Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Jubileul unui poet ... la 70 de ani


La saptezeci de ani
încă mai scriu poezii,
câte una pentru fiecare deceniu
din timpul pe care l-am străbătut,
când pe jos, când pe sus,
mânat de un geniu.
Nimeni dintre cei ce i-am cunoscut,
mamă, tată, soră sau frate,
n-a stiut cine sunt, până când
am ajuns un străin de departe.
Mă întreb si zâmbesc, mă frământ si mă-ncrunt,
stau pe gânduri visând neclintit…
Din ce cuib m-am ivit?
Ce am fost? Ce mai sunt?
Unde sunt, dacă sunt, cât de mult am iubit
Anii mei?
Toate vin si mă mir
că mai pot să retin
întâmplări cât de mici din lumea cea mare
prin care-am trecut ca o rază de soare
printre nori, din senin.
I
Am zece ani, e toamnă si grâu-i răsărit.
Se bucură pământul, ne bucurăm nespus…
O iarnă cu zăpadă, atâta ne dorim,
ca grâul să adoarmă sub giulgiul lui Iisus.

Sunt un copil crescut din rugăciune
pe un ogor cu braze strălucind
în noaptea de noiembrie, o tainică minune
îmbrătisând pământul sub luna de argint.

La scoala mamei mele eu învăt să cânt
si să primesc iubire din trupul lui Hristos.
Cuvântul din Psaltire îmi e sfânt
si îmi pătrunde-n suflet, luminos.

Pe scara scolii urc ghizdanul greu…
În banca dinspre geam sunt fericit.
Îmi place să răspund la întrebări mereu,
de doamna învătătoare să fiu si eu iubit.

Stiu cine sunt, dar nu stiu ce voi fi.
Mă văd urcând un munte fermecat.
Învăt, mă joc cu multi copii din sat…
Nu-mi pasă de mai trece înc-o zi.
II
Am douăzeci de ani si sunt soldat
tunar, ca tatăl meu, dar nu încărcător.
Un ofiter mi-a zis că-s bun de ochitor
si să mă urc pe tun mi-a ordonat.

Ne e război, dar eu sunt instruit
să apăr ce poporul meu a cucerit.
Învăt să trag, mărsăluiesc si cânt
si-astept să mă întorc în satul meu iubit.
III
Am treizeci de ani si încă sunt student
si sunt tătic, din dragoste-nsurat.
La scoala vietii sunt un repetent,
dar lupt cu o putere de bărbat.

De-acum mă văd cu visul împlinit:
Sunt dascăl, sunt poet si ziarist.
Dar ce păcat, mi-e sufletul prea trist,
că libertatea tot nu mi-am găsit.
IV
Am patruzeci si doi si nu mai pot răbda
teroarea ce-a cuprins întreaga tară.
Un glas mă-ndeamnă: Du-te, iesi afară
si află-ti libertatea undeva!”.

Si plec deodat’, lăsând în urma mea
sotia si copiii, fără veste
pornind la drum prin noaptea cea mai grea,
C-un geamantan si trista mea poveste.

Si scriu scrisori, prin parcuri, subt zăpezi…
Nici una însă nu ajunge-acasă.
Învăt mai mult să sufăr si să cred
că Dumnezeu pe drumuri nu mă lasă.

Trei ani am asteptat acel cadou
Dumnezeiesc să vină pentru mine
Thanksgiving a fost ziua când din nou
Familia mi-am revăzut cu bine.

Găsindu-mi libertatea, am aflat
că liber nu poti fi decât prin muncă.
Si am muncit pân-am căzut la pat,
dar m-am sculat din nou, la o poruncă.

Esenta vietii mi-a găsit izvor
de împliniri si alte aspiratii,
cum pasărea găseste-n al său zbor,
un vânt prielnic spre înalte spatii.
V
Cincizeci de ani din viata mea trecură.
Muncesc si scriu, îmi public prima carte.
Copiii studiază mai departe,
iar mama lor munceste cu sufletul la gură.

În tara unde-i bine să fii proprietar,
Avem de toate, bani, masină, casă.
Mă simt stăpân, căci nu mai sunt hoinar
prin lumea mare si miraculoasă.
VI
Am saizeci de ani, învăt, sunt împlinit
si-astern pe foi povesti si poezii…
Din cât am fost, din cât voi mai trăi,
as vrea să las un semn că am iubit.

Bătrână, gârbovită si stressată,
inima mea deodată s-a oprit.
A trebuit să fie operată.
Acum măsoară timpul înc-o dată
pe calea lumii, către infinit.

VII
Slobod pe Cărarea Singurătătii
La 70 de ani urc pe Cărarea Singurătătii
Prin venele trupului meu obosit si prea greu
trece domnul Diabet pe moarte călare.
El mă caută prin toate cotloanele trupului,
fără să stie că Muntele Gând e rampa mea de lansare
către paradisul germinator al ideilor pure.
Plin de curcubeie si lacrimi solare,
imponderabil trec prin pânza albastră a cerului,
fără să ating linia orizontului.
Gândul meu visător e bântuit de mistere.
Trec slobod pe Cărarea Singurătătii...
Pe toti îi cunosc, nimeni nu mă cunoaste.
În ritmul egal al timpului meu,
Inima îmi urează: „La multi ani!”

Nota Observator ;

Azi 4 Noiembrie 2008 scriitorul si poetul George Bajenaru din Wakefield implineste 70 de ani .
Cu toata prietenia ii dorim sanatate, ani plini de bucurii, si zile fericite alaturi de cei dragi !




George Bajenaru    11/4/2008


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian