Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


“ Eu, între aici, acolo si dincolo” de Savu Teaha

Despre scriitorul Savu Teaha, născut în satul Câmp, astăzi Stei, județul Bihor, resident în orașul Dearborn, Michigan, am scris, cu ani în urmă, în serialul “Aceste bucurii trecătoare”.

Prima dată l-am prezentat în calitate de epigramist, a doua oară, ca autor de eseuri despre crestini.
Cu câtva timp în urmă, domnul Teaha mi-a trimis cea de a treia carte a sa, o culegere de poezii, având un titlu evaziv: “ Eu, între aici, acolo si dincolo”
În câteva rânduri, scrise cu pix albastru, pe foaia de titlu, autorul ține să precizeze, că prin această carte îmi ofer㠓 un fragment din jurnalul de zbateri personale …“ Iată , mi-am zis , o frumoasă definiție. La sfârsitul lecturii, am realizat că definiția dată de autor este emblematică pentru poeziile cuprinse în volum.
De o sinceritate nudă si de un comic amar, multe din cele peste o sută de poezii, schițează un autoportret plurivalent, al unui poet sceptic, în luptă cu iluziile și deziluziile vieții de toate zilele. Incluzându-se pe sine, ca personaj central al unora dintre narările sale, poetul își îndreaptă săgețile construite din cuvinte cu valori conotative, spre caractere umane fisurate de ispite.
Am fost surprins să văd cum, nestăpânindu-și “râsu’ - plânsu’ ”, acest poet își pune pe masa de disecție propria ființă, sacrificând-o în numele artei cuvântului.
Într-o perioadă de istorie literară bântuită de confuziile generate de textualism, Savu Teaha e un poet sincer și concis. El aparține unui curent nou în poezia românească, pe care l-aș numi sincerism sincretic.
Aflat la o vârstă propice bilanțului sufletesc, Savu Teaha convertește în imagini poetice propria-i experiență de viață. Stau mărturie versurile autobiografice, din care se reține un spirit antonpannesc, hazliu la vreme de necaz și plin de jale în ceasul bucuriei frânte. Într-o spirituală oglindă retrovizoare, poetul își privește propriul eu, descriindu-l în mod ludic și într-un limbaj popular, fără pretenția de a fi creat o poveste sau un basm, ci având satisfacția de a fi spus în așa fel, încât a reușit să elimine din discursul său, orice confuzie. Spre ilustrare, transcriem din poezia “Despre mine și apropiații mei”: “Ca să nu supăr pe nimeni, / în primul rând, despre eu , / fost maestro teleleu; / iar acum, precum se știe, / maestru în sărăcie. / N-am să spun povești, nici basme, / ci-ntâmplări adevărate, / trăite, nu -mprumutate. / Sunt frate fratelui meu, / soț singurei mele soții, / fârtat fârtatului meu. /Am fost uns cu alifii – prin internate, prin gazde ... / armată și pușcării, / prin iaseuri și ceapeuri, /și prin fabrici și prin mină, / utecist și pecerist / (doar la un pas de… Gheorghiu), căsătorit doar flotant / -- fără pretenții de vârst㠖 / adept al lui Dionysos, / uns cu puțină beție / și un pic de poezie, / și aș zice de se poate, / uns cu-aproape de toate…, / uns cu dor, străinătate, / dar acum alții mă ung / și prin față și prin spate.” “Nu-i poveste ce am spus. / Mă întreb și iar mă-ntreb - / când voi ști să înțeleg / și să-mi bag mințile-n gât? / Să trag perdeaua și-atât… / Concluzii fără confuzii: /chiar și acei ce vă îmbrățișează, / văzându-vă lătrând la sărăcitu-mi nume, / își cască ochii mari și îi inchid de tot, / neștiind ce să mai creadă despre lume”.
Înțelegând că paradoxurile fac parte din evoluția firească a viații de toate zilele, poetul își divulgă fără mândrie identitatea de “țăran din sat pietros”, convertind în poezie naivitatea și decepțiile sale, dar mai ales neputința de a ieși din prorpia-i condiție de creator, pentru a-și ferici iubita, precum aflăm din poezia intitulat㠓Pisălogie”, din ciclul “Acolo”, marcat de o umilitoare dedicație: “Aceleia care mi-a promis un viu crâmpei de paradis, ofer acest modest buchet din sărăcia-mi de poet”.
Poezia “Pisălogie”din ciclul “Acolo”, pare a fi o ironică declarație de dragoste a unui iubit ajuns la apogeul deziluziei, dar și un autoportret al unui mire mult prea otrăvit de elixirul amăgitor al propriei sale vieți. Dedicate “Eleonorei V., după un an și jumătate”, versurile sunt niște amare răbufniri ale unui suflet exasperat și inadaptabil la marile nimicuri și mizerii ale vieții. Poetul se simte frustrat de incapacitatea sa de a ieși de sub tutela unei iubite posesive, incapabile să-i accepte condiția și calitățile de neschimbat. Ajuns la limita de sus a neputinței de a se elibera din criza pricinuită de o iubire neechilibrată, iubitul își pune sub semnul întrebării calitățile de om întreg la fire și se teme de posibile schimbări psihofiziologice și loco-motorii. Neliniștile personale se transformă într-un monolog de confesiune intimă , nu lipsit de subtilități, pe când cei doi parteneri reprezintă în fond o antiteză umană , ivită dintr-o iubire ce nu se poate împlini.: “M-aș mulțumi / să pot fi fericit chiar și pe jumătate. / În fond, aș vrea de două ori mai multă sănătate, / iubita mea de douăzeci și patru de carate. / Iubita mea din fulgi de nea, / să nu m-atingi! , c-ai să te f rigi. / Iubita mea, ce albă ești, / ca și-n povești. / Să nu m-atingi, căci te topești, / și ce mă fac de nu mai ești? / Eu sunt și mut și sunt butuc - / nu știu vorbi, nu știu umbla, /ca-n țara ta. / Ești glasul meu, / Ești pasul meu, / Ah, mă întreb mereu,/ mereu, / sunt oare-ntreg? / Voi ști cândva vorbi, umbla? / În marea neputința mea, / oare aș vrea să fiu așa? / Iubita mea din flori de nea, / eu te iubesc și te jelesc, / căci te-nțeleg… îți este greu, / căci nu sunt eu ce-ai căutat – / tu ai găsit / un mire mult prea otrăvit.”
Ajuns la vărsta de 60 de ani, poetul nu se mai poate comporta ca un adolescent visător, nici ca un tânăr îndrăgostit până la absența de sine, ci ca un om a cărui luciditate produsă de grelele încercări ale vieții, este echivalentă cu drama trăirilor sale de “corăbier” experimentat, coborât, ridicat și chiar răsturnat de valurile unui fluviu învolburat . Vâsla corăbierului-poet, penduleaz㠓între aici, acolo și dincolo”, în spațiul unui suflet “mult îndurerat și flămând de alintare”, aflat la ceas de cumpănă, în așteptarea unui nou răsărit de soare: “Greu e văduv și orfan, / fără prieteni, făr-un ban , / într-un continent străin, / fără să ai un vecin…, / unde neîncetat vin / vânători de bogății,/ pescari de soți și soții./ Grei sunt, Doamne, și fierbinți / părinții ce nu-s părinți,/ copiii ce nu-s copii, / soțiile –nesoții, / râvnind după bogății. / Până ieri, alaltăieri, / eram orfan de-un părinte, / dar acum, simt marea rană,/ am rămas orfan de mamă. / Greu e văduv și orfan,/ chiar o zi, darmite-un an. / Io-s văduv de la-nceput, / c-am iubit și n-am văzut / privirea-i plină de ierni / cu săbii trase de reni, dar va răsări un soare / peste dorul ce mă doare, / suflet mult îndurerat / și flămând de alintare.” ( „De va răsări un soare”).
Convins fiind - ca și colegul său de generație, poetul Șerban Chelariu -, că în ceea ce spune echoiază spusele marilor înaintași, Savu Teaha creează - cu plăcerea de a se simți elevat -, în maniera lui Nichita Stănescu, un frumos poem, intitulat “Muntele de eu”, în ale cărui versuri, poetul din anul 2006, apare copleșit de ecourile din anii 1960 ale poeziei lui Nichita. Citim: “Eu mă uit numai la tine / Tu te uiți numai la mine. / Eu sunt fărâmă de tu. / Tu ești fărâmă de eu. / Ce mă înfășori în focul / brațelor de curcubeu. / Tu foarte plină de eu / și eu foarte plin de tu. / Eu mă mișc grăbind încet. / Tu te miști ca prâsnelu’. “ (…) “lunecând sub corn de lună / buna mea aspră de bună. / Eu sunt tu și tu ești eu, / ROGVAIV de curcubeu.”
Mai mult decât atât, într-un delicat poem, “Remember”, Teaha se adresează direct marelui său înaintaș întru poezie, vrând parcă să-l răsplătească pentru unicitatea florilegiului său poematic, dăruit cu generozitate omului vorbitor sau nevorbitor, surd sau orb, omului “partea de jos sau de sus” : “Nichita, atât de ușori au rămas pașii tăi, / încât florile se înalță sub ei, / pentru a-ți săruta tălpile bătătorite. / Iubite Nichita, iubitele tale flori, / ca nimeni altul știai să le înfășori. / Tu ai vorbit cu tot ce se mișcă, / cu tot ce-i nemișcare – ori mi se pare?! / - având cuvinte alese pentru fiecare, / chiar pentru fiecare – fie că-i surd, fie că-i orb, fie că-i vorbitor ori e mut, / fie că-i partea de jos, /ori partea de sus, / intr-un munte de aur sau munte de lut.” (…) “ Nichita, / te iubesc și te salut / cu dulci cuvinte și necuvinte,/ cu unsprezece elegii, /căci ai știut să fii, / și ești, fără-ndoială, / tot înainte, mai înainte…”
Nu este uitat nici istoricul literar M.N.Rusu, “ nichitologul” și “indrăgostitul de cuvinte și necuvinte”, din micul poem “Povestea glonțului abia născut”.
Peregrinând incognito, “între aici, acolo și dincolo”, poetul alunecă din real în ireal, bâjbâind în stare de letargie, prin spațiul transparent al unui cosmos de vis, în căutarea poeziei adevărate, pe care o numește “aleasa mea de taină și de suflet”. De reținut se impune, prin incantație și imagini revelatorii, poezia “Vai visul meu ce nu te-ar vrea!”, o ars poetica sui generis: “Aleasa mea de taină și de suflet, / de când te strig cu glas de tunet, / crăpat-a și tăcerea pietrei rare / și pasul tău nu mai răsare / prin miezul ierburilor verzi, / s-asculți pustiul și să-l vezi / cum îmi coboară-n suflet și în sânge, / cum brațul meu de foc se stinge / într-o închipuită-mbrățișare. / Vai, visul meu – subțire zare / te-ar vrea nesomn peste oglindă, / să te adoarmă și să te aprindă, / te-ar vrea un curcubeu de foc / cuprinsă de ascunsul joc. / Vai, visul meu ce nu te-ar vrea, / aleasa mea de taină, aleasa mea”.
Versurile din “Poezia”, confirmă un model particular de reprezentare absolută a conceptului de poezie: “Nimeni nu știe din ce îndepărtări vine…/ Împarte tainice neliniști și pleacă. / Cineva plânge cum nu a mai plâns, / tânjind după sublima ei pleoapă. // Nimănui nu s-a vândut, nici nu se vinde, /Ea tot tânără si înaltă rămâne, / și neâncetat aleargă si-aleargă / dinspre ieri, înspre azi și înspre mâine, // și fuge prin ploaie cu brațe deschise / până când ochii-i devin curcubeie. / Cineva șoptește și se înalță în șoaptă: / frumoasă fecioară, sublimă scânteie!”
Ca “sublimă scânteie”, poezia aprinde în sufletul poetului întrebări grave, privitoare la rațiunea de a fi a omului pe pământ și în univers, conștientizându-i misiunea de purtător de iubire, pace și bine. “Să nu-ți spui că ai aur și roabe alese / Omul se-ngroapă-n prăpastia firii. / Întreabă-te dacă ai pus o floare măcar pe tainicul altar al iubirii. // Să nu-ți spui că ai străbătut pământul în lung și în lat, / durând galerii de lumină. / Omenirea plutește ca o frunză pe apă. / Întreabă-te, întreabă-te, care ți-e partea de vină / / Să nu-ți spui c-ai adus pietre din lună, // până neliniștea tronează aici, pe pământ. / Întreabă-te, întreabă-te și iar te întreabă / pentru ce trăiești aici și pentru ce sunt? “
“Eu, între aici , acolo și dincolo” este cartea unui poet intuitiv și a unui existențialist în poezie, “sătul de lume” și flămând de “cuvântul sfânt”.
Purtând în inimă și în gând marea taină a poeziei, Savu Teaha etalează prin cartea sa, un registru poetic original, de la eul personal, la non-eul universal, valorificând în chip fericit, mijloacele de expresie ale limbii materne.
George Bajenaru
Wakefield,




George Bajenaru    10/1/2008


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian