Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Sufletul în grădină


DESPRE FACERE

Tu esti al rănii tale fruct rosu cu ispită
pe creanga de-asteptare ca rodia rodită
deschisă-n miezul fraged cum tipătu-n durere
stând cruce-n răstignire la clipa de plăcere
când frumusetea pare că e ultragiată:
ci-i semn în trupul Firii mereu si fără pată.

(... Ce vânătoare lungă! Si timpul se desfiră
când pasărea de suflet ochită-i ca o liră
ce lasă-n aer chipul de cântec, să nu-l doară
pe Nevăzutul Mare crezut pe dinafară;
împovărat de geniu, ci, neputând s-ajungă
stă Omul de-ntrebare – ce vânătoare lungă...)

Revoltător de simplu de vesnicii se moare:
ca timpul de-ndrăzneală în timpul de uitare
ce naste-vârf de lance – un vis izbind în altul –
istovitoare taine din care pleacă saltul
spre marea înfruntare: abis în transparente
ivindu-se lumina, esentă din esente...


ARTĂ POETICĂ

Frumos e doar Frumosul ce-n ochiul meu rămâne
si botezându-mi firea pe sufletu-mi stăpân e:
sculptându-mă lumina si umbra dându-mi haină
împodobindu-mi clipa si gândul sfânt cu taină
eu trec prin veac de unul, tăcut si fără oaste
cu inima-pedeapsă ritmându-mă sub coaste...

(... Anevoios e drumul la cerul fără scară
si ziduri cad ca alte noi ziduri să răsară
iar Naltul e departe când zodii se devoră
chiar ora de iubire-i o altă fostă oră –
anevoios urcusul, iar steaua, ce subtire!
apocalips de cântec spre care mântuire?...)

E Primăvară, totusi! Frumosul bate-n mine
reînfrunzindu-mi tâmpla, în sânge dând rubine
cădelnitând arome văzduhului de soartă
perechilor de patimi le deschizând o poartă
în lacrima de viată măruntă ca o perlă
si-n vârful de tăcere cu mugur isc o mierlă...


FOTOGRAFIE DE GÂND

Puterea stă-n puterea de a ne-aduce aminte:
erai înmugurirea, c-un pas eram ’nainte;
eu mă iveam din umbră, tu răsăreai din ceată
vuia în mine timpul vibra în tine viată
si ne-am zărit prin clipa-ochean tăcut ca miri
nestiutori de moarte în fragede zidiri.

(... Ce frenezii în dansuri, ce păsări în aripi
mă-nvârtejeau, din tipăt stiai să te-nfiripi
si să-ti ascunzi ascunsul dezvăluindu-l iar
umpleam cu ode muntii iar versul meu barbar
ti se părea alintul suav-diamantin
surâs îti era chipul si surâdeai divin...)

... Ce timp trecut!... Pădurea cu arborii bătrâni
si astăzi e stăpână: noi nu suntem stăpâni
decât pe năzuinta de-a ne topi în noi
de-a ne uni cu-adâncul, de-a fi în unul: doi
si de-a intra-n orândul învesnicind o stea –
o, cum se subtiară a fi si a avea!...


PE MALUL RÂULUI DE GRÂU

... Ah, să mă-nchin, ca-n vremuri, iar lanului de grâu
si el să mă îndemne cu verde-albastru râu
să-mi fie teama dulce si să mă înfior
la chipul de răcoare din chipul unui nor
din care veri s-anuntă în tunete, prelung
să vreau s-ajung acolo – ci nu mai pot s-ajung!...

(... Copil, atunci! iar lanul dansa cu pitpalaci
păstrând iubiri, botezuri si praznice-colaci
în rumeniri rotunde cu-aromitorul miez
când se-mplineste totul, numai să vrei să crezi:
să-noti voinic noianul de grâu cu ochi-nchisi
sub pleoape o mireasmă să-ti râdă în irisi...)

Retrage-te în taine, bătrâne voievod!
Râul de-atunci e astăzi o mare fără pod
când valuri nesfârsite vederilor se sparg
si e adânc adâncul, pustiul larg prea larg;
vor năzui azi altii visând cu ochi deschisi
ca, iarăsi, o mireasmă s-adaste în irisi...


DE VEGHE

De veghe, ca o veghe de noapte fără arme
când îngerul încearcă în suflete să darme
tăcerea nepăsării, spre-aducere-aminte
că somnu-i ca o moarte; tăcutele cuvinte
păstrează-n ele rodul iubirii de iubire
ci fără de putere si fără devenire...

(... Pustiul stăpâneste jur-împrejur si este
în miezul ne-iubirii cu neagra ei poveste
si, nevăzut, clepsidra de duh împarte spatii
de ură si-ntuneric acestor generatii
si-mpins spre nefiintă – un fruct stelar – Pământul
îsi leagănă, de spaimă, pe ramura-i frământul...)

... Cum ne-nteleg acei ce-s de mult plecati din lume
ei: floare, fruct si aer si nu-si mai stiu de nume
zburând atomi ai tihnei totale-n văi de văi!
De veghe, fără arme, la somnul alor tăi
nu te opri din cântec, durerea-ti e puterea
de a-nfruta neantul: mereu reînvierea...


CĂTRE POETI

... Să-mpingem ceasul trudnic al noptii către zi
să-i despicăm adâncul, să-l facem a vui
materia de vise s-o modelăm în chipi
fără asemănare: priviri să-i dăm si-aripi
să nu ne doară umbra, s-o-nsufletim cu trup
din care imnuri calme spre-a vesnici se rup...

(... Tăcerea-i doar tăcere: ea n-are formă nici
hotare spre abisuri, iar dacă-i te dedici
e de tărie foarte în lanturile-i moi
si duhul ti-l împinge spre duhul de apoi
cunună de-ntuneric ti-aduce si Cuvânt
nu vei mai fi: tăcerea te-asează în pământ...)

Când ziua taie-n ceata din care toti venim
cu soarele de-o seamă risipitori să fim
spre-a răspândi în fire elanul cosmic iar
ca temerea de moarte să moară-n calendar
si fiecărei clipe să-o dăruim temei:
la lucrul cel de taină să-i ajutăm pe zei...


TRUFASUL CĂLĂRET

Si iată Cerul mândru peste Pământul nou:
ce cade în lumină câstigă în ecou;
năvala ierbii urcă în aer verzi cetăti
spirală-n frăgezime îndatorată să-ti
împrospăteze ochii si să-ti pătrundă-n vis
tie în prea-adânce melancolii închis.

(... Eu, Steaua diminetii în dar ti-o voi aduce:
la clipa de-nviere în clipa de răscruce
spre-a te înmiresmare interior, târziu
nisipul să-ti rănească si-n marile-ti pustiu
grădini să se arate: potoape dulci de flori
spre roditoare toamne când nu mai poti să mori...)

Da, iată Cerul mândru peste Pământul nou:
ce cade în lumină câstigă în ecou –
mai multe nu-ti pot spune: cântările m-adun’
într-o plutire calmă, într-un fior, într-un
potir de-ntelepciune (ca mir de mare pret!)
ci Timpul peste toate-i Trufasul Călăret...


SUFLETUL ÎN GRĂDINĂ

Nicicând mai neuitată, grădina mea, te caut
si te zăresc de ceată si te aud în flaut
lumină a luminii luminilor străvechi
la tine-mi sapă visul ca somnul în urechi
dăinuitor si totusi topindu-se domol
ca umbra-nchipuirii mereu cu-acelasi gol.

(... Ce arbori de mărire, legănător tezaur
ce păsări de uimire la zilele de aur
si dăinuirea dulce fără-a te sti în fire
iar în mijloc stând Pomul cunoasterii-orbire
cu ispitiri în fructul de taină, aplecatul
spre care îndrăzniră femeia si bărbatul...?

Te caut: zori sunt ochii, alti pomi plantează ei
si alte-amiezi de ploaie sub arc de curcubei
si alte păsări care în sunet locuiesc
Eu, cu sudoarea fruntii la tot ce-i omenesc
mă dărui (deopotrivă se-nvredniceste Ea)
si iată, cu iubirea, suim în cer o stea...

Scrise în Spitalul Panduri,
Bucuresti, 19

Nota Observator;

Ii multumim venerabilului poet Radu Carneci pentru amabiltatea de a ne trimite periodic minunate poezii.
Ii dorim santate si putere de munca in continuare.






Radu Carneci    1/11/2009


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian