Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


„Sansele vietii mele” fragment de roman


O SCRISOARE
(In loc de prolog)


Doctore, vin si te rog sa-ti aduni gandurile si sa-mi trimiti o telegrama pe vreo 60-70 de pagini.
Daca Teodoreanu n-a luat in seama propunerea lui Ibraileanu sper ca vei aprecia propunerea pentru “Sansele vietii mele”, despre care mi-ai vorbit. Sa nu zici nu, si mai ales sa nu renunti, pentru ca ma obligi s-o scriu eu si n-ar fi frumos din partea mea. Mai mult decat atat, as putea sa ma ratacesc pe cararile vietii tale.
Si ca sa vezi ca sunt totusi destul de documentat, iti spun ca am date pentru cel putin 50 la suta din urcusurile si coborasurile-cheie ale complexei tale calatorii, intr-o viata de copil, elev, student, om de stiinta, ziarist si chiar scriitor, cu atatea momente si chiar anecdote pe care le-ai trait pana la venerabila varsta de azi. Multe le-am retinut din discutiie, altele sunt culese din lucrarile pe care le-ai publicat sau le mai ai in sertar.
Asa stand lucrurile, am sa incep cu o replica destul de pretentioasa pentru un copil de taran descult, care pastea vitele pe niste porumbisti, [ntr-o zi noroasa si rece de toamna, cu rezonante asemanatoare versurilor lui Paul Verlaine :
« Les sanglaux violons de l’autome »…
Incepuse razboiul. Sub pretextul lipsei spatiului vital si sub emblema sfidatoare a natiunii superioare, Hitler pornise poate ultima campanie halucinanta a unui pamantean nebun de putere sa cucereasca omenirea, prin razboi.
Tu aveai aproape doisprezece ani,trecusesi in a cincea primara si in loc sa pleci la o scoala undeva, pentru ca erai unul dintre cei mai buni copii la primara, pasteai vitele pe camp. Atunci, un copil ca si tine ti-a spus ca un repros, ca baiatul invatatorului, coleg cu voi la scoala si care se pare ca era ceva mai slabut decat tine, a intrat la liceu. Tu ai raspuns filozofic : « Asta nu e dreptate ». O vorba mare care nu era de nasul unui copil ca tine. Dar, ai spus-o.
In aceeasi toamna te-ai intalnit, la joaca pe undeva cu un alt consatean, cu o clasa mai mare care intrase la liceul industrial din Craiova. Acesta ti-a impuiat capul cu o teorie despre baterea cuiului. Filozofie mare !
El, si altii care mai plecasera, aveau cu ce sa plateasca taxa la liceu. Tu, care nu aveai, ai ramas sa pasti vitele.
Dar, [n anul urmator, a aparut o sansa. Tu zici ca aceasta a fost prima din viata ta. Mai mult, s-a produs un miracol. Ai dat examen si ai reusit, ca si mine, la un liceu cu bursa. Nu era un liceu oarecare, ci liceul militar la care [nvatase [nsusi regele Mihai, la Manastirea Dealu’.
{n 1940 a fost un mare cutremur care a subrezit cladirile de la Manastirea Dealu’ si liceul a fost mutat la Predeal. Dar [n acelasi an s-a mai produs un mare cutremur, pentru acelasi liceu. A fost transformat [n Colegiu. S-a numit « Colegiul national militar Nicolae Filipescu ». Acesta a pastrat vechile reglementari pentru elevii de la clasa a doua [n sus, iar cei noi, [ncepand cu clasa [ntai din toamna lui 1940 erau bursieri. Admiterea lor s-a facut [n functie de note, respectand proportii similare cu cele dintre categoriile si clasele sociale. De aceea, fiii de tarani aveau o pondere de 60 la suta pentru ca atat reprezenta atunci taranimea [n populatia tarii. Fiii de ofiteri, de functionari si altii aveau proportii mai mici.
Cele doua cutremure au mai avut o replica, poate unica [n istoria [nvatamantului romanesc. Se zice ca legionarii, fiind la putere, ar fi vrut sa profite de noul Colegiu si ar fi produs niste nereguli, favoritisme la admitere. Din acest motiv guvernul, sau chiar maresalul Antonescu, nu stiu exact cine, a anulat primul examen si a dispus repetarea lui, dupa reglementarile cele mai severe. Printre candidati, ca si printre cei reusiti se aflau elevii care reusisera si la alte licee. Unul dintre ei a fost chiar consateanul tau de la industrial care ti-a facut teoria cuiului si care a devenit mai tarziu un viitor specialist [n limbile clasice (latina si greaca), Florea Fugaru.
Dar sa nu ne [ntindem cu aceste paranteze. }anse similare cu a noastra, de a urma liceul ca bursieri au avut peste cativa ani fiii de tarani, pana la tranzitia care a anulat-o. Poate se mai pastreaza si azi la liceele militare, dar nu [n aceeasi proportie, normal.
Cum vorbim despre tine, stiu ca serbezi ziua de 4 aprilie ca pe cea de nastere. De ce ? Astept raspunsul [n paginile telegramei.
Desi ai terminat clasa a saptea la Predeal pe un loc de mijloc, ca si mine si ultima clasa ai urmat-o la un liceu civil, ai intrat primul la Agronomie, [n Craiova. Tu nu apreciezi ca o sansa aceasta reusita pentru ca veneai cu o pregatire prea solida ca sa nu obtii asemenea rezultate. }i [n plus, pentru mai multa siguranta, ai dat examen [n acelasi timp si pentru obtinerea unui post de profesor suplinitor la stiintele naturii. Ai reusit si acolo. Dar cred c-ai avut si o sansa, ca nu s-au suprapus orele de examen. }ansa ta.
M-am [ntrebat nedumerit de ce ai ales agricultura, cand tu erai asa de pornit catre literatura. Parca te aud cand i-ai dat dreptate lui Ion Carje, un alt mare pasionat, dar numai pentru citit, nu si pentru scris. El zicea ca « decat magar sanatos, mai bine filozof ofticos ». Iti amintesti ?
Ca erai si tu putin nebun, cum spunea un poet elen despre tagma poetilor, te stiu si eu si mai mult, am confirmarea. In autograful lui Carje. Citez randurile pe care ti le-a scris la despartire, dupa desfiintarea faimosului nostru liceu de la Predeal, in 1948. Unii, mai ales cei care aveau [n spate niste resurse financiare mai mari, l-au botezat ca si Bacovia « liceu, cimitir al tineretii ». Iar m-am luat cu vorba, iarta-ma ! Citez din autograful lui Carje din Corbu-Olt, devenit ziarist dupa terminarea literelor : « Am gresit ca si ceilalti, m-am adresat omului exterior. In mine pastrez omul dinauntru, poetul. Altfel ar fi greu sa te retin. Semanati toti si mai tarziu voi avea doar amintirea unor colegi buni, generosi, omogeni. Tu, deoparte, melancolic, rezervat, nebun, zambind altfel, gandind altfel. Ramai asa, aparte si asteapta … va fi trist drumul tau, va fi tragic, dar paseste chiar, risipind lacrimi, e al tau”. ~sta e Carje. El te-a vazut poet.
Dar altii au alte pareri. Iata ce-ti scrie Baiasu Dan, arhitectul de mai tarziu, din Bucuresti:
“Sa ajungi oriunde vrei, ca toate’s bune [n afara de meseria de poet”
Apoi Ciontescu Constantin: “celui mai visator coleg, de la unul din multii lui prieteni.”
Sau |utu Ionescu, viitor medic:”Poate te vei simti vreodata nemultumit de soarta, sa-ti amintesti ca ai avut o adolescenta placuta si niste adevarati colegi.”
}i Tudor Emil, un conservator atunci se pare. A luat atitudine ca atare. El vedea [n tine un om razvratit, pornind probabil de la poezia « pentru o lumen noua » care, trecea peste comunism si viza o pace universala cum a vazut-o poate Victor Hugo [n Mizerabilii si de ce nu un fel de globalizare mondiala care trebuia sa se fundamenteze pe alte legi. {n fine, sa vedem ce-ti scria sahistul din Giubega-Dolj, ajuns profesor universitar de matematica si apoi printre primii constructori de calculatoare de la noi. El te vedea un visator. }tia ca citesti multe poezii de la Eminescu, Bacovia, Bayron, Poe, Witman, Puskin, Horatiu, Iuvenal, Martial, la Omar Khayam si ai scris. Ca sa te mai tempereze, probabil, ti-a scris de parca ar fi fost [n anul 2000 cu exceptia spiritului religios : « Gandeste-te ca lumea de azi, asa cum este, este bine croita. }i nici un mijloc n-o poate schimba complet, croindu-i alte idealuri, alte tinte. Omul zilelor noastre, ma refer [n special la omul orasului, este obosit de valorile spirituale pretentioase si este mai practic. El nu mai poate trai din seva unei culturi care se [ndreapta spre ultima sa faza, faza civilizatiei, a tehnicii [n care stiinta capata prioritate si de aceea, sub presiunea opiniei generale si a obisnuintelor, se [ndreapta spre rezolvarea problemelor de ordin practic. De aici lipsa de scrupule, ipocrizia si dorinta de a depasi prin orice mijloace, slabirea sentimentului religios si [ndreptarea spre materialism, spre satisfacerea animalului din om. Toate acestea izbesc puternic [n oamenii sensibili, care nici macar nu se regasesc [n societatea asta si le aduc mereu stari deprimante. Eu te gasesc printre cei de care-ti vorbii mai sus si de aceea [ti spun [n loc de « adio » sau « la revedere », sa te obisnuiesti cu ideea ca nu poti schimba nimic din ceea ce este realitate si trebuie s-o accepti asa cum este ».
Olteanu Gheorghe, un bucurestean ajuns mai tarziu inginer constructor de zgarie-nori [n SUA, a venit tarziu la Predeal, prin clasa a sasea, fara examen, prin transfer Un baiat fin, inteligent si foarte [ndraznet. {ti aduci aminte ca a primit cadou de la cineva, care probabil l-a adus si la noi, niste schiuri de lux si fara un antrenament corespunzator a facut o coborare pe partia MTR de pe Clabucet. }i-a fracturat un picior si a rupt schiurile [n doua. El [ti scrie… « te-am cunoscut, figura cea mai serioasa si poate, dupa cum tu singur marturisesti, sufletul cel mai adanc framantat, dar nu mai fi pesimist ca pesimismul distruge. »
Sarbu Lonida din Hunedoara si el va devni inginer metalurg - seful clasei [n toti cei sapte ani cat am [nvatat la Predeal, si completeaza pe ceilalti : “[n loc sa evadezi [n adevaratul sens al cuvantului (cum au facut cei mai multi – completez eu) tu te-ai retras si [nchis [n tine. Rezultatul ? Pesimismul care oglindeste fidel viata noastra (se referea la internat). }i continua : « Gandeste-te ca adevarata viata care ne asteapta va fi si mai urata si mai grea (era fiu de muncitor). {nvata, zicea el, sa gasesti [n ea si bucurii, caci de vrei sa le cauti, le vei gasi ».
Ion Moise, zis cioba, viitor profesor la Pitesti, dupa ce [ti aduce aminte de bancurile lui “bune” [ti recomanda sa te cultivi ca sa ajungi unde doresti, dar sa nu te mai “amorezi” asa de repede.
Dutulescu Andrei (din Balilesti-Arges, inginer) [ti ureaza « succes [n viata care de acum [ncepe si ne deschide portile ei. Ramane de vazut daca e iad sau rai ». Scepticism demn de un vizionar.
Rusu Ion (din Goicea-Dolj, devenit agronom) : « Tu mereu trist, eu mereu vesel, sunt poate singurul din clasa care te-a [nteles. Esti o fiinta aparte, esti un baiat purtat de sentimente nobile, pe drumuri frumoase »… Poetul ne[nteles…
Victor Emanoil (din Bucuresti, fiu de functionar, devenit inginer electrotehnist) : « Lupta noastra continua de a [nfrunta primele obstacole prea curand puse [n fata adolescentei noastre cred ca ne-a calit de ajuns ca el, destimul sa fie [nfrant ».
Dar legile naturii ne-au facut prea slabi si pe el prea tare… Acum [ncearca sa rupa lantul care ne-a legat sapte ani si simt ca ruptura doare. L-om frange si vom pleca pe drumuri diferite, [nainte poate spre alta Meca, o Meca a noastra, lasand [n urma pe cel cazut si pe cei care vor cadea. Prietene, prefera sa fii Emirul, caci daca vei cadea, [ti va fi cazatura mai glorioasa decat existenta obscura a drumetului pocit”.
Litescu Ion (fost coleg de banca, Valea Mare-Muscel, devenit inginer chimist) : „Lasand la o parte micile noastre sicane… desi anii petrecuti [mpreuna ne par clipe, totusi sunt sapte ani. Parca ieri am venit si eram [mbracati [n bleumarin si cu eghileti galbeni, frumosi, noi – fiii de tarani, ne simteam ca niste printisori. Cand Ghiula din clasa a opta (comandantul de pluton al clasei noastre, avea 19-20 de ani) a [ntrebat : cine este mai vechi ? Ai iesit tu. Sosisesi primul la liceu si nu aveai de unde sa stii ca [n jargonul militar, cel mai vechi [nsemna primus inter pares (primul [ntre egali - seful clasei), cel care reusise cu media cea mai mare. De atunci a curs multa apa pe Leuca si pe Rasnoava (cele doua parauri care curg pe langa curtea liceului, se unesc si ajung [n Prahova care izvoraste din centrul Predealului), noi am crescut. Nu mai suntem copiii nestiutori de alta data, cei multi ca mine si ca tine de la tara. A venit capacitatea odata cu primele tale versuri, care au culminat cu „Pentru o lume noua”.
Mi s-au parut nostime unele versuri de [nceput, un catren scris pentru Ionescu Nicolae, de pe la Corabia. Versurile ti-au fost inspirate de o mica poveste al unui [nceput de idila pe care o avusese Ionescu si drept rasplata ti-a daruit o fotografie, dupa o statuie care reprezenta un bust nud, de fata, de toata splendoarea. }i tu ai scris :

„Margaritari pe albi sani
razele lunii [ti presar
iar eu ma cert cu ai lumii caini,
vrand gardul ca sa-l sar”.
si continui:
Nu mai spun ca te-au inspirat si probleme serioase cum era refrenul cantecului ostasilor care plecau la razboi, pe care-l cantau zilnic prin curtea liceului colegii nostrii mai mari, care faceau instructie cu armele si bine[nteles trageri.
Dupa cate stiu, aceasta poezie ai scris-o dupa ce ai plecat de la Predeal. Eram ingineri, mi se pare.
„Camarazi, camarazi
spre noi privirile se-ndreapta,
focul luptei ne asteapta,
camarazi, camarazi”

Este refrenul ce ma rascoleste si acum, cand trec pe langa Rajnova, pe drum.
{n ’43 era [nca razboi si veneau ca un ecou catre noi, de pe front, numele celor cazuti : comandanti, colegi, cunoscuti…
Dar triste si uneori chiar sarcastice, au fost si poeziile de dragoste :

„Iubito esti o melodie trista
o amagire,
de iubire,
ce-mi tremuri sufletul ca pe o batista”.
Sau [n sonetul neconformist „sa scriu ce-am sters” :
„Carii
rozandu-mi linistea-n grinda
mi-au proiectat [n a noptii oglinda
portretul tau, Mary.
Nume fictiv,
umbra suava,
chemare bolnava,
tablou naiv.
Privirii tale efemere,
i-am scris un vers
si l-am sters.
Esti aceeasi tacere
ce vesnic [mi cere
sa scriu ce-am sters”.
Eu am mandria de a fi fost coleg cu un poet”.

Gogot }tefan (din Corbu-Olt, devenit profesor de romana) arogant, marturiseste : „Afinitatea naturii mele si a Predealului m-au transformat, facand dintr-un om vesel, unul trist, cateodata plin de sarcasm, pe care l-am [mprastiat dupa circumstante”. }i despre tine : „dintre portretele tuturor : mana impresiilor va strange catre frumos amintirea unui sensibil”.
Dumitrescu Laurentiu din Dambovita, devine chirurg : „Ma izbeste sinceritatea pe care o manifesti… Ai spus bine : pe Dumnezeu [l simte fiecare [n felul lui”.
Florea Alexandru (Tecuci, devine inginer la CFR) : „desi vom fi departe unul de altul, noi ne vom simti totdeauna aproape pentru ca sufletele noastre sunt unite prin prietenia ce am zidit-o aici, prin bucuriile si necazurile ce le-am trait zi de zi”.
Ilie Gheorghe (Breaza, devine inginer, profesor si decan al Facultatii de Cai ferate) se marturiseste si te roaga : „Draga, sa nu uiti ca [n capitala banilor olteni (unde te duci) am primit primele notiuni, s-a insuflat pentru mine prima data scanteia valorilor [nalte, spirituale, intelectuale…anii petrecuti la Craiova (liceu militar Dimitrie Sturdza de unde a venit [n clasa a cincea la Predeal), ani care tocmai datorita faptului ca au fost prea aspri. [mi trezesc acum amintiri frumoase. Daca te duci la Craiova, sa nu uiti ca acolo a trait patru ani un coleg al tau”.
El, ca si altii, avand medii mai mari au [nlocuit pe cei cu medii mai mici, cei cca. 50 la suta care au fost trimisi la alte licee.
Carstea Marin (Barca-Dolj, devenit ziarist, dupa ce a urmat literele), te apreciaza : „Om cu mult bun simt care ia apararea celor slabi. Asa cel putin, te cunosc eu. Iata tot ce voiam sa spun despre tine”.
Marinescu Aurica (Slanic-Prahova, devenit functionar petrolist) : „Tu, cu firea ta de om constiincios si sincer, cu meritele pe care trebuie sa ti le recunoasca oricine, vei da piept mai usor cu greutatile vietii”.
Un coleg al nostru mai modest, venit prin transfer prin clasa a 5-a sau a 6-a, un anume Anghelescu, [ti aminteste ca [ti taia nasturii de la manta „[n gluma” si ca te necajea sa-i traduci la latina ?
Ciubotaru Iuliu Vorniceni (Dorohoi, devine cercetator, doctor [n istorie) : „As vrea ca peste putin timp sa cumpar de la unica librarie din Dorohoi o carte de poezii cu numele tau… [ti mai trebuie tendinta si gata, opera de valoare. Mie mi-au placut poeziile tale, mai ales cand n-au purtat pecetea influentelor moderne.

………………………………………………………………………………………

Memorie, sa nu uiti colegii pe care i-ai avut, atata timp cat ai fost surghiunuit [n orasul [n care ploua de doua sute de ori pe saptamana „.
Ghitulescu Gheorghe (Buicesti-Mehedinti, devenit medic) : „Am [ncercat de atatea ori si [ncerc si acum si cu greu scriu aceste cuvinte, cand stiu ca ele sunt ultimele pe care ti le pot spune…cuvintele despartirii”.
{ncheierea prevestitoare de zile negre. Ghitulescu, dupa cum stii, a devenit medic si a ajuns directorul spitalului din Bailesti, unde a fost eroul unei anecdote nostime : purta o barba popeasca. {ntr-o zi, [l [ntalneste un batranel prin curtea spitalului si-l [ntreaba :
- Parinte, daca nu ti-e cu suparare, unde-l pot gasi pe doctorul Ghitulescu ?
Doctorul a zambit si era cat pe ce sa-i spuna :
- La biserica, taica.
Dupa ce am trecut [n revista cateva autografe cu semnificatiile lor, sa vedem ce spune si enciclopedistul nostru, Plesoiu Aurel (din Gura Teghii-Buzau, ajuns inginer electrotehnist, mai tarziu).
Din fituica pe care mi-ai aratat-o reiese ca, el ti-a facut la 21.01.1947 un portret psihologic si nu stiu daca s-a folosit de un zodiac sau numai de observatiile proprii, dupa o schema gasita undeva. Interesant este ca acest portret [ti corespunde, practic s-a confirmat [n proportie de 80 la suta, dupa o calculatie pe care am facut-o chiar eu de curand.
Iata cum te caracterizeaza el, foarte lapidar : 1.eleganta ; 2. putere de rabdare ; 3. de fascinatie ; 4. raceala ; 5. indiferenta ; 6. idei liberale [n legatura cu morala si conventiile sociale ; 7. curaj ; 8. spirit ; 9. talent ; 10. natura simpatica ; 11. mare putere seducatoare ; 12. mandrie si [ncredere [n sine ; 13. iubeste societatea simtitor ; 14. maniere ; 15. disctinctie ; 16. afectie ; 17. sentimente puternice ; 18. generozitate ; 19. natura senzuala ; 20. bunatate de caracter ; 21. timiditate ; 22. aptitudini pentru studiu ; 23. om caruia [i place sa contemple ; 24. fermitate [n chibzuinta ; 25. usor supus ; 26. ascultator ; 27. fermitate ; 28. cateodata, cruzime ; 29. om care stie sa pretuiasca timpul, lucrurile, ocaziunile ; 30. dispus la economie ; 31. viata potrivit de lunga.
In analiza facuta am stabilit ca ti se potrivesc 24 din cele 31 de elemente, deci peste 80 %. Am exclus trei insusiri pe care nu le pot aprecia sau de care n-am fost convins : putere de fascinatie, putere seducatoare si durata de viata.
Dintre caracteristicile cele mai evidente confirmate, mentionez si eu, in ordinea inscrierii date de el : idei liberale in legatura cu morala, dar manifestate foarte discret, datorita manierelor, distinctiei si de ce nu, timiditatii. Urmeaza talentul, la care tu ai ceva usurinta [n scris si mai putin [n vorbire. Apoi, generozitatea. }tiu ca n-a fost persoana, coleg, [n [ndelungata ta activitate, care sa nu fi beneficiat de ea. Pe unii colegi ai vrut sa-i ajuti chiar sa-si schimbe scrisul si semnatura neglijenta. Multi dintre colegii tai din cercetare au beneficiat de generozitatea ta. Asa cum au mentionat si doi dintre colegii nostri de liceu. Bunatatea de caracter se apropie de precedenta. Este interesanta semnalarea lui Plesoiu privitoare la aptitudinea pentru studiu, pe care ai dovedit-o mai ales [n munca de cercetator stiintific. Ai recunoscut la cea de-a zecea aniversare de la terminarea facultatii, [n cuvantul tau foarte aplaudat. Ai zis ca venind la Braila, ai mai urmat o facultate. Multi au luat-o drept o metafora. Altii, mai curiosi, chiar te-au [ntrebat : ce facultate ? }i le-ai vorbit despre Culturile irigate a caror intrare [n [nvatamantul superior ai propus-o si a aparut [ntr-un articol de fond al ziarului Romania libera de atunci. Ca aceasta propunere a ta a influentat sau nu, cert este ca dupa publicarea ei, disciplina respectiva a fost introdusa [n programa analitica din anul universitar urmator si se continua si azi.
Daca v-ati fi [ntalnit [n 2003, la cea de-a 50-a aniversare a terminarii facultatii, ai fi spus ca tot la Braila ai urmat si cea de-a treia facultate si anume Facultatea de Soluri saraturate si exploatarea lor agricola. {n acest domeniu ai lucrat 20 de ani si ai numeroase publicatii printre care si o lucrare prioritara cu unii colaboratori : Tehnologiile cadru pentru cultura plantelor pe solurile afectate de saraturare.
Cautand prin sertare, mai gasim manuscrisul altei carti care se refera numai la cultura plantelor furajere pe solurile saraturate. Ele completeaza o alta lucrare foarte utila, pe care abia s-a uscat cerneala : Seceta si agricultura [n conditii de seceta (dry farming), care [si cauta cititorii.
{n ceea ce priveste placerea de a contempla este una dintre cele mai nobile [nsusiri pe care am gasit-o si eu [n cartea ta de versuri si chiar [n unele fotografii pe care le-am vazut [n albume.
De fapt, fara a fi visator, nu poti fi, cred eu, nici chiar un cercetator bun, nu mai vorbesc de poet, chiar daca nu-ti aduce nimeni laude. Dispus la economie – scrie el mai departe. Tu mi-ai spus ca esti chiar cam zgarcit. Uitasem emotiile, timiditatea. Am constatat si eu [nca de la Predeal. Datorita timiditatii tale, mosul de istorie ti-a zis : „domnulea, vorbesti de parca ai fi din varful muntelui”. Eram prin clasa [ntai atunci.
Om care lucreaza mai mult cu creierul, asta e confirmata mai mult de activitatea ta din cercetarea agricola careia i-ai dedicat aproape o jumatate de secol, daca socotim si anii de facultate [n care gandul tau a fost [ndreptat spre acest domeniu. Dar nu sunt putine nici proiectele din activitatea pe care ai desfasurat-o si sub influenta sentimentelor. Ba, uneori chiar a unor vicii ca fumatul sau, copilarescul joc de noroc. Hai ca asta cu cartile de joc e nostima si poate ca nu-i dai importanta de sansa.
Desi timid, fricos, totusi te-a tentat sa intri [ntr-o capcana din care ai avut sansa sa scapi cu fata curata. {n ’43 sau ’44 . Corect este ’44 pentru ca aveam sala de clasa cea mai mare de la etaj, cu deschidere spre intrarea liceului si spre Clabucet.
Cei care eram din zone mai [ndepartate n-am putut sa plecam [n vacanta de Craciun. Era razboi si se circula foarte greu cu trenul. Rusu, Capizisu si Carstea au organizat un plugusor si te-au luat cu ei [n echipa. Doi tineau o macheta de placaj-plugul cu doi boi de la sala de festivitati, al treilea pleznea cu biciul si tu trageai buhaiul. Asa ati colindat profesorii, ofiterii si se pare, chiar pe alti predeleni. Banii pe care i-ati castigat , ati [ncercat sa-i [nmultiti la un joc de carti. Ati gasit voi de la cine sa [nvatati. Ati jucat mai [ntai [ntre voi. Apoi, cand au venit ceilalti din vacanta, ati [ncins un joc chiar [n prima zi. Dar tu, care ai avut parca o presimtire, te-ai plictisit si dupa cca.o jumatate de ora ai lasat locul liber, ca erau destui chibiti care asteptau sa-si [ncerce norocul. Eram cazati in cel mai mare dormitor, iarasi destinat clasei a patra. Copiii n-au asteptat o ora mai tarzie. Era program administrativ, comandantul companiei era [n birou, sau a aparut cand voi n-ati vazut. Era un cavalerist cu burtica de bucatar care, probabil nu mai corespundea armei, si asa cum dormitorul era lipit de magazie, unde capitanul isi avea biroul, trimis de o pasarica vicleana, a venit la noi sa vada cum aratam dupa vacanta. Tu, plecat din fundul dormitorului cu patruzeci si ceva de paturi asezate pe patru randuri, te [ndreptai spre usa. Cand aceasta s-a deschis si l-ai vazut, ai comandat : drepti. Era consemnul obisnuit. La masa de joc, pe un pat din fundul dormitorului, panica mare. Cei patru din joc si chibitii, [n loc sa ia pozitia reglementara, dadeau de zor sa ascunda cartile si banii. Zbucium zadarnic. Comandantul i-a vazut si i-a chemat la el. Purta mereu o cravasa [n mana. Parca-i vad pe cei patru, unul langa altul, [n pozitie de drepti. Capitanul le-a confiscat cartile si banii si te-a chemat pe tine (erai mai vartos !) sa-i tii [n spate pe rand pentru a primi cate o portie de cate trei sau cinci cravase. Au mai pierdut si cate doua-trei puncte la purtare. Iar tu, sa nu spui ca n-ai avut si atunci o sansa. Ai scapat basma curata. Desigur, asa ceva nu se uita. Ramane sa le povestesti tu pe altele care au fost mai semnificative.
Stii ce n-a sesizat numeni la tine, dintre cei amintiti ? Pasiunea. Esti un sufletist plin de pasiune. De fapt, ei si noi, ca ma inscriu si eu intre comentatori, eram niste adolescenti [n pragul tineretii, inteligenti, dovada ca am ajuns ingineri, medici, profesori, cercetatori, ziaristi. N-am vazut atunci, cum spui tu intr-o poezioara de dragoste neimplinita : „cat suflet picurase [n cuvintele acele, ca si piatra de e piatra tot s-ar fi miscat de ele”. Au observat aceasta pasiune poate si restul colegilor din facultate, din activitatile pe care le-ai desfasurat [n cercetare si, alaturi de alti colegi, profesor pentru cadrele tehnice din trei judete [n care ai lucrat, dupa cum am mai spus, aproape o jumatate de secol. Eu mi-am dat seama [ntr-un moment, [l pot numi intim si [naltator, cand [n loc sa-mi vorbesti despre tine, mi-ai citit din prima ta carte de poezii cu care ai debutat. Ai patosul unui actor care [si recita propriile ganduri, visuri, fantezii si viziuni. {mi imaginez cata pasiune, cata perseverenta si chiar [ncapatanare ai pus [n cautarea migaloasa si analiza miilor si miilor de plante de orz, orzoaica, grau si graminee perene, [n faneata de la Frasinet, din satul Jiana (fostul raion Vanju Mare) unde ai facut unele descoperiri ca noutati pe plan national si chiar mondial [n Fitopatologie, pentru proiectul de diploma, la finele facultatii.
Cred ca profesorul tau a comis o nedreptate. El trebuia sa te considere coautor la referatul pe care l-a publicat, deoarece pana la materialul adus de tine, el detinea o colectie foarte mica de 4 specii si tu ai mai adus 11 specii noi [n 1953.
Din speciile de graminee pe care tu le-ai descoperit ca gazde noi pentru ciuperca Claviceps purpurea una de la tine este o noutate mondiala dupa cum arata el. Apoi, [nsusi titlul lucrarii publicate de profesor este copia titlului lucrarii tale de diploma, faimoasa lucrare de sase pagini. Sau cu ce [nsufletire ai scris teza de romana la examenul pentru admitere la facultate, cand ai mai cerut cateva coli de hartie si ai scris despre rolul literaturii [n societate, amintind pe langa eroii din filmele vremii si Marseieza, despre care Napoleon ar fi spus ca ar da 140 de tunuri pentru un asemenea imn care sa-i mobilizeze ostirile. N-ai uitat reversul medaliei. Cat priveste rolul nefast al unor lucrari literare ai amintit „Suferintele tanarului Werter” a lui Goethe care a provocat cateva sinucideri.
Fiind cercetator, ai imaginat si experimentat un sistem de agricultura foarte intensiv si ai publicat o carte axata pe acest sistem. De asemenea, acum [ncerci sa readuci [n actualitate sistemul Dry-farming, prin cartea publicata recent.
Facultatea de agronomie, cu misterele solului, ale lumii plantelor si animalelor cu care erai mai familiarizat, poate mai mult decat noi, desi eram tot fiii satului, ti-a dat satisfactii. Dupa cum mi-ai spus candva , chiar din primele zile de studiu [n gradina botanica din parcul Romanescu de la Craiova, ai fost primul care ai subliniat notiunile de botanica primite.
{n cautarea spre afirmarea ta profesionala ai facut un popas de un an si [n ziaristica. Ocupatia cu scrisul la ziar credeai ca-ti va permite sa te apropii de literatura. Dar n-a fost asa pentru ca totul era vopsit [n rosu, cum scrii mai tarziu. Ai intrat [n profesia de baza, la cultura sfeclei de zahar.
Intrarea [n cercetarea stiintifica a fost, dupa tine, o alta mare sansa.
Munca de cercetare a fost destul de grea pentru ca lipsa de fonduri te-a obligat sa executi direct multe lucrari, ca un muncitor ziler, chiar. Cu pregatirea ta, puteai trece oricand pe un post de sef de ferma si chiar de inginer sef [n IAS, undeva. Dar nu te-ai gandit nici o clipa la asa ceva. Ai suferit cu stoicism pana la culegerea roadelor muncii tale care n-a fost apreciata poate niciodata, la adevarata ei valoare. Erai cercetator cu tematica [ntreaga, secretar stiintific si [n acelasi timp [ndrumator, consilier, profesor si adesea inspector asupra activitatii unor specialisti din productie. Dar, nu de putine ori, chiar supraveghetor sau vataf trimis de toti analfabetii ajunsi [n functii politice si tehnice care tipau sa se faca productie agricola cu orice pret. Ei puneau o armata de supraveghetori pe capul producatorilor platiti la ziua-munca. }i printre cei angajati [n acest angrenaj erau si cercetatori, ca si alti salariati. Pe langa toate acestea, avea si cercetarea merele ei putrede. Cei care se zbateau sa ajunga sefi, directori. {ti amintesti de halucinatul, disperat ca nu ajunsese sus, te-a crezut pe tine vinovat si te-a insultat cu nerusinare, spunandu-ti ca n-ai ce cauta [n statiunea la care ai muncit 40 de ani. }i tu, omul rabdator, [n loc sa-l [nfrunti pe imbecil, i-ai multumit pentru aprecieri, lasandu-l [n plata Domnului, ca pe un caine care latra la orice calator. De fapt, cine se poate supara pe un caine ? Cred ca vei scrie ceva si despre aceasta salbaticiune, care am [nteles ca a ajuns deja pe o creanga [nalta si tinteste varful copacului, ca orice catarator antropoid. O asemenea maimuta urcatoare ca si pe altele, le-ai descris [n unele satire [nserate [n „La rascruce de vanturi si vremi”. De aceea, cred ca [n „Explicatie” ai spus bine ca „dictatura a tinut si multe ticalosii legate. }i cand s-a [ntors blanda libertate, [n loc sa iasa la lumina cistea si [nteleapta ei dreptate, au dat buzna [n viata noastra, de peste tot, nemerniciile, cu toate”.
Apoi [n fabula „O bufnita si un magar” ai prins alte aspecte semnificative care-l vizeaza pe imbecilul de mai sus.

„O bufnita scolita la fara frecventa
[l sicana pe magar de imprudenta,
dar cand a fost sa-mparta un lucru de nimic
s-au [mpacat. El [i da resturi la picnic,
iar ea-l lasa sa rage-n permanenta.”

Nu ai dat pace nici Novatorilor defaimatori :

„Lasata-n mana unor novatori defaimatori,
Istoria romanilor ajunge o parodie nula.
Sa nu ne mire daca intr-o zi,
O inlocuiesc cu aventurile lui Bula”.

Si pentru a incheia intr-o nota mai optimista aceasta scrisoare, ma folosesc in final de o strofa din poezia ta „Sa nu-ti pierzi speranta” :

„Bucura-te omule ca apele curg,
Ca sevele se prefac in clorofila si flori,
Ca viata palpita inca pe pamant
Si sunt departe apocalipticii nori”.


Al tau coleg, Ignatiu Sorin.

I-am raspuns ca-i multumesc pentru aprecieri si [ndemn.
Totodata i-am promis ca voi scrie o carte de eseuri cu titlul „Parcelele experimentale si rachetele cosmice cu subtitlul „Sansele vietii mele”

Nota Observator;

Ion Marin Taru nascut in 11 octombrie 1928 in Malu Mare jud. Dolj, a iesit la 70 de ani la pensie dupa 44 de ani de cercetare in agricultura, ca dr. ing. CP gradul I,
Am publicat un fragment din cartea domniei sale: PARCELELE EXPERIMENTALE SI RACHETELE COSMICE (SANSELE VIETII MELE)
Vom reveni cu alte fragmente







Ion Marin Taru    5/27/2008


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian