Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Succes cu gust de migdale amare




Chiar dacă „se nasc” departe, apar din când în când, briliante si pe cerul, deseori cotropit de nori cenusii, al românilor - recunoasterea harului si a valorii lui Costel Busuioc, plecat să muncească cinstit, departe de tara care nu l-a încurajat, nu l-a sustinut si nu i-a oferit nimic, dar care astăzi îl revendică.
Si-a găsit norocul în Spania, unde, luându-si revansa pentru o viata intreaga de umilinte - modestul Costel Busuioc a afirmat că nu va întoarce spatele tării care i-a acordat sansa de a se afirma – un gest de profundă gratitudine.
Am rămas cu un gust amar, pentru că acest tânăr talentat a trebuit să repete - păstrând raportul - precedentul creat de un Coandă, de un Brâncus sau de foarte multi alti conationali, obligati să fie mai întâi recunoscuti de straini, pentru a putea fi apoi apreciati de ai lui.
Desigur, nu am căderea să judec dacă el, Costel Busuioc a fost sau nu, cel mai bun dintre concurenti, reusind să convingă juriul si publicul prin interpretarea unor arii celebre: "Nessun Dorma”, "Carusso”, "Granada”, "Con te partiro”, "Ave Maria”, "O sole mio” sau "La donna e mobile”. Am însă dreptul să fiu bucuros pentru motivul - pur si simplu - că un român a fost marele câstigător la „Hijos de Babel”, întrecere viu disputată, între multe sute de valori autentice.
Bucurie si mâhnire. M-am bucurat pentru că un român, „Pavarotti din Carpati”, în noaptea de 12 spre 13 martie a sters scuipatul, pata de rusine pe care niste netrebnici au lipit-o, pe post de stampilă, pe obrazul tuturor românilor,.
Am baleiat posturile de centrale - românesti - de televiziune si cu greu am găsit unul (ulterior am aflat că au fost două), care a fost alaturi de românul nostru ce concura pentru recâstigarea prestigiului României. Acolo se putea tele-vota pentru el, exista sansa de a-l sprijini cu un gest infim. Au fost, alături de el românii plecati în Spania, inimile celor de-acasă sau de pe alte meleaguri.
Cu ceva vreme în urmă, mult trâmbitatele premiil obtinute de controversatul film „4, 3, 2” al lui Mungiu m-au lasat indiferent, mai mult chiar, mi-au creat o stare de disconfort spiritual, o stare de jenă. Impresia că acele premii au fost livrate la comandă, la baza lor stând ratiuni sforar-politice sau criterii de altă sorginte, (asemenea unor „Oscar”-uri din ultimii ani - iertată-mi fie lipsa proportiilor), mă stăpâneste si în prezent... În contrast izbitor, „4, 3, 2” a umplut, săptămâni de-a rândul, ecranele canalelor românesti de televiziune
M-a mâhnit faptul că de această dată, televiziunea natională (TVR1, TVR 2 sau TVR Cultural) n-a avut vreme si spatiu pentru a-l mediatiza, în direct, pe românul Costel, cel putin în aceeasi măsură în care s-a împlicat, arătând întregii lumi pe „rromânii” mâncători de lebede sau pe „returnatii” sterpelitori din buzunarele si casele vest europenilor.
Costel Busuioc m-a ajutat să retrăiesc o „stare de bine” , sentiment pe care nu l-am mai avut doar cu multi, multi ani în urmă, în 1968 când România a stat demnă în fata furtunii sau ceva mai târziu, când micuta - pe atunci - Nadia a bulversat computerele canadiene (acest ultim moment a fost subliniat si de prezentatoarea unui post de televiziune). Ca si atunci, m-am bucurat si m-am simtit mândru ca sunt român.
M-a întristat, ba chiar m-a durut lipsa de reactie a tinerilor din România. Dacă după un banal meci de fotbal mii de adolescenti - unii chiar „întârziati” – invadează străzile oraselor în plină noapte, bucuria succesului obtinut prin truda, sacrificiul si efortul impresionant unui român i-a retinut fie în carciumi mai mult sau mai putin obscure, fie în paturi căldute... Păcat!
Apreciez că „miracolul” Costel Busuioc poate fi considerat drept o lectie de morală, de modestie si de demnitate, un mesaj adresat românilor de pretutindeni. Îl vor pricepe oare si cei ce detin destinele culturii românesti?
De-ar mai fi trăit marele Luciano Pavarotti...






Ion Măldărescu    3/14/2008


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian