Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Sublinieri : Love Story

“Tomorrow is Saint Valentine’ day,
All in the morning be time,
And I a maid at your window,
To be your Valentine”
( Ophelia to Hamlet)

-Va sa zica, ea il iubeste pe el, el are un metru si opt zeci si cinci inaltime, poarta bluejeans, e nitel cam uscativ dupa gustul meu, dar dupa al ei este exceptional construit, brate subtiri, lujeroase, picioare suple ca pantalonii au trebuit comandati la croitor altfel pareau de pomana, plete evident lungi, nu slinoase, nu, dar latoase, completate de o mustata chic, el o iubeste pe ea, ea e o “miss” inca nedescoperita, parul late, lung vreau sa zic, pana la talie, mai ales ca nu are sens sa ma repet, poarta tot bluejeans, tot la croitor executati etc. etc.- poveastea e interesanta pentru ca el si ea sunt de categorii sociale diferite, el tehnician la 23 August, ea studenta la Farmacie, de aici vezi bine deosebirea, ea cu mainile curate, el cu ele...ma rog, indoelnic de curate, ca e un tehnician din hale nu de birou, pe urma apare pericolul unui copil, ea e debila, pierde sarcina si asa mai departe, ce mai, moare cumva acolo, emotionat insa.
-Love story. -Tocmai. -Tocmai, nu. E Love Story-Love Story, ceea ce iti dai seama nu mai are nici o importanta. -Cum adica, Erich Segal - asta vrei sa zici? -Exact. -Bine, dar deosebirea e fraglanta, tu nu vezi, el tehnician, ea studenta, cu totul altceva, copilul si toate chestiile alea cu moartea nu-s deloc la fel.
-Identice. -Ei si, in definitiv chiar daca sunt identice, ce te deranjeaza ? Viata este alcatuita totdeauna din repetitii, adica nu, din repetari parca e mai corect, vine unul se aseaza pe marginea drumului, se odihneste probabil sau pur si simplu se aseaza asa ca sa fie interesant, asta nu inseamna nimic, treci pe langa el fara sa-l vezi, de fapt n-are nici un sens sa-l vezi, n-o sa te uiti la toti indivizii care se apuca sa stea pe marginea drumului oricat de gospodareste s-or aseza, n-ai timp si pe urma precis si tu o sa ai nevoie sa te asezi si abia atunci o sa vezi cate ceva, nu vezi ca e acelasi lucru ? Si tu imi zici ca repet, viata e o repetitie, o repetare, dracu s-o ia! Si gata.
-Daca speri ca o sa te contrazic te inseli, viata e o repetare, evident, ca de aia e circuit, stii ca existenta e un circuit, nasterea si moartea nu inchid nimic ci numai asigura contactul, pricepi, ca totul sa o ia de la inceput, adica de ce pun problema daca pricepei, stii foarte bine si atunci te intreb ce sens mai are asta daca tot fotografiem circuitul asta, n-are sens, nu emotioneaza pe nimeni, vorba ta, ala sta pe marginea drumului, foarte bine, si eu stau si tu, toti ne asezam la un moment dat, ce mai atata tevatura, facem tractoare, supersonice, auto de formula unu si stiu eu ce alte minuni, sigur ca nu le facem noi, le fac altii, dar asta e secundar acum, retine, toate ne plac, le acceptam fara prea multa bataie de cap sau cu bataie de cap, dar si intr'un caz si in celalalt fara altfel de bataie, de inima eventual, desi nu sunt sigur ca emotiile vin de acolo, nu e deloc important sa-l vad pe tipul ala de pe margine, altceva e interesant, poate cum sta, cum anume, fiindca e o chestie cu statul asta.
-Aiurea, sta si gata, indiferent de pozitie, mai activa sau mai relaxata, isi ia nevasta, face copii, devine director sau ramane strungar, sapa pamantul, invata sapte limbi straine, eventual face un supersonic sau alta minune si gata, ce vezi exceptional in asta?
-Nimic, nici nu caut exceptionalul. E ca o lampa de gaz pe o strada cu neon, fapt divers senzational si gata, nu merge, ce pot sa fac cu senzationalul e sa-l dau la ziar, m-am spalat pe maini de el, nu-mi place chiar daca-l publica un tabloid. -Spui niste chestii care ma uluiesc, pe cuvantul meu, exceptionalul nu te intereseaza, atunci ce ? -Atunci ce, ce? -Ce crezi tu ca e arta? -Habar n-am, doar n-astepti sa-ti dau o definitie sau te pomenesti ca astepti sa citez povestea aia pe care mi-ai debitat-o drept love story, presupun. Ciudat. -De ce ciudat? -Ciudat ca tu ma intrebi ce e aia arta, presupun ca ar trebui sa stii, tu scri nu eu.
-Pe mine ma intriga modul in care imi primesti tu creatiile.
-De ce sa te intriga, nu inteleg cum le faci si gata, adica inteleg eu cum le faci, insa ce-mi ramane absolut misterios este cum de te opresti la atatea lucruri de suprafata.
-Dragostea asta dramatica e pentru tine lucru de suprafata. Asta e extraordinar!
-Nu dragostea dramatica, nu, pentru numele lui Dumnezeu, dar aia nu e dragoste dramatica asta nu pricepi tu, se iubesc aia doi, moare ea, ce grozavie, dom'le, sa le plangi de mila, cu lacrimi de crocodil eventual, aiurea, ti le stergi cu o batista cat prosopul si pe urma te duci bine merci la Katanga, bei un coniac, mai faci o barfa despre expozitia lui Anghel care tie nu-ti place, dar mie da, pe urma te duci la nevasta, iti scoti copiii la plimbare, cainele sa faca pipi, lumea nu se arunca deloc cu susul in jos pentru ca a murit nenorocita aia, Dumnezeu s-o ierte, cercul nu s-a inchis, pentru numele lui Dumnezeu sau al lui cui vrei tu, nu conteaza si atunci nu te poti opri, pricepi, in arta e important sa te opresti pentru o clipa, evident, mai mica sau mai mare dar oprirea asta este totul, fara de ea arta n-are ce sa-ti spuna, adica ,ce zic eu, nici nu exista. -Arta e vesnica. -Splendid ! Tampit de splendid! Dar vesnicia i-o da tocmai momentul acesta de oprire, ma opresc eu si pe urma altul si altul si acum si mereu inainte, in masura in care timpul asta inseamna inainte si abia atunci ea este ceea ce trebuie sa fie. -E emotionant, totusi, ca o poveste de dragoste sa aibe un asemenea deznodamant dramatic. -Las-ca stim asta foarte bine de la Shakespeare nu trebuie sa ne-o mai amintesti tu, numai ca intregul edificiu construit pentru acest final trebuie sa fie fara fisura, la tine sufla vantul prin atatea crapaturi ca in cinci ani se alege praful si de postament si de statuie, invata de la batranul Will ca ai nevoie de marmura, pe urma blocul sa fie perfect alcatuit asa cum cauta Michelangelo si pe urma mai vezi tu. Eroii lui aveau 15 ani ceea ce nu e tot aia, dramatic e si la 25 zici tu, asa zice si Segal eu nu prea sunt de acord desi daca ma gandesc bine tipul e parsiv, se pricepe pentru ca n-a omorat-o dacat pe ea, nu se moare din dragoste in doi decat daca totul e inainte, nimic inapoi, asa el ramane bine merci, baiat sportiv, solid, bogat si asa mai departe, cam melo-dramatic, tu preiei nota si nu simti falsul, melo-drama ti-am mai spus, ce dracu, merge pana la prosop dar nu mai departe.

Maria Cecilia Nicu / North York




Maria Cecilia Nicu    2/12/2009


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian