Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


O carte despre Tudor Vornicu


„ Jurnalistul din Anghelestii Vrancei a fost si va rămâne unul din misterioasele personaje care au marcat mass-media românească din secolul trecut.
Crainic sportiv la Radio si om de teren imediat după Al II-lea Război Mondial, gazetar la «Sportul Popular» cu Max Bănus si Emanuel Valeriu în primii ani ai republicii proletare, redactor la «Scînteia» si corespondent Agerpres la Paris la începutul anilor ’60, presupus ofiter al Directiei de Informatii Externe în aceiasi ani si om de televiziune până la sfârsitul vietii, în aprilie 1989.
Acesta a fost Tudor Vornicu – omul cu vieti paralele – cu o existentă asemenea unei legende hollywoodiene, pe care orice biograf si-ar dori să o scrie într-o zi.
Lucrarea nu este un omagiu, asa cum prietenii s-ar astepta, nici o istorie romantată. Mai degrabă povestea unui jurnalist cu rădăcini în tinutul Putnei si înaintasi valdenzi, persecutati în nordul Italiei, ajunsi în Regatul României la sfârsitul secolului al XIX-lea, în împrejurări demne de un roman de călătorie. (…)
Multi se vor întreba dacă biografia acestuia merita să fie scrisă. Voi continua să cred că viata oricărui om – simplu sau sofisticat, sărac ori bogat – care a avut ceva de spus, s-ar cuveni păstrată în paginile unei cărti.(...)
Pe Tudor Vornicu l-am descoperit în copilărie, prin anii ’80, când sfârsitul de săptămână ne „aduna“ în fata televizorului. Dacă mă gândesc si la faptul că era un talentat „regizor“ de Revelioane, îndrăznesc să spun că l-am „cunoscut“ mult mai devreme, chiar prin 1975-1976, ani în care începusem deja a prinde gustul si a avea permisiunea să „petrec“ noaptea dintre ani alături de adulti.
Când îmi amintesc de monologurile lui Nea Mărin si de Veta, femeia aceea pe cinste, care nu s-ar fi lăsat interpretată decât de Draga Olteanu-Matei, de cuplul de succes Stela Popescu-Alexandru Arsinel, de romanticii Anda Călugăreanu si Florin Piersic, de Mihai Fotino sau „veteranul“ reveioanelor, Nicu Constantin, de maestrul Dem Rădulescu sau Cornel Vulpe, de umorul fără margini al lui Jean Constantin, de neîntrecuta Ileana Stana Ionescu, parcă totul s-a petrecut ieri. Si cum să uiti figura nostimă a lui Puiu Călinescu sau că erai contaminat pe viată de râsul Rodicăi Popescu-Bitănescu?! Sau cine ar îndrăzni vreodată să si-l scoată din minte pe spiritualul si unicul Toma Caragiu?! Dar când fredonam melodii cu Marina Voica sau Margareta Pâslaru, cu Mirabela Dauer sau Angela Similea si mai târziu cu Stela Enache si Florin Bogardo, credeti că mai simteam lipsa Desenelor animate de pe micul ecran?
Alegând protagonistul acestei cărti îmi puneam cu o oarecare teamă întrebarea: „Oare detesta el biografiile?“, mai ales că la iesirea din emisie nu-i plăcea deloc să fie apreciat de colegi. (...)
E plecat în lumea celor care nu mai sunt, dar s-a încăpătânat să fie în paginile acestei cărti. Mărturiile unora, confidentele altora, fotografiile si emisiunile vizionate m-au ajutat să-i refac portretul.
Am încercat să restitui câteva „mici“ adevăruri despre Tudor Vornicu. L-am readus în mijlocul vostru, asa cum îl stiati sau asa cum nu l-ati cunoscut vreodată, iar faptul că a venit pe lume undeva, în Vrancea, a dat un oarecare impuls hotărârii mele. Nici originile si nici pasiunile, după cum nici slăbiciunile si neîmplinirile acestui om controversat nu aveau cum să mă lase indiferentă.
Demult, l-am asemănat si eu pe Tudor cu Lino Ventura si nu stiam atunci că are rădăcini italiene. Asemănarea dintre el si monstrul sacru al Marelui Ecran nu s-a rezumat doar la nivelul fizionomiei. Cu un caracter încăpătânat de Parmesan, Lino devenea în 1950 campion european la lupte greco-romane. Iată că interesul pentru sport era încă un punct comun. Ca si italianul, devenit unul dintre cei mai buni actori în tara de adoptie, Tudor învată să frecventeze oameni instruiti, făcându-si educatia de o manieră autodidactă. Acelasi om glumet si plin de viată în relatiile sale, aceeasi latură intransigentă în exercitarea profesiei. Rezervat si generos, riguros si adesea fără concesii. În plus, le męme regard ce trădează omul cu inimă mare. »




Nota Observator :
Annie Muscă s-a născut pe 16 noiembrie 1970 la Odobesti(Vrancea. Între 1995-1998 a studiat limba franceză la Universitatea din Fribourg-Elvetia. Este căsătorită si are un fiu, Andrei-Raphael, născut în Tara Cantoanelor, în 1997.
Astăzi lucrează la un proiect de promovare a unor personalităti uitate pe nedrept. Intentionează lansarea unei colectii de biografii „a la francaise”, cu titlul „Inconfundabilii”, iar biografia „Tudor Vornicu” este într-un fel debutul acestui proiect.
Acest volum a fost publicat la Editura Terra din Focsani.

Cartea are 235 de pagini si peste 200 fotografii inedite.
Poate fi comandată prin telefon la numerele 0040237.631185 sau 0722.804128, dar si pe e-mail, la adresa animusca@yahoo.fr, cu plata ramburs.





de Annie Muscă     3/26/2008


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian