Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


America in fata multor semne de intrebare

De foarte multi ani nu s-au confruntat Statele Unite cu atâtea semne de întrebare si cu
atâtea momente de confuzie ca în prezent.
Alegerea unui nou Presedinte si a unei noi Administratii la Washington crează tot felul de întrebări care până în momentul de fată nu si-au găsit răspunsul.
Rezolvarea conflictului militar din Irak si Afganistan nu si-a găsit încă solutia iar formarea
unei aliante care să blocheze planurile Iranului de creare a unei bombe nucleare este inexistentă.
În plus alte zeci de probleme domestice si internationale stau deschise pe agenda de lucru a Congresului.
Peste toate acestea ne confruntăm cu o situatie economică din ce în ce mai dificilă si greu de controlat, cu un enorm deficit financiar de peste 53 trilioane dolari si cu perspective de extindere, cresterea inflatiei si spectrul unei recesii cu multiple efecte negative.
Toate aceste aspecte ale vietii de fiecare zi la care suntem expusi sunt deosebit de complexe si se întrepătrund atât de intens, încât e greu să le descifrezi unde si când si-au avut începutul precum si unde si când ar putea să-si găsească rezultatul final.
Cea mai “recentă” dintre probleme si care crează o stare de confuzie generală este confruntarea cu efectele directe ale recesiei economice.
Recesiile economice nu sunt fenomene noi, ele s-au manifestat de zeci de ani în diverse tări. În economiile de tip planificat, ele existau chiar dacă nu erau numite direct “recesii” iar
guvernele respective le camunflau prin subventionări masive si le îmbrăcau în tot felul de statistici si date false care confirmau numai succese economice si opulenta populatiei.
În economiile bazate pe sistemul pietii libere recesiile au avut si au tot felul de manifestări: unele au fost de mai lungă durată si s-au manifestat într-un mod foarte agresiv, altele au fost ceva mai blânde si de scurtă durată.
Pentru omul obisnuit care trăieste din propria muncă ca si pentru cei ai căror bani lucrează pentru ei, manifestarea acestui fenomen economic, nu este nici usoară si nici plăcută.
Pentru unii, înseamnă pierderea locului de muncă si a sursei de venit, pierderea casei, visul fiecărui om si a fiecărei familii, reducerea masivă a modestelor economii si în final deteriorarea conditiilor de viată.
Pentru cealaltă categorie, înseamnă pierderea unor mari sume de bani, a unor serioase investitii, restrângerea masivă a unor afaceri sau chiar lichidarea lor.
La nivelul fiecărui stat se manifestă o restructurare substantială a bugetelor financiare cu urmări directe în restrângerea sau chiar lichidarea completă a unor programe sau activităti curente si a introducerii unor economii severe ce ajung până la desfintarea becurilor de ilminat de pe străzi sau din diferite institutii de stat. Nu este oare acest lucru cunoscut si pentru cei ce au trăit în România în epoca de aur si a luminii din perioada ceausistă?
La nivelul diferitelor comunităti se reduc masiv fondurile destinate programelor educative, or celor destinate refacerii infrastructurii (drumuri si poduri) precum si fondurilor pentru plata personalului din diferite departamente ce deservesc comunitătile respective (cum ar fi politie, pompieri, profesori, functionari de stat); în unele locuri s-a ajuns până la închidera unor scoli.
Paralel cu această trenă a efectelor reducerilor bugetare (care nu este nici pe departe prezentată aici în mod exhaustiv), conducerea unor state a impus cresterea taxelor ce trebuie plătite de locuitori pentru diferite activităti si servicii. Ideea este ca aceste cresteri de taxe să se alinize fenomenului inflationist, acoperind partial deficitele bugetare.
Din surse oficiale rezultă că în Delaware, de exemplu, deficitul bugetar pe acest an este de circa 70 milioane dolari iar California a comunicat oficial perspectiva unui deficit de peste 16 bilioane în următorii doi ani.
La mijlocul lunii aprilie a.c. 6 state inclusiv Puerto Rico au anuntat oficial mari deficite bugetare. Aceste state au ridicat la dublu numărul celor care cu un an de zile în urmă comunicau o situatie financiară similară.
Din informatiile furnizate recent chiar de către Centrul Bugetelor si al Politicilor Prioritare, cu sediul la Washington, pentru anul 2009 în 27 de state se prevede un deficit bugetar ce se va ridica la peste 39 bilioane dolari.
Mai poate fi pus vre-un semn de întrebare când norii grei ai recesiei se răspândesc încet dar sigur peste întregul sistem economic american?
Periodicitatea recesiilor economice care se manifestă la intervale de 5, 7 sau uneori 10 ani i-au educat pe oameni să nu se mai mire, să nu se mai sperie, si să nu intre în panică în momentul în care apar simptomele acestei maladii socio-economice.
Actuala recesie este diferită de multe altele ce s-au manifestat în trecut prin momentul aparitiei, si în special prin combinatia deosebită a cauzelor si factorilor ce concură la manifestarea ei.
De luni de zile mass-media prezintă informatii care ne obligă la diferite supozitii si întrebări si la care nu avem răspunsuri clare si oneste din partea conducerii diferitelor administratii statale si nici dela nivel federal.
Din unele informatii si interviuri date cu putin timp în urmă de către reprezentanti ai Rezervelor Federale, reiesea că economia americană este sub control, si totul se desfăsoară normal.
Mai recent a început să ni se spună: ar fi posibilă o scădere a ritmului economic, ar fi posibilă o recesie, de scurtă durată si foarte blândă si până la sfârsitul anului economia se va redresa.
Cei mai multi au simtit manifestarea simptomelor recesiei pe propriile buzunare, prin pierderea
surselor de venit si ca atare înscrierea pe listele de ajutor de somaj, prin cresterea inflatiei, criza sistemului de credite, devalorizarea puterii de cumpărare a dolarului si încă multe alte aspecte. Si totusi nu ni se spune exact: suntem sau nu în recesie ?
Mai recent Dl. Greenspan spunea că “probabilitatea” de a fi în recesie este cam o treime, si
“s-ar putea” să fim în recesie de abea la sfârsitul acestui an.
Presedintele Bush, ne-a informat pe data de 22 aprilie a.c că economia americană nu este în recesie ci numai într-o usoară încetinire.
Cine i-a furnizat aceste informatii Presedintelui SUA care l-a rândul lui le-a transmis întregului popor american, ar trebui să revadă cifrele oferite chiar de către organe specializate în diverse domenii de activitate ale sistemului federal.
În timp ce toată lumea vede si stie de luni de zile ce se întâmplă cu economia americană, se lansează formule care mai mult dau loc la confuzii decât să linistească spiritele.
Poate este dificil să definesti o recesie si să-i stabilesti momentele de început si de finalizare. Implicarea unor multitudini de factori poate crea o oarecare dificultate în stabilirea factorilor prioritari si cu o influentă directă si a celor ce se manifestă ca un efect al recesiei.
Aceasta ar putea fi valabil pentru cei ce nu au contact direct cu toate informatiile statistice si faptele ce concură la aparitia si manifestarea unui asemenea fenomen economic.
Pentru economistii statisticieni ca si pentru analistii din domeniul vietii economice si socio-politici precum si pentru cei ce sunt factori de decizie la nivel de state sau federal nu este admisibil să nu stie sau să nu se vrea să se discute cu exactitate despre etapa recesiei în care ne găsim.
Dela ei se asteaptă informatii clare si oneste referitoare la stadiul actual si perspectivele
situatiei economice cu care se confruntă America în prezent.
Poate fi o singură explicatie a întârzierii sau diminuarii realitătii: suntem în an de alegeri si nimeni nu vrea să arunce o pată neagră asupra actualei Administratii dela Washington.
Fiecare dintre factorii de decizie si din imediata apropiere a Casei Albe încearcă să dea acestei situatii economice o culoare cât mai roză, care să nu provoace nemultumirea opiniei publice nationale si internationale si să nu pună într-o situatie nefavorabilă actuală administratie.
Un fapt este clar: de luni de zile s-au făcut remarcati factorii de influentă si nimeni nu
i-a luat în consideratie sau nu a avut curajul să spună lucrurilor pe nume asa încât să se ia din timp măsurile necesare pentru a reduce cât mai mult efectele lor negative.
Despre perspectiva scăderii ritmului activitătii economice, toti factorii de răspundere la nivelul statelor si la nivel federal au stiut de peste doi ani de zile. Despre scăderea drastică a vânzării caselor, a scăderii pretului lor si a crizei sistemlui de credite se stie de asemeni de peste 27 de luni.
A trebuit să se astepte până în luna martie a.c. pentru a se discute despre riscul ipotecării caselor care a ajuns la o crestere de peste 60% , însemnând peste 250,000 în comparatie cu 150,000 cât a fost cu un an în urmă.
Sunt state în care propietarii ne mai putând să-si plătească ratele lunare către bănci, abandonează pur si simplu casele, iar băncile sunt obligate să preia aceste case si să le scoată la licitatie
pentru asi recupera sumele împrumutate.
Situatia este la fel de dificilă si pentru propietarii de case care nu au datorii la bănci dar care trebuie să facă fată cresterii impozitelor.
După luni de zile, Departamentul de Comert al Statelor Unite a comunicat cu putin timp în
urmă, în mod oficial, că vânzările de noi case au ajuns la cel mai scăzut nivel din ultimii 16 ˝ ani.
Mai există si un alt efect negativ. Dacă o casă a fost dată spre ipotecare si deci se vinde la un pret mult redus, s-ar putea ca acest pret să influnteze pretul de vânzare si al altor case similare din vecinătate.
În viitor s-ar putea să fie afectată însăsi ideia si dorinta multora de asi cumpăra case si să existe deci o orientare spre închirierea de case decât spre cumpărarea lor.
Închirierea s-ar putea să se dovedească a fi mult mai accesibilă si mai avantajoasă în comparatie cu decizia de cumpărare.
Asa cum spunea recent un economist : “ în Statele Unite a dispărut epoca produselor ieftine si dorinta de a avea propria casă”.
Nu era mai normal să se comunice oficial si să se ia măsurile necesare cu luni de zile în urmă, decât să se lase să se ajungă la o asemenea situatie?
Cel putin acuma, în ceasul al doisprezecelea, factorii care decid în această problemă, ar trebui să actioneze cât mai rapid si în special cât mai eficient pentru a se opri sau cel putin influenta reducerea acestei anomalii.

*

Mass-media natională a prezentat cu putin timp în urmă unele informatii care confirmau că fenomenul inflatiei este în prezent în SUA, de numai 2%. Realitatea pe care o cunoastem si o simtim fiecare dintre noi pe propriul buget financiar este de cel putin 4% sau chiar mai mult si are toate sansele să depăsească în scurt timp si 5%. La anumite produse pretul a crescut cu 30-40%.
Primii care suferă de pe urma acestei evolutii inflationiste nu sunt cei bogati sau foarte bogati si nici cei săraci sau foarte săraci.
Pentru cei din prima categorie dacă pretul unui bilet de avion, de exemplu, a crescut cu
50, 100 sau 200 de dolari, nu contează. Cei săraci si foarte săraci nu îsi fac probleme când pretul mâncării creste cu 2, 5 sau 10 dolari. Există tot felul de subventii, există “foodstamps” si alte ajutoare care se acordă celor cu venituri mici si foarte mici pentru a se acoperi asemenea cheltuieli.
Dacă pretul benzinei a crescut ajungând în anumite state la $4,00 sau peste si se prevede să ajungă la $5 sau chiar 6 dolari pe galon, nu îi impresionează pe cei bogati si foarte bogati.
Cei care sunt cei mai mult loviti direct de efectul inflationist, sunt cei din clasa mijlocie, care reprezintă de fapt, majoritatea populatiei Statelor Unite si la care fiecare dolar scos din bugetul familiei se resimte în mod foarte serios.
Acestia sunt obligati să renunte la nevoi curente pentru a-si acoperi altele de primă necesitate. Acestia sunt cei care au de plătit taxe scolare, sau trebuie să plătească extra taxe pentru programele atletice ce se desfăsoară în scoli, sau pentru plata lunară a sumelor împrumutate dela bănci pentru cumpărarea casei, pentru plata lunară a chiriei, a utilitătilor sau acoperirea cheltuielilor medicale care în ultimii ani au cunoscut cresteri exorbitante.
Acestia sunt cei cărora li se sugerează să nu mai călătorească cu avionul în vacante ci să-si petreacă vacantele în propria curte, deorece nu îsi mai pot permite să plătească pentru întreaga familie biletele scumpite de avion, sau să folosească biciclete pentru a merge în excursii în loc de masini când pretul benzinei a crescut.
Cine îsi mai poate permite cu o familie cu doi sau trei copii să meargă la Disney World, unde
s-au scumpit în mod substantial biletele de intrare când pretul camerelor la hoteluri sau scumpit si când mâncarea la restaurant a cunoscut si ea o crestere substantială, ne mai vorbind de micile tentatii pentru copii, care au ajuns la sume dea-dreptul ridicole.
Îsi mai pune cineva problema unei excursii cu familia în vreo tară europeană când companiile aeriene au decis să încasesze extra sume pentru cel de al doilea bagaj, pentru un loc la geam sau pentru un spatiu putin mai mare unde să-ti întinzi picioarele si când tot odată valoarea de schimb a dolarului a scăzut simtitor fată de Euro?
Oare toate aceste aspecte nu au fost cunoscute si nu au putut fi prevăzute de către actuala Administratie dela Washington decât în urmă cu o lună sau două când de fapt toată lumea a fost si continuă să fie consternată si îngrijorată de inflatie de ani de zile?
După aproape doi ani de zile se iau în discutie în cadrul Congresului american si în subcomitetele de specialitate situatia cresterii preturilor la benzină si la produsele alimentare.
Nu se puteau discuta si găsi cele mai adecvate solutii în urmă cu un an sau cel putin sase luni?
Administratia Bush acordă un pachet stimulator pentru ridicarea economiei, acordând peste 168 bilioane dolari în vederea relansării vânzărilor, satisfacerea nevoilor populatiei, cresterea numărului de locuri de muncă si în final relansarea economiei americane.
Acordarea acestui pachet stimulator sună deosebit de impresionant la prima vedere. Suma de 168 bilioane dovedeste o grije deosebită a actualei Administratii dela Washington pentru populatia acestei tări.
La o analiză mai serioasă, acordarea unor cecuri de 300, 600 sau la anumite categorii din populatie chiar 1200 de dolari, nu pare să fie un suport prea substantial.
După opinia unor specialisti din domeniul financiar acordarea acestui pachet stimulator acordat celor cu venituri modeste, nu reprezintă adevăratul antidot de care are nevoie economia americană în momentul de fată.
Pe de altă parte chiar si acest ajutor bănesc, ajunge prea târziu în mâna celor care au nevoie de el.
Unii dintre cei ce asteaptă aceste cecuri fac chiar glume si spun că din acesti bani îsi vor cumpăra televizoare SONY, computere TOSHIBA, automobile TOYOTA, MAZDA sau NISSAN s.a.m.d.
Întrebarea firească pe care si-o pun o multime de oameni este dacă acest pachet stimulator si aceste cecuri rezolvă sau nu marea dificultate financiară în care se găseste economia americană în prezent.
În sprijinul acestei actiuni de fortare a redresării economiei, comertul cu amănuntul face o multime de oferte de cumpărări în rate si fără depozite prealabile precum si începerea plătii pentru produsele cumpărate după unu, doi sau chiar trei ani dela cumpărare. Cu toate acestea unii economisti din domeniul finantelor sustin că nu se va simti o înviorare economică rapidă la nivelul asteptărilor.
Marea majoritate a populatiei este si ea destul de sceptică cu privire la această actiune. Timpul va confirma dacă populatia a avut sau nu dreptate să fie sceptică.
Foarte multi dintre cei ce asteaptă aceste cecuri ne stiind ce se va întâmpla în următoarele luni, preferă să păstreze acesti bani sau să-si plătească cel putin o parte din marile datorii pe care le au la credit carduri sau la cumpărările mai vechi în rate.
Nu multi vor fi cei care primind acesti bani se vor înghesui să-si cumpere tot felul de produse ce incumbă sume mai mari de bani - numai dacă într-adevăr sunt obligati să o facă.
După remarca unor corespondenti de presă, consumatorul american a învătat din propria experientă ca în momente de recesie să se abtină dela cumpărăturile “din impuls”, să se limiteze la nevoile stricte de consum si să economisească cât mai mult până la trecerea pericolului recesiei.
Asemenea bune obiceiuri, de a evita magazinele scumpe si de a rezista tentatiilor, sunt direct legate de riscul pierderii locurilor de muncă si al cresterii preturilor la toate bunurile de consum.
Din mai multe sondaje de opinie efectuate în diferite state a reiesit că în acest an un număr mare dintre cei intervievati îsi vor asigura o parte din nevoile de produse alimentare cultivând legume în propria grădină sau chiar crescând păsări într-un colt al grădinei din spatele casei.
Dintr-un hobby pe care l-au avut unii gospodari, această preocupare devine acuma un mijloc de existentă.
Este oare această situatie cea dorită de către factorii de decizie la nivelul fiecărui stat si la nivel federal? Nu este oare un aspect al reîntoarcerii la obiceiurile de început ale secolului trecut si nu unul adecvat pentru secolul XXI ?
Am ajuns pe Lună si ne pregătim de zboruri spre alte planete, folosim computere si tot felul de aparte electronice ce ne permit comunicări verbale si video între toate continentele si în acelas timp suntem în situatia de a face agricultură de tip primitiv pe un petec de teren în spatele casei, cu o greblă si o lopată.

*

De luni de zile aflăm din diferite surse de informatii cum puterea dolarului scade din ce în ce mai mult, comparativ cu Euro sau alte monede.
O asemenea scădere a puterii de cumpărarea dolarului este considerată de multi specialisti în domeniul financiar ca un simptom al actualei situatii economice si nu ca o cauză a ei.
Oare nu a existat nici o solutie prin care să se remedieze o asemenea degringoladă si să se
mentină valoarea si puterea dolarului la nivelul la care a fost cu ani de zile în urmă?
Un amic ce călătorise în vara anului trecut în câteva tări, îmi spunea că a văzut cum în anumite locuri se preferă tranzactiile financiare să se facă în Euro si nu în dolari americani, iat în alte tări sunt bănci care îsi lichidează rezervele valutare de dolari si vor să le înlocuiesc cu Euro.
Chiar si India, care este un partener important în tranzactiile economice cu Statele Unite, preferă de multe ori să primească Euro în loc de dolari americani.
Desigur că multi “teoreticieni”, ne prezintă aspectul optimist al acestei situatii si încearcă să ne convingă că pe această cale produsele americane, devin deosebit de atractive pe pietele
străine si cumpărătorii din alte tări sunt atrasi de comertul cu Statele Unite si să cumpere produsele noastre care sunt mai ieftine aici decât în propriile tări.
Rezultatul direct, după opinia acestor optimisti este acela al cresterii exporturilor americane.
Teoretic, totul pare si sună foarte convingător. Este oare însă aceasta cea mai bună solutie pentru cresterea exporturilor americane?. Oare ar trebui să asteptăm în continuare o scădere si mai mare a valorii dolarului pentru a ne asigura exporturi mai mari si să atragem cât mai multi cumpărători?.
Dacă ne uităm numai la “avantajele” cresterii exporturilor, este una, dar ce se întâmplă dacă
ne uităm si la importuri unde trebuie să plătim sume mai mari cu un dolar slab. Care este avantajul economic în aceste conditii?
Nu există alte solutii economice mai adecvate pentru cresterea exporturilor si
asigurarea unor competitivităti pe piete străine cu produse de cea mai bună calitate si la
preturi care să ne asigure o pozitie de lider pe plan mondial?
Că se cumpără produsele americane la preturi mult mai joase decât în alte tări este una dar că asistăm si la o masivă cumpărare de companii, de terenuri si de imobile la preturi deosebit de scăzute de către diversi cumpărători de peste granite, este cu totul altceva si cred că ar acest lucru ar trebui să dea de gândit, acuma si nu peste ani de zile, celor în drept.
A ajuns oare America să fie de vânzare? Unde este forta ei economică de leader mondial, care trăgea întreaga lume după ea ca o adevărată locomotivă de mare putere?
Cum fac alte tări cum ar fi Japonia reusind prin calitatea automobileleor pe care le produce să fie unul din marii competitori ai industriei de automobile americane?
Cum reusesc japonezii să fie printre cei mai buni producători de aparatură electronică de pe plan mondial?
Unde este mândria si bucuria de a vedea că o lume întreagă caută produsele americane si nu pe cele americane făcute în China?
N-ar trebui să dea de gândit celor din Departamentul de Comert Exterior, si să analizeze în perspectivă care este viitorul productiei americane si unde va fi plasată America în următorele decade?
Ce se va întâmpla cu tineretul nostru pregătit în cele mai bune universităti din Statele Unite în viitor? Ce se întâmplă cu tehnicienii si inginerii nostri care s-au dovedit zeci de ani ca specialisti de mare valoare si calificare?. Vor trebui să-si caute oportunităti în vre-o tară de peste oceane?
Sunt asemenea întrebări justificate?.
La asemenea întrebări pe care si le pun sute si mii de oameni din diferite state, ar trebui să se obtină răspunsurile cele mai corecte din partea factorilor de decizie din actuala sau viitoarele administratii statale sau la nivel federal.

*

În timp ce situatia economică a Statelor Unite devine din ce în ce mai dificilă, să vedem care este imaginea pe care ne-o oferă tări din partea cealaltă a Oceanului Pacific si Atlantic?
În conditiile manifestării fenomenului globalizării nici o tară nu poate fi imună la efectele recesiei economice americane.
Statele Unite au fost si încă mai reprezintă un partener atractiv pentru schimburi comerciale pentru multe tări dezvoltate sau în curs de dezvoltare, în mod firesc efectele unei recesii economice, cum este cea actuală, se fac simtite la mii de mile distantă.
Profesorul Dr. Nouriel Roubini, dela New York University, unul dintre expertii în domeniul politicii economice internationale, avertiza prin diverse articole si conferinte, cu luni de zile în urmă, despre pericolul recesiei economice americane si efectele acesteia pe plan mondial.
Marea majoritate a tărilor partenere directe sau indirecte în schimburile comerciale cu SUA, sunt obligate să-si revadă planurile de export în comparatie cu conditiile de restrângere a solicitărilor americane.
Reducerea exporturilor înseamnă în mod firesc o reducere a productiei diferitelor bunuri de consum sau a celor industriale si în mod firesc, în lantul de efecte asemenea restructurări se resimt si pe piata materiilor prime si a diferitelor componente.
Tări cum ar fi Canada si Mexicul, îsi vor reduce exporturile si productiile industriale.
Exporturile chinezesti mai mult ca sigur vor cunoaste si ele o reducere si ca atare vor căuta să se orienteze spre alte zone si piete de desfacere.
Acelas lucru se va petrecu cu Indonezia, Malaezia, Coreea de Sud si alte tări care sunt surse importante de materii prime pentru produsele fabricate în China si alte tări.
Japonia, după opinia profesorului Roubini, este permanent într-o situatie economică ce oscilează între crestere economică si recesie, între inflatie si deflatie, bazându-si întreaga existentă economică pe exportul de automobile si aparatură electronică, se află în prezent din nou în fata riscului reducerii evolutiei sale economice.
Europa occidentală si în special tările cele mai dezvoltate sunt deja în stare de alertă si încep să-si ia măsuri protectioniste de apărare împotriva unei reactii în lant a recesiei economice.
Pentru multe tări care au cunoscut în ultima decadă o crestere simtitoare a nivelului economic, cum ar fi China si India, recesia americană se va manifesta printr-o reducere a ritmului lor de dezvoltare.
De exemplu ritmul alert al dezvoltării economice a Chinei, se va îndrepta spre unul ceva mai moderat, dar tot mai ridicat în comparatie cu alte tări. Dela un ritm de 11,4% în anul 2007, se va reduce anul acesta la circa 9,3%. Ritmul de dezvoltare al economiei indiene se asteaptă să fie de 7,9% fată de 9,2% cât fusese cu un an în urmă.
Din informatii oficiale rezultă următoarea situatie a reducerii ritmurilor economice în câteva tări dezvoltate:

Prognoza reducerii ritmului
TARA de crestere economică (în%)
în 2008 în 2009
GERMANIA 1.4 1
ANGLIA 1.6 1.6
FRANTA 1.4 1.2
JAPONIA 1.4 1.5
RUSIA 1.3 1.8
Sursa: Foreign Policy, 2008

După cum se vede, procentele de reducere a ritmului economic al unora dintre tări este destul de apropiat de ritmul actual de crestere economică a Statelor Unite (care a fost de 0.6% în primul trimestru al acestui an).

*

Scăderea ritmului de dezvoltare economică este corelată cu scăderea volumului cumpărăturilor
efectuate de populatie cu scăderea confidentei consumatorului si în mod firesc cu cresterea pe plan mondial a inflatiei. Acest fenomen s-a manifestat în special prin cresterea pretului energiei, a petrolului, a produselor alimentare si a diferitelor bunuri de consum.
După date oficiale prezentate recent de către Fondul pentru Agricultură din cadrul Natiunilor Unite, în următoarele luni se prevede o crestere substantială a pretului diverselor produse alimentare si a energiei în peste 30 de tări.
În Europa, Africa si America Latină de exemplu, după opinia multor specialisti, preturile au crescut cu peste 40% la diverse produse agro-alimentare, cum ar fi orez, grâu, porumb etc.
Guvernele multor tări au luat imediat măsuri de reducere drastică a exporturilor acestor produse.
Specialistii de la Natiunile Unite consideră că această crestere masivă a preturilor produselor agricole nu va fi un fenomen temporar si se va putea extinde la pretul cărnii, păsărilor, a pestelui, legumelor si fructelor.
Un alt factor de influentă este si cel determinat de politica încă discutabilă din punct de vedere a valabilitătii privind cultivarea porumbului pentru producerea de bioenergie.
După unele opinii aceasta ar reduce curba de gaze poluante cu toate efectele legate de încălzirea Globului. Este oare acest lucru sută la sută real?
Recent Administratia dela Washington si-a exprimat opinia că 18% din productia de porumb a SUA în următorul an, va fi transformată în etanol.
Ca răspuns la aceată informatie, specialistii dela Institutul de Politică a Pământului sustin că
o asemenea cantitate de cereale ar putea hrăni în următorii doi ani peste 250 milioane de oameni în special din regiunile care sunt supuse sărăciei si foametei.
Asigurarea independentei de sursele străine de petrol este deosebit de importantă pentru viata de zi cu zi a poporului american. Acesta este pe de o parte este unul dintre cei mai mari consumatori de petrol de pe plan mondial si pe de altă parte nu dispune de o retea largă de transport în comun.
Cu exceptia marilor orase care dispun de metrouri si mijloace de transport în comun, în cea mai mare parte a tării, fără mijlocul propriu de transport nu te poti deplasa nici pentru cumpărăturile de hrană nici pentru ca să mergi spre si dela locul de muncă.
Singurele întrebări la care specialistii din industria auto ar putea da un răspuns exact ar fi dacă etanolul ce va fi produs în SUA va fi suficient să acopere nevoile curente de consum, cât de eficient este comparativ cu benzina si dacă are sau nu vreun efect negativ asupra functionării si rezistentei motoarelor la care se va folosi.
Specialistii ce studiază efectele poluante asupra mediului înconjurător trebuie să-si spună părerea asupra avantajelor si dezavantajelor utilizării etanolului pentru mediul înconjurător ce îl cercetează.
Economistii ar trebui si ei să-si spună părerea referitor la costurile productiei de etanol si influenta utilizării porumbului pentru acest scop comparativ cu costul unor produse ce au la bază folosirea porumbului.
Asigurarea hranei milioanelor de oameni de pe Glob care sunt în mare lipsă de produse alimentare este o problemă deosebit de serioasă si cu un mare aplomb pentru politica economică mondială în general si al SUA în special.
De sigur că asigurarea hranei populatiilor înfometate este o problemă deosebit de importantă ce trebuie să fie permanent în atentia ONU prin Programul Mondial privind Alimentatia si prin care ar trebuie stabilite proportiile de participare a diverselor tări dezvoltate din lume la ajutorarea celor în nevoie.
În această problemă ca si în cele legate de asigurarea păcii în lume, ONU poate si trebuie să aibă un rol concret, activ si mult mai eficient.

*
Complexitatea, importanta si gravitatea acestor probleme ca si a altora legate de acestea nu pot fi epuizată în limita unui spatiu restrâns pe care prin bunăvointa redactiei îl avem la dispozitie.
Intentia autorului nu a fost de a epuiza toate aspectele acestei vaste problematici ci numai de lansarea interesului pentru discutarea lor, lăsând o poartă deschisă tuturor care ar dori să prezinte noi puncte de vedere.

Dr Alex Berca
Massachusetts





Alex Berca    5/18/2008


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian