Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


GEORGE BACOVIA - readucerea valorilor in actualitate -



Intr-un univers de refugiu si dor, regasim intotdeauna amintiri sacre,de care nimeni n-are cum se atinge.Atunci starea de bucurie cuprinde teritoriul fara hotar al sufletului din noi.Pretextul poate fi banal; faptul ca septembrie este luna in care s-a nascut George Bacovia,sau,
pur si simplu,in absenta lor,ploile binecuvantate din alte toamne sau...ploi care ne seaca uneori sufletele.
L-am citit peGeorge Bacovia cam in aceeasi vreme in care autorul „Mentiunilor critice”,Per-
pessicius,profetea : „O sensibilitate adanca ,cum e aceea a d-lui Bacovia ,va fi intotdeauna subiect de dialectica pentru amatorul de poeyie al viitorului”(1967).Pastrez sentimentul puternic ,neatins de vreme,ca ma aflam in fata unui alt mare poet al tristetii si al durerii umane,din umbrele universului caruia s-a deprins o poezie noua,sub semnul unui soare negru al melancoliei.
Imaginea poetului perceputa demult, in tinerete,nu mai corespunde in totalitate cu cea de acum.
Recitindu-l,”lectura lecturarii insasi”,il abordez dintr-o alta perspectiva.Aceasta nu poate modifica creatia sa poetica.Orice artist este ceea ce este,dar nu numai.O abordare critica ii da o confirmare.O alta abordare critica nu-l preschimba pe poet in altceva,dar,refacandu-i-se drumul
(„umbra textului”)pot fi descoperite latente ascunse in perfectiune sau suficenta;de cele mai multe ori in combinatia lor.George Bacovia este inca unul dintre acei poeti carejustifica sensul actului critic.Creatia sa ingaduie descifrari la fiecare lecturare,sentimentul de regasire in aventura de a scrie despre Poezie,de a ma reintalni cu sinele meu intr-un discurs ce-mi confirma propri-mi
fiinta regasita.
Incontestabil,George Bacovia,reprezentant al simbolismului,este un mare poet prin originalitatea si singularitatea sa . El a eternizat nu doar o mare sensibilitate fata de suferinta, de
durerea sa,ci jalea umanitatii.A fost un poet al adevarului pentru ca intr-o lume dominata de optimism zgomotos si de betia indiferenta a cautatorilor de aur, poezia sa,cu tragismul ei sfasietor,a stabilit un echilibru.Echilibru eranecesar in aflarea adevarului,dar un adevar nu al catorva,ci un adevar al celor multi,pentru care Bacovia a strabatut melancolii si nevroze,mergand pana la esenta durerii universale.Poetul plumbului si al decorurilor funebre a fost un intelectual din multime,dar si un artist demn care a distilat in vers veninul existentei umane.In George Bacovia a existat un eroism al rezistentei impotriva mortii si a distrugerii,un eroism al adaptarii la toxinele epocii sale,iar victoria lui a fost personala,pentru ca el,smulgand masca iluziilor,a creat imagini ale tristetii , mizeriei si mortii in decorul de cavou al liricii sale. Considerat de o parte din critica literara un spirit teatral,iar creatia sa o punere in scena pentru a se exprima,totusi
George Bacovia nu a pozat; el s-a adaptat lumii in carea trait.Solitar ,nu s-a lasat ucis de singuratate;trist,nus-a lasat prada disperarii;indurerat,nu si-atrait durerea ca pe o agonie.Durerea sa este expresia unui sentiment universal si a purtat-o in obsesia culorilor intunecate, a plumbului,a scenelor morbide,a amurgurilor sfasietoare,a toamnelor bolnave sau a verilor caniculare,a descompunerii universale.Foloseste simbolul pentru a sugera singuratatea eului poetic ,sunete muzicale triste pentru a prezenta dezechilibru lumii. Experimenteaza procedee moderne ,ajungand la delir verbal,gesturi absurde sau cuvinte fara sir. Universul sau poetic este
un cimitir prin care se plimba in toate anotimpurile infatisate dintr-operspectiva proprie ,marturisind starile sale sufletesti cu toata sinceritatea,fara a folosi nici cel mai mic artificiu sau ornament pentru a le indulci.Volumele sale prezinta declinul naturii omenesti,convertirea spiritului ;un spirit depreciat spre biologic,un biologic bolnav.Versurile sale sunt un avertisment
dat omenirii ,de la care poetul nu asteapta intelegere sau un raspuns.Astfel se explica sentimentul vidului ,rasul absurd,dezaxarea eului,manifestarile excitante pana la dementa,din creatia sa.Sin-
guratatea ia forma ploii,a plumbului,a parcului,a cimitirului,a bolii, a nevrozei,a vagabondajului.
Ploaia personalizata,plansul cosmic al naturii,se va restrange de la impresie la expresie,sugerand adancimea insingurarii pana la disparitia totala ,la intoarcerea in timpul preistoric”De-atatea nopti aud plouand/ Aud materia plangand.../Sunt singur si ma duce-un gand/ Spre locuintele lacustre”(Lacustra).Plumbul,cuvant-cheie,folosit obsesiv in poezia cu acelasi titlu,evoca materia impietrita.Daca in creatia sa caracteristica generala este descompunerea materiei intrata in putrefactie si redata circuitului universal,pentru a exprima apasarea sufleteasca,sentimentul inabusit,apeleaza la valoarea metaforica a plumbului.Sensul acestei metafore se dezvaluie si cand evoca iubirea „Dormea intors amorul meu de plumb”(Plumb)asociata cu sentimentul exasperant ,
insuportabil al singuratatii „Stau singur in cavou” ; cavoul sugereaza un univers inchis,condamnarea sa la izolare.Fiinta sa este roasa de o cangrena a universului,iar imaginile macabre si voluptatile istovitoare il urmaresc ca o maladie cronica unica.Poezia este tragica si universul sau liric se hraneste ,as spune, cu lacomie, din una din esentele cele mai tari si concentrate cunoscute de simbolism,un amestec de durere si placere,instinctual ingemanate,exprimate cu simplitate,chiar cu stangacie verbala, uneori,semne, fara indoiala,ale unei luciditati de exceptie,surprinse de o inteligenta artistica capabila de performanta intr-o afirmare violenta,dar crispata in notarea senzatiilor de moarte,de descompunere,de degradare a materiei.Simbolismul poetului,idealul sau literar s-a format din modelele franceze ale poetilor infatisati de Verlaine „poetes maudits”,aspect recunoscut de Bacovia „ Departe,in cetate,viata tropota.../ O simturile toate se enervau fantastic,/Dar in lugubrul salei pufneau in ras sarcastic/Si
Poe si Baudelaire si Rollinat”(Finis), „Ca Edgar Poe,ma reintorc spre casa,/Ori caVerlaine,topit de bautura-/Si-n noaptea asta de nimic nu-mi pasa.”(Sonet) .George Bacovia aduce in creatia sa
lumini din alte lumi,este purtator de tulburatoare taine si scrisul sau deznadajduit intrece disperarea ,durerea si faureste acorduri de plans,ce aduce alinare,dar reprezinta si expresia propriei sensibilitati ce-l apropie de intelesuri desprinse din taceri si vesnicii. Formele prozaice intalnite in poezia sa pot fi explicate prin dorinta poetului de a nota nemijlocit senzatia sa inocenta si dureroasa.O anume naivitate se descopera si in cifru culorilor „Eu am incercat sa le redau cu inteligenta,prin cuvinte.Fiecarui sentiment ii corespunde o culoare.”Traieste incertitudini amare in legatura cu capacitatea de a se exprima pe sine „Si prin crengile –ncalcite mi-am notat/ Versuri fara de talent.”(Vant) „...jalea de-a nu mai putea face un vers...”(Note de
toamna).Este constient de talentul sau.Geniale raman imaginile artistice create prin sinestezii simboliste „O pictura parfumata cu vibrari de violet”(Nervi de primavara).Poezia sa ramane unica;nu poate fi nici imitata,nici intrecuta. Influenţa sa „e extraordinară, dar implica un paradox: poetul cu cel mai adanc acou asupra poeziei române moderne este izolat ăn strania frumuseţe, inimitabil. ”(N. Manolescu). Din îngemănarea mizeriei târgului de provincie în care şi-a irosit
viaţa, cu splendoarea tulburătoare a castelelor din vis, a nălucilor din parcuri, din frumuseţile suferinţei, a creat un univers poetic original prin însăşi singularitatea lui, o inteligenţă artistică lucidă într-o formă stilistică personală.

Valentina Bobină Vucovan - Timisoara







Valentina Bobină Vucovan - Timisoara    9/1/2003


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian