in organizarea manifestatiilor anticomuniste . A fost retinut un nou lot de 24 studenti care au fost depusi la Securitate. Se fac pregatiri pentru reluarea studiilor , conditia obligatorie fiind semnarea unei declaratii de desolidarizare de organizatorii demonstratiilor.
- In ziua de 4 noiembrie,prin invadarea Ungariei de trupele sovietice,Revolutia este inecata in sange. O noua speranta de libertate a tarilor subjugate Uniunii Sovietice se naruie.
Urmari si represalii in stil comunist :
1. Studentii arestati si depusi la Securitate sunt anchetati in regim de urgenta si trimisi in judecata in doua loturi :
- primul lot ,compus din sapte studenti si un asistent universitar,a fost judecat in zilele de 15-16 noiembrie 1956:
- al doilea lot, format din 23 studenti, a fost judecat in 20-21 decembrie 1956.
Cuantumul de pedepse a fost intre sase luni si opt ani de inchisoare. Cu opt ani de inchisoare au fost condamnati cei trei principali organizatori: Stanca Teodor, Mutiu Caius si Baghiu Aurel.
2. Un mare numar de studenti au fost exmatriculati.Din pacate numarul exact al acestora nu ne este inca cunoscut. Exmatricularile au continuat si in anul urmator si chiar si in 1958.
3. In institutele de invatamant superior s-a instalat,pentru o lunga perioada de timp, un adevarar regim de teroare.Multe cadre didactice ,facute vinovate de cele intamplate,au fost sanctionate si chiar eliminate din invatamantul superior.


Reactia puterii comuniste fata de miscarile studentesti din octombrie 1956

Revolutia din Ungaria a fost ca un cutremur care a zguduit pana in temelii lagarul socialist punandu-i in pericol insasi existenta. Daca punem in balanta si miscarile din Polonia, care au precedat si chiar au influientat revolutia maghiara,Romania,spun cercetatorii acelei perioade,putea sa devina cea de a treia veriga in lantul statelor revoltate.Intuind acest pericol forurile de conducere de la Bucuresti priveau cu ingrijorare desfasurarea evenimentelor din Ungaria,urmarind in acelasi timp ,cu mare atentie,starea de spirit a opiniei publice din tara noastra. Preocuparea esentiala a conduceri partidului si statului comunist era de a sugruma orice manifestare care ar fi pus in pericol siguranta regimului si a liderilor sai. Era urmarita ,in special,tanara generatie.
Cu toate acestea , manifestarile in randul studentilor,culminand cu adunarea studenteasca din 30 octombrie de la Facultatea de Mecanica,a luat prin surprindere conducerea politica si organele de ordine locale.Participarea masiva a studentilor din intreg centru universitar (peste 2000 de participanti),atmosfera incendiara in randurile participantilor,problematica pusa in discutie ,directionata spre contestarea si condamnarea politicii puterii comuniste de la noi,alerteaza organele politice si de ordine ,dispunandu-se interventia rapida pentru reprimarea manifestatiei. In timp ce adunarea era in toi , intregul cartier din jurul Facultatii de mecanica este inconjurat de trupe de securitate dotate cu mitraliere si arme automate. Lasfarsitul adunarii ,in jurul orei 21,o mare parte din studentii ramasi in incinta sunt arestati. O mica parte (8 studenti),suspectata a contine pe principalii organizatori,este dusa la Securitate,cei mai multi,cca 300,sunt imbarcati cu forta in camioane si transportatisub excorta la o baza militara din localitatea Becicherecu Mic (la aproximativ 18 km. de Timisoara).
Incepand din noaptea de 30 spre 31 octombrie, Timisoara este sub control militar.
Strazile si pietile orasului sunt pline de armata. Pe strazzi patruleaza tancuri si care blindate. In 31 octombrie sunt evacuate aproape toate caminile studentesti,studentii fiind transportati la aceeasi destinatie-Becicherecu Mic. Pe strazi,in gara in autogara se opereaza arestari in randul tinerilor banuiti a fi studenti. Facultatile sunt inchise si puse sub paza militara. In intreprinderi se constituie detasamente muncitoresti gata a interveni la nevoie. La Becicherec ,intrun climat de furie si teroare,incep anchetele si trierea studentilor, in urma carora 31 de studenti sunt predati organelor de securitate si ulterior deferiti Tribunalului militar pentru judecata. Sunt constituite doua loturi. Primul cuprinzand 8 studenti ,considerati capii manifestatiilor,sunt judecati cu maxima urgenta ,intr-un proces inchis,in data de 15-16 noiembrie1956,iar al doilea lot cuprinzand 23 studenti, este judecat in data de 20-21 decembrie 1956. Ceilalti studenti, dupa reluarea cursurilor si dupa ce puterea a reusit sa-i readuca la tacere au fost supusi pe o lunga perioada de timp unui proces de “curatire” de elementele ostile regimului,operandu-se masive exmatriculari.
Comparand modul brutal in care s-a actionat impotriva studentilor in 1956 (scoaterea armatei in strada,aducerea unor unitati militare din afara garnizoanei Timisoara,arestarile in masa,vanatoarea tinerilor pe strazi,in vazul tuturor,inchiderea facultatilor,organizarea detasamentelor muncitoresti) cu cele petrecute in zilele revolutiei din 1989,asemanarea este izbitoare. Prin urmare,acelasi mod de a infrana dorinta de libertate,atat de necesara omului,folosindu-se aceleasi procedee,fie ca este vorba de perioada Gh. Gheorghiu-Dej,fie ca este vorba de perioada Ceausescu.
Este firesc sa ne intrebam la ce nivel s-a decis interventia atat de brutala impotriva studentilor timisoreni. Pentru aceasta avem la dispozitie documentul intitulat “Protocol Nr. 58” al sedintei Biroului Politic al CC al PMR din 30 octombrie 1956” pe care il gasim intr-o colectie de documente intitulata “1956 Explozia” aparuta sub ingrijirea istoricilor Corneliu Mihai Lungu si Mihai Retegan. Din preambulul acestui document rezulta scopul si urgenta acestei sedinte. Citez :”Tinand seama,ca in urma agravari situatiei din Republica Populara Ungara,unele elemente reactionare au inceput sa se agite si avand in vedere unele manifestari dusmanoase ale unor grupuri de studenti din orasul Timisoara, este necesar sa se ia urmatoarele masuri:”.
Inainte de a enumera cateva din masurile preconizate facem precizarea ca intrunirea de urgenta a Biroului Politic sub presedintia lui Gheorghiu-Dej are loc in timp ce in sala cantinei de pe B-dul Mihai Viteazu din Timisoara , adunarea studentilor era in plina desfasurare si,prin urmare, acest eveniment a provocat aceasta sedinta precipitata.
Care sunt cele mai importante hotarari luate de Biroul Politic? Vom respecta numerotarea din document:”
“3. Se vor lua masuri imediat in vederea organizarii pazei institutiilor centrale si a celor din orasele principale din tara.
4. Se vor lua masuri imediat in vederea intariri pazei la granita cu Ungaria.
5. In legatura cu cele petrecute la Politehnica din Timisoara, se vor lua masuri de ridicare a celor adunati la Politehnica,de transportare a lor la un loc special, in vederea descoperirii elementelor dusmanoase.
6. In vederea coordonari actiunilor de mai sus si luarea unor masuri operative pe baza hotararilor Biroului Politic al CC al PMR, se constituie, cu incepere de la data de 30 octombrie 1956, orele 22, un Comandament general format din tovarasii Emil Bodnaras, Nicolae Ciausescu, Alexandru Draghici, Leontin Salagean.
7. -----------------------------------------
8. Comandamentul general va avea dreptul de a a lua orice masuri – acolo unde se iveste necesitatea, in vederea pastrari ordinii – inclusiv dreptul de a ordona deschiderea focului daca este necesar. In cazul in care se ivesc situatii grele in unele locuri, Comandamentul general va putea declara starea exceptionala in zonele respective.
9. Comandamentul general va putea lua masuri pentru suspendarea cursurilor in unele institute de invatamant superior, daca nevoile vor cere aceasta”.
Observam ca toate masurile represive indreptate impotriva studentilor au fost luate in baza unor hotarari ale celui mai inalt for politic al tarii si sub patronajul lui Gh. Gheorghiu-Dej. Cei care au aplicat aceste hotarari faceau parte dintr-un Comandament local, constituit pe tipicul Comandamentului general de la Bucuresti si in care gasim printre altii pe Al. Moghioros (membru in Biroul Politic al CC al PMR), Martin Isac (prim secretar al Comitetului Regional al PMR Banat), Generalii Marcu Stan si Marin Dragnea, Colonelul Negrea (comandantul securitatii Banat), Coloneii Breban si Cristea etc.
In stenograma sedintei de comandament din data de 1 noiembrie 1956,document consultat la Arhivele statului din Timisoara gasim lucruri extrem de interesante cu privire la misiunea acestuia. In legatura cu punerea armatei in stare de alerta este relevanta afirmatia generalului Marin Dragnea, citez: “Peste trei zile primim recrutii si vor vedea ce este aici.Toti sunt in alarma.Cazarmile sunt tixite cu militari din alte parti…”. In legatura cu constituirea detasamentelor inarmate de muncitori, Martin Isac raporteaza:”Am muncit pentru organizarea detasamentelor de ordine,15 detasamente,135 grupe si 45 plutoane. In ziua de 2 nov. se instruiesc. Am instruit tovarasii din Caransebes, Lugoj, Arad, Resita, iar acum vom instrui pentru Oravita in pregatirea detasamentelor”.
Conform Protocolului 58 al Biroului Politic, Comandamentul regional a procedat la evacuarea studentilor din oras iar acum anchetele sunt in desfasurare. Acum se pune problema ce vor face cu studentii in urma anchetelor si trierii celor presupusi vinovati. Acelasi Martin Isac (prim secretar PMR Banat) face precizarea, citez: “S-a discutat aici ca studentii sa fie impartiti in patru categorii:
a) capii, judecati dupa faptele lor;
b) trimiterea la detasamentele de lucru;
c) excluderea din scoala;
d) cei nevinovati sa intre inapoi in scoala”.
In legatura cu cea de a patra categorie, Martin Isac are oarecare indoieli cand afirma : “Se pune problema pe cine aducem la scoala.”. La aceste nedumeriri Alexandru Moghioros, omul cu cea mai inalta pozitie politica in acest comandament, da un verdict fara echivoc: “Daca se mentine acest focar, Guvernul este hotarat sa desfiinteze acest centru universitar”. Nimic mai concludent cu privire la teama de care au fost cuprinse toate structurile politice si de ordine din acea vreme.
Rememorarea acestor dramatice evenimente petrecute in toamna anului 1956 imi ofera prilejul de a ma pronunta in legatura cu disputa care are loc la aceasta ora in Romania in legatura cu deconspirarea securitatii ca politie politica. Partidul de guvernamant (PSD),ca si alte partide interesate, cum ar fi PRM, pentru a-si apara oamenii cu trecut securist, cu functii de raspundere in partid sau in institutii ale statului (SRI, cu precadere), acrediteaza ideea ca nu toata securitatea a facut politie politica si ca,o parte a acesteia este “onorabila”si “utila” pentru vremurile prezente.Raspunsul la aceasta impostura este urmatorul: Securitatea, prin insusi actul sau de nastere,a fost infiintata ca un instrument de lupta imotriva adversarilor sistemului comunist , prin care acesta a infrant setea de adevar , de dreptate si libertate in Romania comunista.. Dar, trebuie sa fie foarte clar pentru oricine ca toate actele de opresiune, de teroare si toate crimele securitatii au avut la baza decizii politice si ca atare,nu numai securitatea ci si factorii de decizie politica, pornind dela marii activisti cum ar fi secretarii de partid comunali,orasenesti,judeteni si pana la Comitetul Central,se fac vinovati de politie politica. Pana cand acest lucru nu va fi inteles de fiecare dintre noi si pana cand “stafia comunismului” bantuie in voie,nu ne putem astepta la purificarea clasei politice romanesti si nu ne putem astepta ca in Romania sa se instaureze,prea curand,un climat cu adevarat democratic, de incredere si de progres..
In incheiere as adresa un apel generatiei tinere de astazi sa preia dela generatia 1956 spiritul de resposabilitate si solidaritate in fata prezentului, sa-si construiasca viitorul cu demnitate, dar sa incerce sa cunoasca si trecutul, pentruca fara valorificarea trecutului nu se poate construi viitorul.






Teodor STANCA - fost detinut politic, unul din liderii miscarilor studentesti 1956     10/2/2003


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian