GLOSSA Adevărurilor Goale
Adevărul
Când Adevărul e oprit la scară
de-o usă zăvorâtă si străină
cu broasca-n cataractă de rugină,
luminile-i sub lespede coboară
mulând orbirea noptii pe retină;
e-un diamant sub piatră funerară
a cărui strălucire n-o să moară.
Iar lumea din obscur ce-o să-si devină
necunoscând vreun Adevăr vreodată?
În bâjbâieli de umbre deformate
ea nu va sti nici însăsi cum arată.
Minciunile-n plăcere ingertate
oblăduite-s de-omenirea toată,
dar, vai, doar mierea li-e adevărată!
GLOSSA Adevărurilor Goale
Ne-adumbreste-n colt de lupă
veritatea strigătoare.
Dacă ne-opărim cu supă,
suflăm si-n iaurt – răcoare.
Asa-i firea omenească:
precaută pe-orice cale,
preferând să-si ocolească
Adevărurile Goale.
********************
Ne prefacem că ne pasă
de tăcerile ce-au coarne,
dar strivim cu vrere crasă
desteptările din goarne.
Intuim, zelos, dreptatea -
cea de ieri, de azi si după…
Simulând afinitatea,
ne-adumbrim în colt de lupă.
Stim că-i veche mascarada
afisat-a premieră
si-adoptăm tacit glisada
la “cotirea” viageră.
Cum de aur îi tăcerea
ce se-ascunde sub stupoare,
amutim, subit, durerea-n
veritatea strigătoare.
Îmbrăcăm o haină nouă
croită-n comoditate.
Sângele zburlit îsi plouă
constiinte fredonate.
Îndesăm gheată prin drama
lavelor vrând să irumpă.
Rău ne pângăreste teama
dacă ne-opărim cu supă.
Curioasă se dospeste
propaganda ce-mpreună,
iar obrazul nu păleste
porcăindu-se-n minciună.
Pân’ dăm glia-n carantină,
ne furăm ca-n drumul mare
si-ultimul bob strâns din tină,
suflăm si-n iaurt – răcoare.
Nu-i lezare că străbunii
ar huli din altă lume
ce-am ajuns - de când nebunii
prin nelegi ne fac nenume.
Azi îsi clatină mosia
vechea-i cusmă românească.
Spulberată ni-e trufia,
c-asa-i firea omenească -
hărăzită îndoielii.
Soarta ne cuprinde-n brată
lângă molima sfielii.
Mintea slabă de paiată
stă ascunsă după deget
ca un trunchi de sensuri goale
sub desis umbrit a preget:
precaută-i pe-orice cale.
Dacă arde-n coaste plaga,
spre răbdări ne-afundă pasul.
Intuind pe scenă saga,
cu hliziri si-alege glasul
deghizarea lui întreagă,
că-i o mască nefirească,
neputint-a vrerii, bleagă,
preferând să-si ocolească.
Sărăcia nu-i ocară,
ci-i doar dans în România,
că mai sus de toate-n tară
cântă Euro-Mania.
Vietii i-am croit cusete
din mătase fină, moale
ocolind pe îndelete
Adevărurile Goale.
*********************
Adevărurile Goale
preferând să-si ocolească,
precaută pe-orice cale,
asa-i firea omenească!
Suflăm si-n iaurt – răcoare,
dacă ne-opărim cu supă.
Veritatea strigătoare
ne-adumbreste-n colt de lupă.
Dudi Taimanescu Balaita (din Vancouver, Ca.)
|
Dudi Taimanescu Balaita 4/19/2008 |
Contact: |
|
|
