Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Poezii pentru concursul STARPRESS


DRAGOSTE DE MELEAG


Mi-i drag si scump meleagul meu,
Cu holdele-i de pâine coapte,
Să fiu la orice depărtare, zău,
Mă voi întoarce-acasă, chiar si după moarte.
.
Mă cheamă si pădurea cea bătrână,
Cu floricelele ei toate,
La melodia frunzelor ce-o-ngână,
Mă voi întoarce-acasă, chiar si după moarte.

Frumoase-s tufele cu poamă,
Livezile de roadă încărcate,
Si unde-oi fi ,acest farmec de toamnă,
Mă va întoarce-acasă, chiar si după moarte .

Din lume, mi-i mai scumpă apa de izvor,
Si stelele din satul meu în noapte,
Iar dorul de meleag si-n zbor,
Mă va întoarce-acasă, chiar si după moarte.



MÂNDRIE


Visez acele lanuri de spicoase,
Combinele ce treierau în vale
Boabe de aur pline si frumoase,
Tractoarele ,arând mi-apar în cale.

Eu simt mirosul tărânii
Si roua spicului în noapte.
Mă-mbată gustul dulce-al pâinii,
Si ale câmpului plăcute soapte.

Mereu mă încălzeste zău,
Această pîine coaptă din tărâna,
Si mă mândresc cu tatăl meu,
Că mirosea a motorină.




MÂNDRIE DE NEAM


La noi se nasc copii frumosi,
Cum nu-s în altă tară
Români la chip si curajosi,
Cu voce de vioară.

Viteji, la muncă lăcomosi,
În câmp, livezi si pe la stâni,
Cu hărnicia-s înfrătiti din mosi - strămosi,
Ai nostri moldoveni-români.



MĂMICA

Mămica noastră-i frumoasă,
Pentru noi e-mpărăteasă.
Cele mai frumoase flori,
Sunt cum a ei obrăjori.

O sărut eu pe gurită,
Că sunt o mândră fetită.
O sărut pe obrăjori,
Pentru micii ei feciori.



INFLORESTE SPERANTA

În suflet înfloreste iar speranta,
Ce ani de zile m-a călăuzit,
Si-am înteles, că Tara este viata,
Si-o voi iubi la nesfârsit.

E greu simtindu-mă orfan în tară,
Ce-n patru bucătele-i împărtită,
C-asa-i , dacă n-ai mamă, viata e amară,
Si cu sărăcia este înfrătită.

Dar, am în suflet o sperantă:
Să mă audă Cel de Sus,
S-apară soare-n orice casă
Unindu-ne cu Tarile de-Apus.



ÎNDRUMARE


Ai crescut ca-ntr-o poveste
Si-ai avut de toate gata,
Altă fericire nu mai este,
Decât lângă mama si tata.


Îi doresc mare sa cresti,
Veselă sub mândru soare,
Zi de zi să înfloresti,
Ca o preafrumoasă floare.


Si alături de colegi
Foarte bine să înveti.
Fapte bune să culegi,
Pe arena-ntregii vieti.


Ai păsit azi pragul scolii,
Te-nsotească muzele.
Să te bucuri de victorii,
După cum ti-i numele.



FIICUTEI


Azi e sarbatoare, fulgii de nea zboară,
La noi cine bate la usă-n cămară?
Poate-n ospetie vine fiica...- Oare?
Ne-am uita la dânsa, ca la sărbătoare.

Dar e numai vântul, vântul blestemat,
Si e numai visul si un greu oftat,
Fiica noastră scumpă, dorul nostru mare,
Vino si ne - aduce-acasă mândrul soare.

Dar, tu esti plecată peste oceane,
Si nu stii cît plânge - n amurg dorul mamei.
De mică copilă, tu ai fost si esti
Sufletul, mândria casei părintesti.

Stim noi, că acasă astăzi nu mai vii,
Că e lunga calea, c-ai si tu copii.
Te urăm de bine, multă sănătate,
Si-o desagă plină cu flori minunate.



PLÂNGE CUPTORUL

Astăzi plânge si cuptorul
După voi, copiii mei.
Lăcrimează chiar si hornul,
Si leagănul de sub tei.

Trei copii si trei noroace
Am crescut, dar au plecat.
Tot astept poate se-ntoarce,
Măcar unul azi în sat.

Trei s-au dus, rămas-a dorul
Si dragostea pentru ei.
Astăzi, plânge si cuptorul
După voi, copiii mei…



FECIORASII

Feciorasii tatii ,dragii mei feciori.
Tata vă asteaptă cu drag si cu dor.
A sosit si timpul să veniti la noi,
Feciorasii tatii, că ni-i dor de voi.

Se usucă iarba verde prin zăvoi,
Hai, veniti la mama, nuntile-s în toi.
Ati plecat in lume voi de mici copii,
Si-am rămas cu dorul, făr-de bucurii.
Veniti mami-acasă si mai zăboviti,

Sub nucul din poartă să vă odihniti.
Ori în poienită, sub mândru stejar
Să gustăm din vorbă, să uităm de-amar.
Astăzi suntem singuri, singuri între flori,

Numai lor ne plângem, scumpii mei feciori.
V-asteptăm noi seara, seara spre chindii
Sa veniti acasă, doar cu bucurii.
Noi vă asteptăm dimineata-n zori
Lângă pragul casei, bravii mei feciori.

Nu ne plângem astăzi de zile bătrâne,
Dar…Dumnezeu stie, de-om ajunge mâine.
Voi veniti acuma, când noi vă dorim ,
Ca apoi în pace să ne odihnim.
V-asteptăm tot timpul, căutând în zare,
Poate, măcar unul se-arată pe cărare.




IA-MĂ, DRAGOSTE...

La prins dragostea cea mare
Si pe fiul meu.
Luminează ca un soare,
Cânta, cum cântam si eu:

Ia-mă, dragoste mă du
Pe aripile tale,
Si mă urcă-n stele tu
Pe-a viselor cale.

Azi în norul de cuvinte,
Fiu-i fericit,
Si de mine-au fost soptite,
Când eram îndrăgostit:

Ia-mă, dragoste, mă du
Pe-aripile tale,
Si mă urcă-n stele tu
Pe-a viselor cale.

Să-l tină în mreaja ei,
Dragostea o viată,
Si norocul dat de zei
Să-i cânte din fata:

Ia-l dragoste si mi-l du
Pe-aripile tale,
Si mi-l urca-n stele tu
Pe-a viselor cale.



DORUL DE SCOALĂ

Scoala mea, floare pe ram,
Plină de întelepciune,
Tu-nfloresti din an in an,
Semănând carte in lume.

Te voi păstra în suflet cu mândrie,
Visându-te adeseori,
Cum îi visez cu mare bucurie
Pe dragii, scumpii profesori.

Las amintirile să mă- nsotească,
Spre scoala scumpă de pe mal,
Spre cea de-a doua casă părintească,
Din sânul satului natal.

Mă vad ca azi, cum alergam,
Elev fiind, prin scoala veche.
Năzbâtios, c-asa eram,
La toate le făceam pereche.

Aici am scris eu prima poezie,
Si prima oară-am sărutat.
Adio, scumpa mea copilărie,
Cu primul vals din scoală ai plecat…



PAMANTULE STRABUN,
ÎNDURERAT

În Tara noastră noi suntem stăpâni,
Si nimănui nu vom ceda
Pământul bunilor-străbuni,
Nici după ce vom deceda!

Ne este Tara ca o casă mică,
În care-avem si bucurie si nevoi,
Avem livezi si vii, avem pâinică,
Căci de la muncă n-am dat înapoi.

Asa ni-i neamul de-o vecie,
Că si străinul să-l primim,
De n-a venit cu rău în musaferie,
La masă-l asezăm si îl cinstim.

Sălbatici multi sărmana glie ne-au călcat,
Si s-au hrănit, storcându-i seva din belsug,
Mintindu-ne mereu că ne-au eliberat,
Ei ne-au condus fortat, dar noi am tras în jug.

Moldova pentru ei e-o colonie,
Cremlinul vrea pământul să ni-l ia,
Făcând aici republică “ autonomie “
Uitând, că fiecare-si are vatra sa.

Aveti pe masă plin cu vin paharul,
Pâinică de pe-acest pământ,
Dar ,dac-o faceti pe tâlharul,
Aici vă veti găsi mormânt.

În Tara noastră noi suntem stăpâni,
Si nimănui nu vom ceda
Pământul bunilor-străbuni,
Nici după ce vom deceda.


DOR

În zbor ca pasărea, usor,
De-asupra norilor, a lumii,
Eu la copiii mei cu mare dor,
Unde n-au visat nici bunii,
Am ajuns în zbor.

M-au întâlnit ca pe un tată,
Ca pe un oaspete prea scump.
Of, si-am făcut privirea roată,
Chiuind în AIR PORT ca un nebun,
De bucurie, pentru viata toată.

Nepotica mâine anul are,
Eu, prima dată astăzi o văzui.
Si-i frumusică, ca o floare,
Toată America ca dânsa nu-i:
E-o rază gingasă de soare.

Iar cei haiduci- doi nepotei
În patru limbi curat vorbesc,
Că sunt destepti si frumusei,
Si-atât de mult îi mai iubesc
Si mă mândresc cu ei…

În zbor, ca pasărea, usor
De-asupra norilor, a lumii,
Eu la copiii mei cu mare dor,
Unde n-au călcat nici bunii,
Am sosit în zbor.




ÎN ZBOR

De-asupra Tării am planat,
Privind muntii de sus.
Eu niciodată n-am visat,
Să zbor cândva spre - Apus.

De Praga cu plăcere-am fost primiti,
Si-n “AEROBUS” ne-au cazat:
Pliante, video, super serviti,
Parcă-n hotel cu stele am intrat.

Douăspe tone s-au ridicat spre nor,
Cu-aripile scăldate–n glicerină.
Văzut-am Franta, Anglia in zbor,
Atlanticul trecuta-l cu lumină.

Peste noua ore observăm în zare
Tărmul, Montrealul...si Toronto iată-l?!
Păduri, Ontario e cât o mare,
Canada nu-i Moldova, e bogată...

* * * * *

Trecui Carpatii: e zăpadă,cer noros…
Aici e soare si câmpiile-n verdeată.
Aterizăm. Hello, America! Vai, ce frumos…
Asa ceva se vede-o dată-n viata!



PRIN STRĂINI, STRĂIN…

Aici de toate sunt.
Bunurile lumii toate,
Dar, mi-i dor de-al meu pământ,
Cu-ale Răutului soapte…

Aici apa parcă-i apă
Gingasă si cristalină,
E dulce si e bogată,
Însă, totusi e străină.

Cum e Codrul îi pădurea:
Fel de fel de păsărele.
Frumusete - cât privirea,
Dar, nu-s păsările mele.

Si legume, fructe multe
Ca la noi în tară cresc,
Dar, îmi pare, că sunt mute,
Cu-ale mele eu vorbesc…

Totu-i bine, lumea-i bună,
Zâmbete si flori – cât vrea…
Chiar la noi de este ură,
Mi-i mai dragă, că-i a mea.

După ore toti lucrează,
După ore sunt plătiti:
Cât la noi pe-o lună brează,
Ei pe-o zi sunt multumiti.

Ce bine arată omul,
Care este fericit,
Dacă Tara-i e ca pomul,
Plină cu ce ai dorit.

Dar, cât mi-i acum de bine,
Soarele nu - asa răsare…
Nu e ca in sat la mine,
Parcă nu-i acelasi soare.

Iarăsi dorul mă cuprinde:
Fie-n Tara mea mai rău,
Si-n străini fie mai bine
Tot mai drag mi-i satul meu



ROMĂNCUTA

Ca-n Moldova mândre fete ,
Nu găsesti toată Canada.
Nepotica noastră Betti,
La un an joacă “ Lambada”.


Cântă pre în limba sa
Ca o păsărică mică,
Si-ntelege numai Ea,
Ciripind cu-a ei mămică.


Ochii ei - raze de soare,
Si îi iute – vârcolici,
Cosânzeană ca o floare,
Cum mai rare pe aici.


E a noastră româncută,
Chiar născută în Canada.
Frumusica si mândrută,
Ia priviti! Joacă “ Lambada”


IACOB CAZACU-ISTRATI

s-a născut în Republica Moldova, jud. Orhei, com. Sărătenii-Vechi în 1954.
Si-a făcut studiile la Colegiul de medicină din
orasul Tiraspol absolvindu-l în 1974. Lucrează la
Spitalul de Sector Căzănesti , jud. Orhei. Mai
târziu absolveste facultatea de istorie a
Universitătii de Stat din Moldova, după care îsi
Continuă activitatea în calitate de profesor de istorie
în scoala medie Căzănesti.
Este membru al Consiliului Asociatiei Istoricilor
din Republica Moldova. Participant activ al
întrunirilor republicane cît si internationale ale
istoricilor. În ultimii doi ani a luat parte la lucrările
conferintelor Scolii de vară ,, Provocările istoriei ca
stiintă si disciplină de învătământ la începutul
mileniumului trei”, organizate de Institutul Cultural
Român la Arad si Alba – Iulia la care au participat
istorici din mai multe tări .
Este unul din initiatorii
miscării împotriva întroducerii în institutiile de
învătământ a cursului de istorie integrată prin care
în continuturi se substitue adevărul istoric cu falsuri
si lucruri controversate, fiind o comandă a actualei
guvernări comuniste.
Scrie încă de pe băncile scolii , publicând în
ziarul raional cât si cele republicane. În anul 2003
a editat culegerea de versuri ,, Destăinuiri ”.La
editură se află în aparitie culegerea de versuri ,, File
de zbucium”. Sunt în curs de aparitie versurile
pentru copii. adunate în culegerea ,,Să fim un vis ”
si ,, Cearta”.








de Iacob Cazacu - Istrati    3/6/2008


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian