Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestinã
Note de carierã
Condeie din diasporã
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouã
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastrã
Traditii
Limba noastrã
Lumea în care trãim
Pagini despre stiintã si tehnicã
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhiv� 2024
Articole Arhiv� 2023
Articole Arhiv� 2022
Articole Arhiv� 2021
Articole Arhiv� 2020
Articole Arhiv� 2019
Articole Arhiv� 2018
Articole Arhiv� 2017
Articole Arhiv� 2016
Articole Arhiv� 2015
Articole Arhiv� 2014
Articole Arhiv� 2013
Articole Arhiv� 2012
Articole Arhiv� 2011
Articole Arhiv� 2010
Articole Arhiv� 2009
Articole Arhiv� 2008
Articole Arhiv� 2007
Articole Arhiv� 2006
Articole Arhiv� 2005
Articole Arhiv� 2004
Articole Arhiv� 2003
Articole Arhiv� 2002


Cenaclu - Primavara la sfarsitul verii



21 septembrie, anul acesta, a fost o adevarata zi de primavara in ultima zi de vara, mai ales ca uraganul Isabel, cu cateva zile inainte, ne strecurase ceva fiori reci la gandul sosirii lui pe aceste meleaguri.
In aceasta zi, colaboratorii „Observatorului”, precum si invitati de seama, ne-am intalnit in gradina octogenarului Ovidiu Creanga, pentru a sarbatori o alta primavara, cea a sufletului si a mintii, debutul sau ca epigramist, intr-un volum intitulat „Unde dai si unde crapa!”
Chimist de profesie, adevaratul debut in proza memorialistica l-a facut tot in aceasta gradina, exact in urma cu doi ani, cand isi rotunjea numarul anilor de viata, cu volumul „Din sacu` lui Mos Bodranga”. Un asemenea record, despre care nu am mai auzit pana acum si posibil foarte greu de egalat si cu atat mai greu de depasit, te face sa cazi putin pe ganduri, sa surazi ca unui vis indepartat, incercand parca sa zaresti ceva prin ceata vremurilor ce ne asteapta pe fiecare sau poti sa murmuri ca Al. Macedonski:

„Mai sunt inca roze, mai sunt

Si tot parfumate si ele,

Asa cum erau si acele

Cand cerul credeam pe pamant.”



I-au facut o frumoasa prezentare directorul „Observatorului”, Dumitru Puiu Popescu, Ilie Stelian, Constantin Cicerone si altii. Au fost subliniate valentele sale umoristice si satirice, in ambele volume, asa cum insusi autorul spune:

De ce sunt epigramele mele acide?



Poate fiindca sunt chimist

(Devenit epigramist),

Eu in ele pun... parol

Cate-un pic de vitriol!

Dar ce ar fi o epigrama fara acea poanta acidulata?



Directorului „Observatorului” Dumitru Puiu Popescu ii spune:



Esti „PUI” si nu te contrazic,

Nu vreau belele,

Dar printre dinti discret iti zic:

Esti „PUI DE LELE”.



Distinsei noastre colaboratoare, Veronica Lerner, care ne-a marturisit ca isi petrece mult timp scriind si ca este ajutata de sotul ei in treburile gospodaresti, ii spune, privind cu ochiul de barbat:



Ea scrie versuri, scrie proza,

Si viata ei e roza.

El gateste, el la piata,

Da-o dracului de viata.





Unor prieteni :



Cand erati la disperare,

Ma sunati fara-ncetare,

Dar de cand v-ati aranjat,

Numarul mi l-ati uitat.



Prefata volumului de epigrame este semnata de George Corbu, remarcabilul epigramist din Romania si prieten vechi, caruia Ovidiu Creanga ii datoreaza indemnul de a se „deda” la epigrame. I-a daruit volumul sau de „Corbigrame” si Ovidiu Creanga, aflandu-se si sub pielea lui Mos Bogranga, aratandu-si deschis pretuirea pentru prietenul sau, si-a numit epigramele „Bodrangrame”.

Discutand despre valorile scrisului autorului celor doua volume, am auzit si parerea ca n-ar fi rau daca ar incerca sa mai renunte la unele cuvinte cam „vulgare”.
L-am auzit pe autor zicand „asa sunt eu, sunt cam buruienos la vorba, am gura cam sloboda”.
Ne-am inchipuit cum ar fi sunat textul astfel schimbat. Cred ca atunci Ovidiu Creanga nu ar mai fi fost Ovidiu Creanga. Ne-au venit repede in minte versurile lui Arghezi:

„Din bube, mucigaiuri si noroi,

Iscat-am frumuseti si preturi noi.”

Vocabularul folosit de Arghezi nu l-a impiedicat sa ocupe un loc atat de important in literatura romana. Fiecare cuvant are drept de cetate, nu-i asa?

„Cetatea” lui Ovidiu Creanga este una de admirat, si pentru frumusetea cuvantului, fie el luat din lumea „sloboda la gura”, si pentru stilul oral, care iti lasa impresia curgerii line, si pentru randurile in care freamata viata, in care se simte miscarea, dar mai ales pentru primavara debutului la cei peste 80 de ani trecuti.

Cati dintre noi nu ar vrea sa iti calce pe urme, dragul nostru Ovidiu Creanga?

Inca odata FELICITARI!







Elena Buica    9/22/2003


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian