Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Calatorii in weekend ( XII ) - 1000 de Insule (nord east de Toronto )


Ne-am indreptat catre orasul Kingston fiindca stiam ca aici se afla vestitul Fort Henry, o garnizoana care facea parte din sistemul de aparare al imperiului englez.
Intotdeauna un lucru te duce catre altul asa ca am descoperit si alte lucruri minunate pe care le vom aminti mai incolo.

Kingston este un orasel respectabil care este faimos ca fiind orasul de resedinta al universitatii Queen de care am pomenit in ciclul " Cu bicicleta prin Toronto- University of Toronto " si care are parfumul unei vechi capitale a Canadei sau mai bine zis a Upper Canada cum era denumita inainte provincia Quebec. O capitala are nevoie de aparare de aceea aici s-a construit un sistem de fortificatii foarte puternic pentru acea vreme. Orasul este dotat cu o serie de turnuri de aparare (Martello towers), care aveau tunuri si erau inconjurate de un sant cu apa. Acum au fost consolidate si dau un farmec aparte orasului. De remarcat ca ele sunt prevazute cu acoperis care cedeaza usor tocmai pentru a face fata posibilelor explozii. In interiorul turnului erau camere de locuit pentru cei care faceau de paza.

In afara de aceste turnuri exista si un zid de aparare al fortului din care au ramas parti care au fost conservate.

Un prim fort a fost construit de francezi (contele Frontenac) in jurul anului 1700 dupa care francezii fiind invinsi de englezi (1758), acestia din urma construiesc o fortareata ( fort Frederique) pe celalat mal al raului Catarqui. Ulterior raul a fost modernizat si s-a construit Canalul Rideau care ajunge pana la capitala de acum a Canadei, Ottawa, unde se putea face aprovizionarea sau unde trupele se puteau retrage in caz de atac. Canalul a fost construit in scop militar iar la constructia lui a participat ca si contractor John Redpath, care va deveni faimosul antreprenor, care va rafina zaharul pe care il cumparam noi din magazin in zilele noastre. Acest om de afaceri foarte intreprinzator a construit de asemeni bazilica Notre Dame din Montreal si primele cladiri din universitatea McGill University. El era de asemeni implicat si in Bank of Montreal, unde a fost director pentru 36 de ani.

Cel mai important punct de aparare este fortul Henry care statea strajer la intrarea pe vestitul rau Sf. Laurentiu care leaga orasul Montreal de ocean. Fortul a costat foarte mult si nu a fost atacat niciodata. Regimentele adapostite aici stateau cam 2 ani de zile, timp in care faceau instructie.

In general cei care nu aveau alta solutie intrau in armata. Militarii nu se puteau casatorii decit daca aveau doua grade de buna purtare. Iti trebuiau sapte ani in armata ca sa iei un grad. In jur de 40 de ani o mica parte ajungeau sa aiba aceste merite si aveau voie sa se casatoreasca ceea ce insemna ca stateau intr-o alta camera fata de soldatii necasatoriti. Acolo aveau un singur pat pentru el nevasta si copii. Media copiilor pe cuplu era de sase deci cei care nu incapeau in pat mai dormeau si pe jos. Singurul lucru care iti asigura o iluzie de viata privata erau perdelele din jurul patului.

Mancarea era rationalizata: cartofi, carne de vita si paine preparata in brutaria garnizoanei. Brutarul avea si cheile de la crama de vin de acea era un personaj foarte popular. Soldatii dormeau cam 20 intr-o camera deci de aceea apareau boli pentru ca se puteau raspindi foarte usor.

Uimitor dar posturile se cumparau in jurul anilor 1800. Cu cat aveai mai multi bani cu atat puteai sa ajungi mai mare in armata. Deci nimic nu e nou sub soare. Daca erai conducator de regiment aveai camera ta si puteai sa stai in camera ofiterilor unde puteai sa joci carti dar nu aveai voie sa discuti despre politica si femei dat fiind ca de fata se aflau portretele reginei Victoria si a sotului ei.

Copii puteau sa studieze la scoala fortului. Baietii studiau geografia, istoria, matematica pe cand fetele studiau de ale gospodariei si morala. Dupa ce implineau 14 ani fetele trebuiau sa se marite sau sa paraseasca garnizoana si sa devina servitoare in casele celor mai bogati. Baietii intrau in militarie dat fiind ca parintii erau tot acolo.
Deci viata nu era placuta de loc. Si daca nu ascultai si cand ieseai la raport iti lipseau ceva butoni fiindca i-ai vindut azi noapte pe bautura atunci erai pedepsit cu arest unde numai la doua zile aveai dreptul la pat iar mincare aveai ceva paine si apa.

Rigiditatea si organizarea sistemului ne arata de ce englezii au putut cucerii atatea teritorii.
Fortului i s-a dat o noua infatisare iar studentii lucreaza aici in timpul verii pentru a se juca de-a soldatii. Imbracati in faimoasele tunici rosii englezesti ei prezinta regimentul de citeva ori pe zi iar la ora 3 dupa amiaza se trage cu tunul. Pentru noi asta a fost o premiera. Tehnologia era foarte complicata necesitand sase oameni care sa orienteze tunul, sa il prevada cu funii contra reculului si sa puna ghiuleaua de 16 kilograme inauntru.
Natura isi vede insa de treaba in continuare, zgomotul tunului nu a impiedicat o randunica sa isi faca cuibul intr-una din ghiulelele care erau expuse acolo.

Peste noapte trebuia sa gasim un camping ca sa innoptam. Auzisem de cele "O mie de insule" de pe raul St Laurent. Am gasit un camping la Ivy Lea. Acesta se gaseste chiar langa podul international (inaugurat in 1938), care face legatura intre teritoriul canadian si cel american. Podul a fost botezat de primul ministru William Lyon Mackenzie King si de presedintele Franklin Delano Roosevelt ca un simbol al prieteniei intre Canada si America. Imi aduce aminte de alte poduri ca de exemplu cel de la Ruse dintre Bulgaria si Romania. Podul este suspendat si are 4500 picioare.

Cele o mie de insule se intind pe o distanta de 80 km intre orasul Kingston si Brockton.
A doua zi am luat o cursa de vapoare din Ivy Lea, un orasel pe malul raului St Laurent si am descoperit faimosul castel Boldt denumit dupa omul de afaceri George Boldt.

Istoria lui este cea tipica “American Dream”, un emigrant care a avut succes.
Boldt a emigrat din Prusia in 1864. Incepe prin a fi spalator de vase apoi are o ferma de gaini dupa care are grija de un club. Acolo este remarcat de oameni de afaceri care il ajuta sa inaugureze faimosul hotel Stratford-Bellevue din orasul american Philadelphia. Atunci o intilneste pe Louise fata unui manager al clubului si se indragosteste de ea si o ia de sotie. Foarte curind devine un om de afaceri prosper fiind proprietarul hotelului Waldorf -Astoria din New York. Vizitand impreuna cele 1000 de insule care se aflau rasfirate pe riul St Laurent au cumparat insula Hart. In onoarea sotiei sale aranjeaza ca insula sa aiba forma de inima si o reboteaza Heart Island adica insula Inimii. In jur de 2-3 milioane de dolari sunt investiti ca sa se construiasca un castel in genul celor de pe Rin. Constructia incepe la 1900 dar dupa doi ani de zile din pacate sotia lui, Louise moare si lucrul este oprit. Castelul este lasat in paragina si trece prin mina a diferite persoane pana ce in 1969 o companie se hotaraste sa il redea circuitului turistic. Cine spune ca Love Story nu este adevarata?

Sunt mai multe cladiri pe insula Heart de exemplu : Alster Tower, Power House, Clock Tower, Boat House. De fapt sunt sase cladiri in total. Castelul are 120 de camere si gradini italiene. Insula are motivul inimii presarat peste tot, pe cladiri sau chiar in gradina.
Fiecare insula are povestea ei pentru ca aici fiecare insula este a unui milionar. In apropiere de exemplu se afla Dark Island unde se gaseste castelul Singer. Da, aici a locuit presedintele fabricilor Singer care produceau masini de cusut. Apropo ! Este de vinzare. Anyone ?

Universitatea americana Yale are o insula, apoi exista asa numitul " Sir al Milionarilor" unde insulele sunt proprietatea unor oameni faimosi.
Totusi locul este aglomerat. Podul are un trafic intens iar barcile cu motor nu te lasa sa dormi noaptea. Ce vreti asa e cand dormi la camping !

Si in final un sfat puteti vedea castelul plecind si din Rockford, un orasel din America unde distanta este mai mica si deci platiti mai putin cursa altfel cu cat timpul petrecut pe vas este mai mare cu atit preturile pot sa creasca. Atentie ca sa puteti vizita castelul care este pe pamint american trebuie sa aveti pasaportul si sa dovediti ca sunteti cetateni canadieni.

Denumirea de 1000 de insule a fost imprumutata de catre o actrita la un faimos sos (dressing) care a fost folosit de Boldt in hotelul sau.







cu Dana Mateescu    4/19/2008


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian